2ra-553/14 — Anularea ordinului de concediere

prima instanţă: M.Juganari nr.2ra-553/14 instanţa de apel: L.Popova, A.Doga, S.Caitaz ÎNCHEIERE 05 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Mutu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Mutu către Consiliul or.

Călăraşi, Primăria or.Călăraşi şi ÎM „Gospodăria Comunal – Locativă” Călăraşi, intervenient accesoriu Gheorghe Startan cu privire la anularea deciziei şi dispoziţiei, restabilirea la locul de muncă, încasarea despăgubirii pentru perioada absenţei forţate de la muncă, încasarea penalităţii pentru neplata salariului şi încasarea compensaţiei băneşti pentru prejudiciul moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, prin care au fost admise apelurile declarate de către Consiliul or. Călăraşi şi Primăria or.Călăraşi, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 27 iunie 2013 şi pronunţarea o nouă hotărîre prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Gheorghe Mutu, c o n s t a t ă La 29 ianuarie 2013 Gheorghe Mutu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului or.

Călăraşi, Primăria or.Călăraşi şi ÎM „Gospodăria Comunal – Locativă” Călăraşi, intervenient accesoriu Gheorghe Startan cu privire la anularea deciziei şi dispoziţiei, restabilirea la locul de muncă, încasarea despăgubirii pentru perioada absenţei forţate de la muncă, încasarea penalităţii pentru neplata salariului şi încasarea compensaţiei băneşti pentru prejudiciul moral cauzat. În motivarea acţiunii a invocat că, în temeiul Deciziei Consiliului orăşenesc Călăraşi nr. 04/06-02 din 29 aprilie 2010 a fost numit în funcţia de director al Î.M. „Gospodăria Locativ - Comunală Călăraşi”. La 03 mai 2010 Primăria or. Călăraşi a încheiat cu el contractul individual de muncă nr. 1, în temeiul căruia a fost angajat în calitate de director al Î.M.

„Gospodăria Locativ - Comunală Călăraşi”, fiindu-i stabilit un salariu de 6600 lei lunar. Conform pct. 2 din Decizia Consiliului orăşenesc Călăraşi nr. 10/01 din 16 noiembrie 2012, primarul or. Călăraşi a fost obligat să desfacă contractul individual de muncă în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) Codul Muncii, începînd cu 19 noiembrie 2012. Prin Dispoziţia primarului or. Călăraşi nr. 34 din 19 noiembrie 2012, contractul individual de muncă nr. 1 încheiat la 03 mai 2010 a fost desfăcut în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) Codul Muncii, adică încălcarea gravă, chiar şi o singură dată. a obligaţiunilor de muncă de către conducătorul unităţii.

Menţionează că pretinsele motive de fapt care se invocă în Decizia nr. 10/01 din 16 noiembrie 2012 sunt următoarele: pe parcursul activităţii în funcţia de director nu a izbutit să amelioreze situaţia financiară a întreprinderii; calitatea serviciilor prestate populaţiei sunt nesatisfacătoare; nu se îndeplinesc un şir de hotărîri ale consiliului orăşenesc; statele de personal nu corespund celor aprobate de consiliu; nu se respectă acordurile de plată în rate a energiei electrice, fapt care a dus la deconectări a fîntînilor de pompare de la sursa de energie electrică; pregătirea pentru activitatea pe perioada de iarnă decurge lent; în procesul de salarizare sunt comise abateri; întreprinderea are datorii.

Consideră că Decizia Consiliului orăşenesc Călăraşi nr. 10/01 din 16 noiembrie 2012 şi Dispoziţia Primarului nr. 34 din 19 noiembrie 2012 sunt ilegale, deoarece motivele indicate în decizia consiliului nu pot servi temeiuri de concediere a sa conform art. 86 alin. (1) lit. p) Codul Munci. Acestea nu se referă la vreo încălcare gravă a obligaţiunilor de muncă, ci ţin de apreciere subiectivă a activităţii sale de către consilieri. Unele din motivele indicate se datorează unor circumstanţe obiective, ce nu ţin de competenţa exclusivă a directorului, iar altele nici nu corespund realităţii. Pe lîngă aceasta, aplicarea art. 86 alin. (1) lit. p) Codul Muncii este condiţionată de existenţa unui prejudiciu adus întreprinderii prin pretinsa încălcare gravă a obligaţiunilor de serviciu, însă un asemenea prejudiciu nu a fost stabilit.

Ba din contra, situaţia financiar-economică a întreprinderii s-a îmbunătăţit, facînd tot ce i-a stat în puteri cu mijloacele minime pe care le-a avut. Consideră că temeiul în baza căruia a fost desfăcut contractul individual de muncă nu este cel adecvat situaţiei. La fel, menţionează că ambele acte numite fac trimitere la art. 86 alin. (1) lit. p) Codul Muncii, însă nici unul nu indică care anume obligaţiune de muncă a încălcat-o grav sau ce clauză a contractului nu a respectat-o. Obligaţiile sale de muncă sunt prevăzute de contractul individual de muncă. Actele contestate nu fac referire la vreun punct din contractul individual de muncă pe care el l-ar fi încălcat. Consideră, atît Decizia nr. 10/01 din 16 noiembrie 2012, cît şi Dispoziţia nr. 34 din 19 noiembrie 2012 nu conţin nici temeiurile de fapt şi nici cele de drept ale aplicării sancţiunii, fapt care în opinia sa, contravine prevederilor art. 210 Codul Muncii.

De asemenea, contrar prevederilor art. 208 alin. (1) Codul muncii, angajatorul nu i-a solicitat o explicaţie în scris înainte de a aplica sancţiunea disciplinară. După ce toată perioada activităţii sale s-a dedicat lucrului şi comunităţii, s-a stăruit să redreseze situaţia economico- financiară a întreprinderii şi că în comparaţie cu momentul în care a preluat conducerea, situaţia întreprinderii s-a îmbunătăţit simţitor, pîrîţii l-au concediat într-un mod dezonorat, învinuindu-l că a încălcat grav obligaţiile de muncă. Din cauza concedierii s-a simţit brusc inutil şi marginalizat. Are la întreţinere 3 copii minori. A fost nevoit să le explice soţiei şi copiilor, că, după ce şi-a dedicat cea mai mare parte a timpului lucrului la un moment dat a fost alungat de la lucru.

Astfel a ajuns într-o stare de frustrare şi deprimare. A început să aibă dureri de cap, insomnie, angoasă, iar ca rezultat, la 18 ianuarie 2013 a fost internat în spital. Din aceste motive, solicită de a încasa de la pîrîţi compensaţia bănească pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 150000 lei. Menţionează că la 19 decembrie 2012 a înaintat pîrîţilor o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei Consiliului orăşenesc Călăraşi nr. 10/01 din 16 noiembrie 2012 şi Dispoziţia Primarului nr. 34 din 19 noiembrie 2012, restabilirea la locul de muncă, plata despăgubirii pentru absenţa forţată, achitarea datoriei la salariu. Prin scrisoarea nr. 29 din 11 ianuarie 2013, primarul or. Călăraşi a refuzat neîntemeiat satisfacerea cererii, iar de la Consiliul orăşenesc Călăraşi şi Î.M.

„Gospodăria Locativ -Comunală Călăraşi” nu a primit nici un răspuns. Astfel, solicită anularea pct. 2 al Deciziei Consiliului orăşenesc Călăraşi nr. 10/01 din 16 noiembrie 2012, anularea Dispoziţiei Primarului nr. 34 din 19 noiembrie 2012, restabilirea sa în funcţia de director al Î.M. „Gospodăria Locativ - Comunală Călăraşi”, încasarea solidară din contul pîrîţilor în beneficiul său a despăgubirii pentru absenţa forţată de la muncă, calculată din 20 noiembrie 2012 pînă la data restabilirii în funcţie, a datoriei la salariu în sumă de 50000 lei şi a penalităţii pentru neplata salariului în termen în sumă de 3250 lei, compensaţia bănească pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 150000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată.

La 23 aprilie 2013, a depus o cerere de modificare parţială a obiectului acţiunii prin care a solicitat recunoaşterea nulităţii pct. 2 al Deciziei Consiliului Orăşenesc Călăraşi nr. 10/01 din 16 noiembrie 2012, recunoaşterea nulităţii Dispoziţiei Primarului oraşului Călăraşi nr. 34 din 19 noiembrie 2012, încasarea solidară din contul pîrîţilor în beneficiul său a unei compensaţii în mărime de 33000,00 lei în locul restabilirii în funcţia de director al Î.M.

„Gospodăria Locativ - Comunală Călăraşi”, încasarea solidară din contul pîrîţilor în beneficiul său a despăgubirii pentru perioada de absenţă forţată de la muncă cuprinsă între 20 noiembrie 2012 şi data pronunţării hotărîrii judecătoreşti, încasarea solidară din contul pîrîţilor în beneficiul său a datoriei la salariu în sumă de 50 000 lei şi a penalităţii pentru neplata salariului în termen în sumă de 7900 lei, încasarea solidară din contul pîrîţilor în beneficiul său a . compensaţiei băneşti pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 150000 lei, precum şi încasarea din contul pîrîţilor a cheltuielilor de judecată. La 20 iunie 2013, Mutu Gheorghe a depus o altă cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea datoriei la salariu în mărime de 29496,56 lei şi a penalităţii pentru neplata la timp a salariului în mărime de 6254 lei, în locul sumei de 50000 lei şi 7900 lei.

De asemenea, a solicitat încasarea solidară din contul pîrîţilor în beneficiul său a despăgubirii pentru absenţa forţată de la muncă în mărime de 46 200 lei, calculată din 20 noiembrie 2012 pînă la 20 iunie 2013, în rest au fost menţinute cerinţele indicate în cererea de chemare în judecată şi cea de modificare parţială a obiectului acţiunii din 23 aprilie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 27 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, s-a anulat pct.2 al Deciziei Consiliului orăşenesc Călăraşi din 16 noiembrie 2012, s-a anulat Dispoziţia Primarului oraşului Călăraşi nr.34 din 19 noiembrie 2012, s-a încasat în mod solidar din contul Consiliului orăşenesc Călăraşi şi Primăriei Călăraşi în beneficiul lui Mutu Gheorghe suma de 46000 lei pentru perioada absenţei forţate de la muncă 20 noiembrie 2012- 27 iunie 2013, s-a încasat de la ÎM „Gospodăria Comunal Locativă Călăraşi” în beneficiul lui Mutu Gheorghe datoria la salariul neachitat în sumă de 29496, 5 6 lei şi a penalităţii pentru reţinerea salariului în mărime de 6254 lei.

S-a încasat în mod solidar din contul Consiliului orăşenesc Călăraşi şi Primăriei or. Călăraşi în beneficiul lui Gheorghe Mutu compensaţia bănească pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 10 000 lei. În rest pretenţiile acestuia au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013 au fost admise apelurile declarate de către Consiliul or. Călăraşi şi Primăria or.Călăraşi, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 27 iunie 2013 şi pronunţarea o nouă hotărîre prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Gheorghe Mutu, s-a încasat din contul ÎM”Gospodăria Comunal –Locativă” Călăraşi în beneficiul lui Gheorghe Mutu datoria la salariul neachitat în sumă de 29 496, 56 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

La 09 decembrie 2013 Gheorghe Mutu a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Călăraşi din 27 iunie 2013. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Menţionează recurentul că deşi atît decizia Consiliului or.Călăraşi din 11 noiembrie 2012 cît şi dispoziţia Primarului or.Călăraşi nr.34 din 19 noiembrie 2012 nu corespund prevederilor imperative ale art.210 alin.(1) Codul Muncii, instanţa de apel contrar acesteia a considerat legale şi întemeiate actele contestate, prin urmare neaplicînd legea care trebuia aplicată.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gheorghe Mutu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Gheorghe Mutu în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gheorghe Mutu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Gheorghe Mutu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat