- Dosarul nr.
- 2ra-920/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 26 martie 2014
- Părțile
- Popescu Mihail vs ÎM Grawe Carat Asigurări SA
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-920/14 — Repararea prejudiciului material
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Dosarul nr. 2ra-920/14 Prima instanţă: Judecătoria Cimişlia (jud. Z.Aramă) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. V.Pruteanu, M.Guzun, Iu.Cimpoi) ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 26 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de Popescu Mihail şi avocatul Valeriu Stănescu în interesele recurentului Curcan Ion, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Mihail împotriva lui Curcan Ion, Companiei de asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe acţiuni privind repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată a c o n s t a t a t:
Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 02 mai 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Popescu Mihail împotriva lui Curcan Ion, Companiei de asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe acţiuni privind repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 s-a admis apelul declarat de către Popescu Mihail. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 02 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Mihail împotriva lui Curcan Ion, Companiei de asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe acţiuni privind repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi s-a emis în această parte o nouă hotărîre, prin care: 1 S-a admis parţial cerinţa înaintată de Popescu Mihail împotriva lui Curcan Ion cu privire la repararea prejudiciului moral. S-a încasat de la Curcan Ion în beneficiul lui Popescu Mihail suma de 3000 lei în vederea reparării prejudiciului moral. În rest pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată. S-a încasat de la Curcan Ion în beneficiul lui Popescu Mihail cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 02 mai 2013 s-a menţinut.
Litigiul în cauză a fost obiect de discuţie în mai multe instanţe judecătoreşti.
La data de 27 ianuarie 2014, recurentul Popescu Mihail a declarat recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Cimişlia din 02 mai 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.
În motivarea recursului, recurentul Popescu Mihail a declarat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi au aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.
La data de 06 februarie 2014 avocatul Valeriu Stănescu în interesele recurentului Curcan Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Cimişlia din 02 mai 2013.
În motivarea recursului, avocatul Valeriu Stănescu în interesele recurentului Curcan Ion a invocat că, instanţa de apel admiţînd parţial pretenţiile lui Popescu Mihail privind repararea prejudiciului moral, a aplicat eronat prevederile art.1422-1423 Cod civil.
Mai mult ca atît, se mai indică în recurs că pretenţiile lui Popescu Mihail în partea încasării prejudiciului moral pentru faptul că în urma accidentului rutier din 01 mai 2010 i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice poartă un caracter declarativ.
Analizînd modul în care recurenţii şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC,cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul 2 în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.
Colegiul constată că, argumentele invocate de recurenţi în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea, temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.
Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.
Prin prisma art.432, alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că, instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.
Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Cu referire la argumentele recurenţilor precum că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită circumstanţelor cauzei cu încălcarea eronată a normelor de drept material, nu poate constitui temei pentru recurs în Secţiunea a II-a. Mai mult ca atît, aceste argumente poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Popescu Mihail şi avocatul Valeriu Stănescu în interesele recurentului Curcan Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, sunt inadmisibile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibile recursurile declarat de Popescu Mihail şi avocatul Valeriu Stănescu în interesele recurentului Curcan Ion împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4