2rac-46/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr. 2rac-46/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinândchestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Corten-Vin Companie” cu privire la încasarea venitului ratatşi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Corten-Vin Companie” împotriva CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinăudin 25 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de cătreCP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitateşimenţinutăhotărâreaJudecătoriei Buiucani municipiulChişinău din 06 iunie 2013 constată La 12 martie 2013 CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Corten-Vin Companie” cu privire la încasarea venitului ratat.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 15 martie 2011 a încheiat cu SRL „Corten- Vin Companie”, anterior SRL ”Media Panou”, contractul de arendă a viilor amplasate pe o suprafaţă de 224,59 ha în s. Tvardiţa r-l Taraclia la preţul de 377000 lei pentru o perioadă de 3 ani. La momentul predării viilor, pîrîtul nu a înaintat careva obiecţii vis-a-vis de starea viilor arendate. La 10 aprilie 2012 administratorul procesului de insolvabilitate CP ”Tvardiţa” a adresat Primăriei s. Tvardiţa o interpelare, prin care a solicitat informaţie referitor la executarea contractului de arendă din 15 martie 2011, însă Primăria a anunţat reclamantul că pînă la moment contractul nu a fost înregistrat la organul administraţiei publice locale şi nici nu a achitat careva impozite aferente lui.

La 19 aprilie 2012 administratorul procesului de insolvabilitate Ruslan Petric a înmînat reprezentantului pîrîtului o notificare, prin care a comunicat că contractul de arendă a viilor se reziliază din cauza neexecutării obligaţiilor contractuale şi prejudicierea societăţii. Din cauza că pîrîtul nu a executat benevol notificarea, la 10 octombrie 2012 a expediat SRL „Corten-Vin Companie” o pretenţie, prin care a solicitat restituirea viilor pînă la data de 12 octombrie 2012, care la fel nu a fost executată. Indică că la 01 decembrie 2012 pîrîtul a lăsat fără supraveghere viile arendate. Conform p. 5.1 din contract, suma arendei pentru perioada de 3 ani a fost stabilită de părţi în mărime de 377000 lei, plată ce urma a fi efectuată anual cu părţi egale pînă la data de 01 martie după expirarea anului scadent.

Pîrîtul însă pe perioada 15 martie 2011 – 01 decembrie 2012 nu a achitat nici o sumă. SRL „Corten-Vin Companie” nu a executat nici proceduri tehnologice necesare pentru creşterea şi îngrijirea viilor arendate, nu au fost prezentate acte care confirmă executarea lucrărilor de prelucrare a pămîntului adiacent, nu a efectuat lucrări de reparaţie a viilor arendate. Deoarece pîrîtul nu a restituit viile nici după data de 01 ianuarie 2012, cere reclamantul încasarea de la SRL „Corten-Vin Companie” a venitului ratat de 3752838lei, precum şi cheltuielile de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare,SRL „Corten-Vin Companie”a depus cerere reconvenţională împotrivaCP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că,a încheiat la 15 martie 2011 cu CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate contractul de arendă a viilor amplasate pe un teren cu suprafaţa de 224,59 ha. La momentul transmiterii viilor, acestea erau într-o stare agro-tehnică foarte proastă. Astfel, recolta strugurilor pentru 1 ha pentru anul 2011 adunată de reclamant după efectuarea investiţiilor în aceste vii a constituit 11,23 chintale, în cazul în care recolta medie pe republică constituie 52,9 chintale/ha. La momentul încheierii contractului, reclamantul intenţiona să investească în primii doi ani în creşterea productivităţii viilor, iar în ultimul an să strîngă recolta în volumul egal cu cel mediu pe ţară.

Astfel, pe parcursul anilor 2011-2012 societatea a reparat viile, a reparat şi schimbat spalierele pentru vie şi sîrmele, a efectuat un întreg complex de lucrări agrotehnice pentru restabilirea productivităţii viilor şi aducerea lor la starea corespunzătoare normelor agrotehnice, folosirea mijloacelor de protecţie a plantelor, produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor în volume suplimentare etc. În urma relaţiilor contractuale stabilite între SRL ”Vinloz” şi ÎCS ”Moldagrotrade” SRL la 10 noiembrie 2011, viile ce se aflau în arenda reclamantului s-au transmis în folosinţa ÎCS ”Moldagrotrade” SRL, care a şi împiedicat executarea de mai departe a lucrărilor asupra viilor. Respectiv, pîrîtul în calitate de arendator nu a asigurat exploatarea normală a bunului transmis în arendă şi nici nu a înlăturat piedicile.

Ba mai mult, în cadrul examinării acţiunii SRL „Corten-Vin Companie” privind anularea contractului încheiat între SRL ”Vinloz” şi ÎCS ”Moldagrotrade” SRL, CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate a lăsat examinarea pricinii la discreţia instanţei. Totodată, şi administratorul procesului de insolvabilitate a prezentat reclamantului declaraţia rezilierii contractului de arendă, pe motiv că proprietarii viilor însuşi au determinat soarta bunului.

La 18 aprilie 2012 CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate în calitate de proprietar a predat viile arendate reclamantului în arenda unei companii terţe SRL ”Agro-Bulgari”, fapt ce a creat condiţii imposibile pentru exploatarea de mai departe a viilor, din care cauză şia încetat activitatea pe terenurile date la 01 decembrie 2012. Deci, în consecinţă, SRL „Corten-Vin Companie” a fost lipsită de dreptul de posesie şi folosinţă asupra viilor arendate, precum şi dreptul de a obţine profit din contul roadei de struguri în anul 2013. Pe parcursul anilor 2011-2012 reclamantul a suportat peste 500000 lei cheltuieli pentru restabilirea stării agrotehnice a viilor, precum şi a suportat un prejudiciu efectiv în sumă de 707542 lei.

În urma lucrărilor executate, în anul 2013 volumul presupus a recoltei urma să constituie 7860,65 chintinale, iar venitul companiei urma să fie de 2908440,5 lei, reieşind din preţul de 3,7 lei per kg. Susţine că cheltuielile întreprinderii pentru restabilirea viilor şi creşterea poamei pentru anul 2011 au constituit 1493183 lei, pentru anul 2012 – 967575 lei. În anul 2012 reclamantul a fost privat ilegal de a folosi 61,9896 ha şi, prin urmare, cheltuieli au fost efectuate pentru creşterea viilor pe suprafaţa de 162,6004 h. respectiv, pentru suprafaţa totală cheltuieli ar constitui 1336452,24 lei. Cheltuieli pentru anul 3 ar constitui aproape 1414817,62 lei. Deoarece venitul societăţii pentru anul 2013 trebuia să constituie 2908440,5 lei, profitul întreprinderii pentru anul 2013 trebuia să fie de 1493622,88 lei.

Or, toate cheltuielile suplimentare suportate de reclamant reprezintă un prejudiciu efectiv, iar profitul ratat pentru anul 2013 constituie venit ratat. Din cauza neexecutării obligaţiilor contractuale de către CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate, SRL „Corten-Vin Companie” a suportat un prejudiciu efectiv în sumă de 707542 lei şi venitul ratat în mărime de 786080,88 lei, iar în total suma prejudiciului constituie 1493622,88 lei. Deoarece reclamantul a cedat creanţa sa asupra 200000 lei SRL ”Vest-Resurs” conform contractului de cesiune a dreptului de creanţă din 17 august 2012, cere încasarea de la CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate a sumei prejudiciului de 1293622,88 lei şi încasarea taxei de stat achitate în sumă de 38808,68 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 iunie 2013, acţiunea iniţială a fost respinsă, iar cererea reconvenţională a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate în beneficiul SRL „Corten- Vin Companie” a prejudiciului efectiv în sumă de 507542 lei, venitul ratat de 786080,88 lei, iar în total suma prejudiciului de 1293622,88 lei, precum şi suma taxei de stat în mărime de 38808,68 lei, iar în beneficiul statului a fost dispusă încasarea taxei de stat în sumă de 50000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinăudin 25 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de cătreCP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitateşimenţinutăhotărâreaJudecătoriei Buiucani municipiulChişinău din 06 iunie 2013. La 26 noiembrie 2013 CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitatea declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acţiunea iniţială şi respinsă cererea reconvenţională. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că a fost emisă cu interpretarea incorectă a circumstanţelor de fapt ale pricinii şi aplicarea eronată a legislaţiei materiale.

Astfel, consideră că viile nu cad sub noţiunea de bunuri, din care cauză instanţele eronat au aplicat Legea cu privire la arenda în agricultură şi, ca urmare, nu era necesar acordul comun al părţilor contractante pentru reziliere, astfel notificarea din partea arendatorului privind rezilierea contractului de arendă era suficient. Deşi termenul contractului de 3 ani a fost stabilit de Comitetul creditorilor, este greşită concluzia instanţei precum că rezilierea la fel urma a fi aprobată de acesta, or administratorului procesului de insolvabilitate legea nu-i interzice expedierea notificării privind rezilierea contractului. La rîndul său, intimatul la fel nu şi-a executat obligaţiile, în cazul în care nu a restituit viile după recepţionarea notificării de reziliere a contractului.

Însuşi SRL „Corten-Vin Companie” se ţine vinovat de faptul că ÎCS ”Moldagrotrade” SRL a intrat în posesia asupra 61,9896 ha de vii, deoarece primul prin contract s-a obligat de a asigura paza viilor. Intimatul nu a coordonat niciodată cu CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate volumul lucrărilor de redresare a stării agro-tehnice a viilor arendate, sumele cheltuite etc. Pretenţiile invocate de către SRL „Corten-Vin Companie” nu au fost dovedite prin probe pertinente şi concludente, documente contabile, din care considerente urmau a fi respinse ca neîntemeiate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia instanţei de apel din 25 septembrie 2013 a fost contestată de către recurent la 26 noiembrie 2013, deci în termenul legal stabilit de prevederile art. 434 alin. (1) CPC. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitatenu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context,completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţieţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat deCP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitate, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitateca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d ispune Recursul CP ”Tvardiţa” în proces de insolvabilitatese consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat