2ra-666/14 — Înlăturarea impedimentelor în folosirea spaţiului comun

Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-666/14 Judecător: L.Andriaş Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Petcova-Ciub Angelica, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Elenei Raţă împotriva Angelicăi Petcova-Ciub privind înlăturarea impedimentelor în folosirea spaţiului comun, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 27.12.2012, reclamanta Raţă Elena s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Angelicăi Petcova-Ciub, solicitînd obligarea pîrîtei de a permite reclamantei folosirea spaţiului comun - cămara cu o suprafaţă totală de 2,7 m2 din blocul locativ situat în str. N.Testimiţeanu, 24/4, mun.Chişinău.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, că dînsa estre proprietara apartamentului nr.24 din str. N.Testimiţeanu, 24/4, iar pîrîta este proprietara apartamentului nr.23 de pe aceiaşi adresă. Cămară nr.5 cu suprafaţa de 2,7 m2 din blocul locativ nominalizat, are statut de proprietate comună, însă este folosită numai de pîrîtă, care nu-i permite reclamantei să se folosească de acest spaţiu, încercările de a soluţiona litigiul pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, fapt ce a determinat-o să se adreseze în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 28 iunie 2013, acţiunea a fost admisă în sensul invocat, fiind dispusă obligarea Angelicăi Petcova-Ciub de a permite Elenei Raţă folosirea spaţiului comun- cămara cu suprafaţa de 2,7 m2 din imobilul amplasat în mun.

Chişinău, str. N.Testimiţanu, 24/4. În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 166 alin. (1) CPC, art. 344, 355 alin. (1), 358 alin. (1) CC, art. 5, 6 alin. (7) al Legii condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30.03.2000, menţionînd că a constatat că spaţiul comun – cămara cu suprafaţa de 2,7 m2 nu aparţine doar proprietarului ap. 23, ci tuturor locatarilor de la acest etaj, iar prin ocuparea acestui spaţiu, pîrîta a comis un abuz, privînd ceilalţi proprietari de dreptul de folosinţă asupra acestui spaţiu. La 09.07.2013, Petcova-Ciub Angelica a depus apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei 1 Centru, mun.Chişinău din 28 iunie 2013 şi remiterea cauzei la rejudecare în aceeaşi instanţă.

În motivarea apelului, apelanta a invocat că, cu permisiunea intendentului, se foloseşte de una singură de cămara litigioasă o perioadă de peste 16 ani, investind mijloace propriii în reparaţia acesteia şi conectarea la reţeaua electrică, fapt despre care E. Raţă cunoaşte cu certitudine şi nu a înaintat pînă în prezent careva pretenţii în acest sens. Relevant consideră apelanta şi faptul, că ceilalţi locatari de la etajul respectiv, care de asemenea sunt coproprietarii cămării litigioase, au ocupat alte spaţii comune, au instalat dulapuri, au schimbat uşile de la odăi, însă aceste circumstanţe nu au fost luate în consideraţie de către instanţa de fond.

Instanţa nu aţinut cont nici de faptul, că familia apelantei este compusă din patru persoane, dintre care doi copii minori, iar spaţiul locativ constituie 12 m2 şi de alt spaţiul locativ apelanta nu dispune, iar în cămara litigioasă dînsa a instalat lucruri strict necesare pentru satisfacerea necesităţilor familiei, astfel compensînd lipsa spaţiului locativ potrivit normelor revăzute de legislaţia în vigoare. Invocă apelanta că pe parcursul examinării cauzei, a solicitat acordarea termenului pentru a prezenta proba cu martori, însă instanţa a respins acest demers, astfel încălcîndu-i dreptul la un proces contradictoriul şi egal. Relevă apelanta, că acţiunea este depusă de reclamantă cu încălcarea termenului de 3 ani, prevăzut de alin. (l) art. 267 CC, însă prima instanţă nu s-a expus asupra acestui fapt.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Petcova-Ciub Angelica şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 28 iunie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 10.12.2013, Petcova-Ciub Angelica a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02.10.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28.06.2013 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În argumentarea recursului recurenta a invocat interpretarea eronată de către instanţa de apel şi de fond a normelor de drept material. Petcova-Ciub Angelica a susţinut că începînd cu instalarea sa în odaia nr. 23 din octombrie 1996 şi pînă în prezent, exercită continuu şi neîntrerupt act de stăpînire asupra cămării mai mult de 16 ani ca un proprietar adevărat, pe care a şi renovat-o şi a conectat-o la reţeau de curent electric de la contorul propriu. Indică că posesiunea asupra cămarei a fost dobîndită fără acte de violenţă, cu permisiunea intendentului, pe care a folosit-o public şi în privinţa căreia nu a fost nici o solicitare din partea locatarilor de a le permite s-o folosească.

Mai susţine recurenta că intimata duce instanţa în eroare, deoarece ea locuieşte în odaia nr. 24 din 1996 în baza bonului de repartiţie eliberat de Spitalul Clinic Republican, care ulterior a fost substituit cu cel din 17.05.2012. Recurenta invocă şi faptul că instanţele eronat au aplicat la soluţionarea litigiului prevederile art. 355 şi 356 CC, deoarece ele nu au tangenţă la litigiul dat, or, cămara în cauză nu se încadrează în categoriile de bunuri menţionate în art. 5 din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30.03.2000. 2 Totodată, Petcova-Ciub Angelica a menţionat că instanţele au neglijat faptul precum că însăşi intimata în mod abuziv şi samovolnic a ocupa o parte din spaţiul comun prin montarea dulapurilor.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Petcova-Ciub Angelica a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel au apreciat greşit circumstanţele cauzei şi ca urmare, au aplicat eronat normele de drept material, şi, în consecinţă, au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de respingere a acţiunii. Potrivit materialelor cauzei, Petcova-Ciub Angelica, în calitate de proprietară a odăii nr. 23 din str. N.Testimiţanu, 24/4, mun. Chişinău, foloseşte împreună cu familia sa cămara din spaţiul comun cu suprafaţa de 2,7 m2, care se află în vecinătatea odăii sale. La rîndul său, o altă proprietară a unei odăi învecinate şi anume nr. 23 – Raţă Elena, pretinde şi ea la folosirea acestui spaţiu.

Urmare a acestui fapt, Raţă Elena a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Angelicăi Petcova-Ciub privind obligarea înlăturarea impedimentelor în folosirea spaţiului comun. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28.06.2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02.10.2013, acţiunea Elenei raţă a fost admisă integral. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale, deoarece provin din aplicarea eronată a normelor de drept material, pornind de la următoarele. După cum rezultă din hotărîrile judecătoreşti contestate, instanţele de judecată au aplicat la soluţionarea litigiului prevederile legale care reglementează proprietatea comună pe cote-părţi, prevăzute la art. 344, 355 alin. (1), 358 alin. (1) CC şi art. 5 din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30.03.2000.

În acest sens, Colegiul conchide că instanţele de judecată corect au stabilit circumstanţele cauzei, însă au aplicat o legea care nu urma a fi aplicată şi nu au aplicat legea care urma a fi aplicată. Or, în cazul dat avem posesiunea bunului şi sunt aplicabile normele care reglementează această instituţie. Pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra şi aplicate la soluţionarea litigiului de instanţele ierarhic inferioare, Colegiul conchide că spaţiul litigios – cămara cu suprafaţa de 2,7 m2 nu face parte din proprietatea comună în condominiu, deoarece nu se regăseşte în art. 5 menţionat mai sus, ci din proprietatea comună pe cote-părţi. 3 Or, acest spaţiu nu poate fi caracterizat ca unul comun pentru întreg bunul imobil, pentru a putea fi acceptat ca bun comun în condominiu, ci doar este unul comun pentru proprietarii odăilor din secţia respectivă cu drept de folosinţă.

În acest sens, Colegiul conchide că instanţele de judecată eronat au aplicat normele de drept material la soluţionarea litigiului, or, acestea nu au aplicabilitate relaţiilor litigioase, deoarece caracterizează o altă categorie de bunuri. În acelaşi timp, după cum atestă actele cauzei, secţia de la etajul 3 al blocului locativ situat în str. N.Testimiţanu, 24/4, mun. Chişinău, are mai multe spaţii comune (bucătărie, loggie, coridor, wc, camera de baie, cămara), care se află în posesia proprietarilor odăilor în cauză şi care, au fost amenajate de fiecare proprietar prin mutarea uşilor, montarea şcafurilor, etc. în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai. Astfel, fiecare din aceşti proprietari posedă real o parte din spaţiul comun, fără ca acesta să fie divizat pe cote-părţi ideale.

După cum susţine recurenta, dar şi rezultă din pozele ataşate la dosar, dînsa a făcut reparaţie în cămara respectivă, iar proprietarii odăilor învecinate, între care şi intimata, nu au obiectat. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma prevederilor legale menţionate, instanţa de recurs constată că Petcova-Ciub Angelica foloseşte cămara litigioasă pentru necesităţile personale, în vederea obţinerii unui spaţiu mai mare în odaia nr. 23 în care locuieşte împreună cu cei trei membri ai familiei sale (soţul şi doi copii minori). Or, acţiuni similare a întreprins şi intimata Raţă Elena, care a montat un dulap pentru maşina de spălat în spaţiul de uz comun – bucătăria.

În această ordine de idei, Colegiul reţine că spaţiul comun, nefiind divizat pe cote-părţi ideale, este posedat de proprietarii odăilor din secţia respectivă după propria lor convingere, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai, fiecare amenajîndu-şi obiectele de uz casnic şi dulapurile în afara odăilor deţinute. Potrivit art. 303 alin. (1) CC, posesiunea se dobîndeşte prin exercitarea voită a stăpînirii de fapt a bunului. La caz, recurenta stăpîneşte cămara litigioasă din momentul instalării ei în odaia nr. 23, cu învoirea intendentului. Potrivit art. 305 alin. (1) CC, posesorul este prezumat proprietar al bunului dacă nu este dovedit că a început a poseda pentru un altul. Această prezumţie nu operează în cazul în care dreptul de proprietate trebuie înscris în registrul public şi nici faţă de un fost posesor al cărui bun a fost furat, pierdut sau ieşit din posesiune în alt mod fără voia lui, cu excepţia banilor şi valorilor mobiliare la purtător.

În conformitate cu prevederile art. 306 CC, dacă persoana a posedat bunul la începutul şi la sfîrşitul unei perioade, se prezumă că a posedat neîntrerupt pe parcursul întregii perioade. Prin urmare, Angelica Petcova-Ciub posedă spaţiul litigios – cămara neîntrerupt din 1996, exercitînd o stăpînire a acesteia pe o perioadă de aproximativ 20 ani. Conform art. 307 alin. (1) CC, este considerată posesor de bună-credinţă persoana care posedă legitim sau care se poate considera îndreptăţită să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile, a temeiurilor îndreptăţirii sale. Buna-credinţă este prezumată. (2) Posesiunea de bună-credinţă încetează dacă proprietarul sau o altă persoană cu drept preferenţial înaintează posesorului pretenţii întemeiate.

4 Astfel, Colegiul conchide că recurenta este o posesoare de bună-credinţă, deoarece cămara este un bun comun, pe care-l foloseşte, între altele ca şi ceilalţi proprietari ai odăilor secţiei respective, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai prin amenajarea în acel spaţiu a obiectelor de uz casnic. Potrivit art. 309 CC, în cazul în care nu a fost lipsit de bun, dar este tulburat în orice alt mod în exercitarea posesiunii, posesorul de bună-credinţă poate cere, ca un proprietar, încetarea tulburării, precum şi despăgubiri pentru prejudicierea posesiunii. Pot fi cerute despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea tulburării sau încetarea este imposibilă. În speţă, recurenta susţine că, deşi toţi locatarii secţiei respective au amenajat după cum au putut spaţiile de folosinţă comună, intimata înaintează pretenţii doar faţă de ea în vederea tulburării posesiei acestei cămări.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că acţiunile reclamantei-intimate Raţă Elena în vederea obligării înlăturării impedimentelor de către pîrîta-recurentă Petcova-Ciub Angelica în folosirea spaţiului comun, sunt lipsite de temei juridic. Or, recurenta nu abuzează de dreptul de posesie al intimatei asupra spaţiului comun, avînd în vedere că prima nu a ocupat şi nu posedă întreg acest spaţiu comun, care nu este constituit doar din cămară. Mai mult ca atît, potrivit art. 346 alin. (1) CC, fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din bunul comun. Cotele-părţi sînt prezumate a fi egale pînă la probă contrară. Dacă bunul a fost dobîndit printr-un act juridic, nu se va putea face probă contrară decît prin înscrisuri.

Astfel, în situaţia din speţă, reclamanta Raţă Elena nu a solicitat stabilirea cotei-părţi ideale din bunul proprietate comună, pentru a putea afirma că ea are dreptul anume la folosirea cămarei litigioase în calitate de titular al acestui drept. În context, după cum s-a menţionat şi mai sus, toţi coproprietarii acestor spaţii comune le folosesc după propria lor convingere, fără ca acestea să fie divizate pe cote-părţi ideale. În conformitate cu prevederile art. 347 alin. (1) CC, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-părţi în măsura care nu schimbă destinaţia lui şi nu aduce atingere drepturilor celorlalţi coproprietari.

La caz, recurenta Petcova-Ciub Angelica, prin folosirea cămarei litigioase pentru instalarea frigiderului şi a maşinii de spălat, nu a schimbat destinaţia acestui spaţiu şi nici nu a adus atingere drepturilor celorlalţi coproprietari, deoarece şi aceştea, la rîndul lor, folosesc alte spaţii comune pentru aceleaşi necesităţi. Potrivit art. 347 alin. (2) CC, modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor sau, în caz de divergenţe, prin hotărîre judecătorească în baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor. În speţă, modul de folosire a spaţiului comun în secţia respectivă de la etajul 3, începînd cu anul 1996 a fost stabilit de către coproprietari în mod tacit, deoarece nimeni nu a obiectat, pînă la momentul adresării Elenei Raţă cu prezenta acţiune.

În situaţia apariţiei divergenţelor, instanţa de recurs, apreciind echitabil interesele tuturor coproprietarilor, consideră că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeite. Or, spaţiul comun nu a fost divizat pe cote-părţi ideale şi, în asemenea circumstanţe, atentarea din partea unui coproprietar la dreptul de folosire a altui coproprietar asupra unei părţi din acel spaţiu comun, este lipsită de temei, mai ales că şi primul foloseşte, între altele pentru aceleaşi necesităţi, o altă parte din spaţiul comun. 5 Avînd în vedere cele menţionate, instanţa de recurs conchide că instanţele de judecată corect au stabilit circumstanţele cauzei, însă au aplicat o legea care nu urma a fi aplicată şi nu au aplicat legea care urma a fi aplicată, motiv din care Colegiul consideră posibil de a soluţiona pricina în fond fără restituirea ei la rejudecare.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 iunie 2013 şi de a adopta o hotărîre nouă de respingere integrală a acţiunii lui Raţă Elena. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Petcova-Ciub Angelica. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 iunie 2013 şi se adoptă o hotărîre nouă după cum urmează. Cererea de chemare în judecată a Elenei Raţă împotriva Angelicăi Petcova- Ciub privind înlăturarea impedimentelor în folosirea spaţiului comun se respinge ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6