3ra-336/14 — Contestarea actului administrativ

La 12 decembrie 2012 APLP 53/184 şi Jamba Aliona au depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chişinău, intervenienţi accesorii Bogdanova Adelina şi SA „Topaz” cu privire la recunoaşterea nulă a ordinului nr. 51 şi a dispoziţiei nr. 51 A din 17 decembrie 1999, declararea nulă a bonului de repartiţie nr. 013763 din 21 septembrie 2011 şi obligarea de a elibera un bon de repartiţie Alionei Jamba pentru ap. 3 din str. L. Deleanu 5/4G, mun. Chişinău.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 aprilie 2013, a fost respinsă acţiunea APLP 53/184 şi Jamba Aliona împotriva Primăriei municipiului Chişinău, intervenienţi accesorii Bogdanova Adelina, SA „Topaz” cu privire la recunoaşterea nulă a bonului de repartiţie şi obligarea eliberării altui bon de repartiţie.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, au fost respinse apelurile declarate de Jamba Aliona şi Asociaţia proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 53/184 şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 aprilie 2013.

La 31 decembrie 2013 APLP 53/184 a declarat, în termenul legal, recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 prin care au fost respinse apelurile declarate de Jamba Aliona şi APLP nr. 53/184, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 aprilie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la obligarea Consiliului municipal Chişinău a anula bonul de repartiţie nr. 013763 eliberat Adelinei Bogdanova.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel la pronunţarea deciziei a încălcat şi eronat aplicat normele de drept material. La fel, instanţa de apel la pronunţarea deciziei, eronat a concluzionat că conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 februarie 2011 Adelinei Bogdanova i-a fost repartizat în folosinţă spaţiu locativ nr. 1 din casa de locuit din mun. Chişinău, str. L. Deleanu 5/4G, în cazul în care la materialele cauzei lipseşte o astfel de adeverinţă, iar ceia ce de fapt este prezent la materialele cauzei demonstrează contrariul.

Mai invocă că, instanţa de apel şi-a motivat decizia prin neprezentarea probelor de către apelanţi, însă la materialele cauzei au fost prezentate o multitudine de probe, inclusiv în original. De asemenea, instanţa de apel nu a dat nici o apreciere raportului de expertiză prin care s-a stabilit că două acte, care au servit temei de eliberare a ordinului de repartiţie, au fost falsificate.

La fel invocă că, instanţa de apel eronat a constat că APLP 53/184 nu este reclamantul potrivit, deoarece fiecare persoană cointeresată este în drept a se adresa instanţei.

La 14 februarie 2014 în adresa Primăriei municipiului Chişinău şi a Adelinei Bogdanov au fost expediate copiile recursului declarat de către APLP nr. 53/184, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimaţii nu şi-au valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţă în termenul stabilit, examinarea admisibilităţii recursului avînd loc în lipsa acesteia.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către APLP 53/184 în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4).

În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către APLP 53/184 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către APLP 53/184 ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Asociaţia proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 53/184 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat