2ra-912/14 — Încasarea restanţei la salariu

La 14 mai 2013, reclamantul Bunicovschi Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Hazar Construct” SRL privind încasarea restanței la salariu pentru perioada 25 decembrie 2012 – 12 februarie 2013, indemnizației de concediu și recuperarea prejudiciului material prin încasarea penalităților de 0,1% din suma neplătită în termen.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 26 iunie 2013 s-a admis parțial pretențiile înaintate de Bunicovschi Nicolae, s-a încasat de la ÎCS „Hazar Construct” SRL în beneficiul lui Bunicovschi Nicolae restanța la salariu pentru perioada 25 decembrie 2012 – 12 februarie 2013 în sumă de 3443 lei, indemnizația de concediu de odihnă în sumă de 320 lei şi penalități în sumă de 310 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, s-a respins apelul declarat de ÎCS „Hazar Construct” SRL, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 26 iunie 2013 și s-a încasat din contul ÎCS „Hazar Construct” SRL în bugetul statului taxa de stat în sumă de 202 lei.

La 16 ianuarie 2014, lichidatorul „Hazar Construct” SRL, Popa Ion, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cerințelor din cererea de chemare în judecată a lui Bunicovschi Nicolae împotriva ÎCS „Hazar Construct” SRL în partea ce ține de încasarea penalității de 0,1 % din suma neplătită pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și neobiectivă, bazată pe aplicarea eronată a legii.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de lichidatorul „Hazar Construct” SRL Popa Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de lichidatorul SRL „Hazar Construct” Popa Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de lichidatorul SRL „Hazar Construct” Popa Ion. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă