2ra-922/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 aprilie 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Gaber Constantin împotriva lui Bosnea Alexandru şi ÎM ,,Regia Transport Electric”. S-a încasat de la Bosnea Alexandru în beneficiul lui Gaber Constantin prejudiciul material în mărime de 1 611.58 lei şi prejudiciul moral 2 000 lei, iar ÎM ,,Regia Transport Electric” a fost eliberată de răspundere civilă pentru repararea prejudiciului material şi moral faţă de Gaber Constantin.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Gaber Constantin şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 aprilie 2013.

La 27 ianuarie 2014, Gaber Constantin a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei 1 Buiucani mun. Chişinău din 19 aprilie 2013 în partea respingerii acţiunii şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că concluziile, instanţelor de fond şi de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind interpretate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de apel nu şi-a motivat decizia în partea respingerii acţiunii de către instanţa de fond. În opinia recurentului, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat atît de legile naţionale, cît şi art. 6 al CEDO.

În referinţa din 14 martie 2014, intimatul ÎM ,,Regia Transport Electric” Chişinău a susţinut că recursul declarat de recurent este inadmisibil, întrucît nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. A indicat că, în cererea de recurs nu s-a indicat care norme de drept material şi/sau procedural au fost încălcate. În opinia intimatului, hotărîrile adoptate în pricină sunt întemeiate şi legale.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Consecvent art. 432 prevede exhaustiv temeiurile de declarare a cererii de recurs, iar invocarea altor încălcări ale normelor procedurale, a altor norme de drept material, aprecierea incorectă a circumstanţelor de fapt în susţinerea recursului, pornind de la specificul acestei faze a procesului, nu poate avea loc.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 2

De asemenea, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Pe cînd, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Prin urmare, Colegiul reţine că argumentele recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Gaber Constantin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Gaber Constantin împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3