3ra-332/14 — Accesul la informaţie

La 11 ianuarie 2013, reclamantul Adrian Copacinschi a înaintat cerere de chemare în judecată către Consiliul raional Drochia privind obligarea eliberării răspunsului la solicitarea din 05 decembrie 2012 și încasarea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2013, acțiunea înaintată de către Copacinschi Adrian către Consiliul raional Drochia privind accesul la informație și încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Copacinschi Adrian, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2013 fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea înaintată de Copacinschi Adrian a fost admisă parțial, s-a obligat Consiliul raional Drochia să furnizeze informația solicitată, s-a încasat 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 15 ianuarie 2014, Consiliul raional Drochia a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2013, solicitînd casarea deciziei instanței de apel, în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 1000 lei cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii în această parte.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că decizia instanței de apel este ilegală. Consideră recurentul că instanța de apel incorect a constatat existența prejudiciului moral și neîntemeiat a încasat în beneficiul lui Adrian Copacinschi a 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În referința din 21 februarie 2014, intimatul Adrian Copacinschi a indicat că recursul declarat de Consiliul raional Drochia este ilegal și nefondat, solicitînd declararea acestuia drept inadmisibil.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent precum că instanța de apel neîntemeiat a constatat existența prejudiciului moral cauzat lui Adrian Copacinschi, vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Referitor la argumentul recurentului precum că decizia instanței de apel este ilegală, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Consiliul raional Drochia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Consiliul raional Drochia. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă