2ra-868/14 — Restabilirea în funcţie

La 14 februarie 2013, Danu Gheorghe a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Întreprinderii pentru Silvicultură Călărași, solicitînd restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a concedierii ilegale.

Prin hotărârea judecătoriei Călăraşi din 15 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea ordinelor emise de Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi cu nr. 03-p şi nr. 04-c din 04.01.2013, ca fiind ilegale; a fost restabilit Danu Gheorghe în funcţia de pădurar al ocolului silvic Călăraşi; a fost încasată de la Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi în beneficiul lui Danu Gheorghe suma de 9 744,82 lei - cu titlul de despăgubiri pentru perioadă absenţei forţate de la serviciu; a fost încasat din contul Întreprinderii pentru Silvicultură Călăraşi în beneficiul statului suma de 294,32 lei cu titlu de taxă de stat. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a menţionat că în partea ce se referă la restabilirea în funcţie şi încasarea unui salariu mediu în mărime de 1 500 lei din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului, hotărîrea se execută imediat.

Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 15 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea s-a respins integral ca neîntemeiată.

La 22 ianuarie 2014, Danu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, solicitând casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Călăraşi din 15 iulie 2013.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată. A mai indicat recurentul că instanța de apel a încălcat și aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Consideră recurentul că instanța de apel incorect a calificat acțiunile recurentului, or acestea nicidecum nu pot fi calificate ca acțiuni culpabile

În referința din 21 februarie 2014, intimatul Întreprinderea pentru Silvicultură Călărași a indicat că recursul este ilegal și nefondat și a solicitat declararea acestuia drept inadmisibil.

Analizînd modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune pe marginea legalității actului judecătoresc contestat, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Colegiul constată că argumentul invocat de recurent în cererea de recurs precum că instanța de apel incorect a calificat acțiunile recurentului, vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel și nu reprezintă obiect al cercetării judecătorești în ordine de recurs.

Referitor la argumentul recurentului precum că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, Colegiul consideră că acesta comportă un caracter pur declarativ.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Danu Gheorghe. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă