2rac-168/14 — Încasarea sumei

La 18 martie 2013, SRL „Proiecttehservis” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL „Arhivector” privind încasarea sumei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 09 iulie 2013, acțiunea reclamantului a fost admisă, s-a încasat de la SRL „Arhivector” în folosul SRL „Proiecttehservis” suma de 57 928 (cincizeci șapte mii nouă sute douăzeci opt) lei 21 bani, s-a încasat de la SRL „Arhivector” taxa de stat în mărime de 1 738,00 (una mie șapte sute treizeci opt) lei.

Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, s-a admis apelul declarat de SRL „Arhivector”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani din 09 iulie 2013 şi sa adoptat o nouă hotărâre prin care sa respins cererea de chemare în judecată a SRL „Proiecttehservis” către SRL „Arhivector” privind încasarea sumei ca tardivă şi neîntemeiată. S-a încasat din contul SRL „Proiecttehservis” în folosul SRL „Arhivector” cheltuielile de judecată în sumă de 1 304 (o mie trei sute patru) lei în calitate de taxa de stat.

La 13 ianuarie 2014, recurentul SRL „Proiecttehservis” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și neobiectivă, bazată pe interpretarea eronată legii.

A mai indicat recurentul că concluzia instanței de apel privind omiterea termenului de prescripție de 3 ani, este eronată.

În referința din 18 martie 2014, intimatul SRL „Arhivector” a indicat că cererea de recurs depusă de SRL „Proiecttehservis” nu corespunde exigențelor art. 432 CPC. A solicitat intimatul declararea recursului drept inadmisibil.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Colegiul constată că argumentul invocat de recurent precum că este eronată concluzia instanței de apel privind omiterea termenului de prescripție de 3 ani, vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Cu referire la argumentul recurentului privind interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat interpretarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel, aflîndu-se în afara obiectului cercetării judecătorești în ordine de recurs.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „Proiecttehservis” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SRL „Proiecttehservis”. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă