2rac-164/14 — Declararea nulă a Actului de control

dosarul nr.2rac-164/14 prima instanţă: Victor Boico instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin ÎNCHEIERE 20 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Anchir”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acţiuni „Anchir” către Ministerul Mediului al RM, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, cu privire la declararea nulă a Actului de control al Direcţiei control, geologie şi supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Anchir”şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 15 aprilie 2013, prin care s-a respins acţiunea înaintată de către Societatea pe Acţiuni „Anchir” în legătură cu expirarea termenului de adresare în judecată, c o n s t a t ă La data de 02 martie 2012 SA “Anchir” a înaintat cerere de chemare în judecată către Ministerul Mediului al RM, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, cu privire la declararea nulă a Actului de control al Direcţiei control, geologie şi supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010 ca fiind ilegal şi neîntemeiat. În motivarea cererii reclamantul a indicat că toate cele relatate în acest act de control nu corespund realităţii şi au fost invocate doar din motivul, că persoanele ce au efectuat controlul respectiv au fost influenţate de Eugen Rusu care fiind în funcţia de procuror adjunct a şi iniţiat controlul respectiv.

Consideră astfel deoarece în urma multiplelor controale la SA “Anchir” din partea agenţiei şi direcţiei niciodată nu au fost depistate careva încălcări al perimetrului minier ori alte abateri indicate în act. Reclamantul declară că actul a fost semnat de o singură persoană, deşi a fost formată o comisie. Concluziile au fost bazate doar pe actele prezentate de către organul de urmărire penală, iar la faţa locului a fost verificat doar faptul dacă exploatează ori nu S.A. „Anchir” carierele de argilă şi nisip. Aşa zisele abateri, comisia dată le-a constatat, (reieşind iarăşi din conţinutul actului), „din documentele puse la dispoziţie şi nu pe rezultatele unui control efectuat la faţa locului reieşind din realitatea existentă . Consideră, că încălcările fixate în act nu corespund realităţii.

Ca încălcare a fost invocat şi faptul, că nu a fost prelungit contractul de arendă cu administraţia publică locală. Reclamantul declară că acest temei este inconsistent, deoarece, conform hotărârilor instanţelor de judecată şi Legislaţiei în vigoare , S.A. „Anchir" nu este obligată să încheie nici un contract de arendă. Mai mult ca atât Primăria com. Chirca a fost obligată să restituie întreprinderii toate sumele primite ilegal de către ea pentru arenda terenurilor nominalizate. Reclamantul contestă şi concluzia precum că S.A. „Anchir" în urma exploatării carierii de argilă a depăşit perimetrul minier şi perimetrul funciar şi precum că a extras ilegal zăcăminte minerale utile de pe o suprafaţă de 17784 m2 în volum de 409000 m3, deoarece S.A.„Anchir" din 2009 nu mai exploatează cariera dată.

Consideră neîntemeiată şi neconfirmată prin probe, concluzia precum că în rezultatul exploatării carierii a fost depăşit perimetrul destinat. Reclamantul invocă, că prin Rapoartele Institutului de Proiectare pentru Organizarea teritoriului de pe lângă Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a Republicii Moldova întreprinderea de Stat, nr.01-6/10/1037 din 01.09.2010 şi nr. 01-6/10/937 din 22.07.2010 s-a constatat efectuarea de către S.A. „Anchir" a lucrărilor de exploatare a zăcămintelor la ambele cariere s-au efectuat şi se efectuează în limitele hotarelor perimetrelor miniere. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 aprilie 2013,cererea de chemare în judecată a fost respinsă în legătură cu expirarea termenului de adresare în instanţa de contencios administrativ.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, apelul declarat de către S.A.”Anchir" a fost respins şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 09 ianuarie 2014, S.A.„Anchir" a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel, şi a hotărîrii primei instanţe ca fiind ilegale şi neîntemeiate cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă menţionînd că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă au examinat cauza cu încălcarea competenţei generale În motivarea recursului societatea recurentă a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată din următoarele motive: - la data de 01 martie 2012 S.A.„Anchir" a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Mediului al RM, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, privind declararea nulă a actului de control al direcţiei control geologie şi supraveghere minieră nr.336/09 din 03.08.2010.

- la 15 aprilie 2013 Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a respins acţiunea înaintată de S.A.„Anchir", în legătură cu expirarea termenului de adresare în instanţa de contencios administrativ. Susţine societate recurentă, că la momentul primirii cererii de chemare în judecată, instanţa nu a invocat că cauza respectivă se examinează în contencios administrativ şi nu în procedură comună cum a fost depusă cerere de chemare în judecată. Mai invocă societatea recurentă, că nu a omis termenul de adresare în contencios administrativ, mai mult ca atît această cerere nici nu a putut fi examinată de către Judecătoria s. Buiucani mun.

Chişinău deoarece există hotărîri judecătoreşti definitive, prin care s-a constatat faptul că cererea S.A.„Anchir" către Ministerul Mediului al RM, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, cu privire la declararea nulă a Actului de control al Direcţiei control, geologie şi supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010 nu este un act administrativ pasibil contestării în ordine de contencios administrativ. În susţinerea celor invocate societatea recurentă menţionează că la data de 07 10 2011 în şedinţa Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău, din conţinutul recursului declarat de procurorul în procuratura Anticorupţie E. Balan a aflat despre faptul existenţei actului de control al Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, al Direcţiei control, geologie şi supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010.

Astfel, la 27 10.2011, societatea recurentă a înaintat o cerere prealabilă către Ministerul Mediului al RM şi a Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale solicitând anularea actului de control al Direcţiei control, geologie şi supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010. Deoarece nu a primit nici un răspuns la data de 28.11.2012 prin poştă şi la 29.11.2012 prin intermediul cancelariei , S.A.„Anchir" a înaintat după competenţă la Curtea de Apel Chişinău cerere de chemare în contencios administrativ către Ministerul Mediului RM, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale unde a solicitat anularea actului de control a Direcţiei control geologie şi supraveghere minieră nr. 336/09 din 03.08.2010.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06.12.2011 s-a refuzat primirea cererii de chemare în contencios administrativ, motivul fiind că în sensul Legii contenciosului administrativ actul de control nu este un act administrativ pasibil contestării în ordine de contencios administrativ. La data de 11.01.2012 S.A. „Anchir" a depus recurs asupra încheierii Curţii de Apel mun. Chişinău din 06.12.2011. Prin decizia curţii Supreme de Justiţie din 29.02.2012 recursul a fost respins, fiind menţinută fără modificări încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06.12.2011. Menţionează societatea recurentă că astfel i-a fost îngrădit de către instanţele de judecată dreptul de a contesta actul de control în procedura contenciosului administrativ.

La data de 11 martie 2014, Ministerul Mediului a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de către S.A.„Anchir", prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. Astfel, consideră intimatul că recursul declarat de S.A.„Anchir" nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 437 alin. 1 lit (f) CPC şi urmează a fi respins, iar temeiurile de declarare a recursului invocate de recurent au un caracter declarativ fără a fi prezentate argumente justificative în acest sens. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri însă motivele recursului invocate în speţă reprezintă doar o expunere a poziţiei recurentului faţă de raportul juridic litigios, fără a indica, în temeiul normelor precitate, care norme de drept material şi procedural au fost încălcate de către instanţa de apel. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către S.A.

„Anchir” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, Dispune Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Anchir” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă