2ra-865/14 — Stabilirea gradului de vinovăţie pentru producerea accidentului de muncă, calcularea şi achitarea indemnizaţiei unice de deces şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-865/14 prima instanţă: B.Talpă instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 20 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Fabrica de Conserve din Coşniţa” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Sergiu Ilievici, Anastasia Ilievici, Tamara Ilievici împotriva societăţii comerciale „Fabrica de Conserve din Coşniţa” societate pe acţiuni cu privire la stabilirea gradului de vinovăţie pentru producerea accidentului de muncă de 95 %, calcularea şi achitarea indemnizaţiei unice de deces şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „Fabrica de Conserve din Coşniţa” societate pe acţiuni şi menţinută hotărîrea judecătoriei Dubăsari din 19 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă Reclamanţii Ilievici Anastasia şi Ilievici Sergiu s-au adresat în instanţa de judecată cu o cerere împotriva societăţii comerciale „Fabrica de Conserve din Coşniţa” societate pe acţiuni cu privire la stabilirea gradului de vinovăţie pentru producerea accidentului de muncă de 95 %,

calcularea şi achitarea indemnizaţiei unice de deces şi repararea prejudiciului moral. Cu cerere similară împotriva SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” s-a adresat şi Ilievici Tamara, soţia defunctului Ilievici Grigorii. Prin încheierea Judecătoriei Dubăsari din 25 octombrie 2010, ambele cauze au fost conexate într-o singură procedură. În motivarea cererilor, reclamanţii au invocat că la data de 17 iunie 2007, pe teritoriul autoparcului SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” s-a produs accidentul de muncă în urma căruia la data de 24 iunie 2007 a decedat Ilievici Grigorii, care este şi tatăl Anastasiei Ilievici şi Sergiu Ilievici. Menţionează reclamanţii că însăşi faptul existenţei unui accident de muncă s-a confirmat prin cercetarea efectuată de Inspecţia Muncii, care a şi indicat în procesul- verbal privind cercetarea accidentului de muncă.

Indică reclamanţii, că în urma cererii adresate către SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” privind acordarea unui ajutor material pentru înmormântarea lui Ilievici Grigorii, reclamanţilor le-a fost acordată suma de 49000 lei, care a fost considerată de SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” drept indemnizaţie unică de deces în urma accidentului de muncă. Precizează reclamanţii că nu au fost de acord cu suma acordată deoarece aceasta constituie doar 20% din suma calculată, ce este egal cu 20% din vina pentru producerea accidentului de muncă, care şi-a asumat-o SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa”, iar restul 80% din vină privind producerea accidentului de muncă, fiind pusă pe seama lui Ilievici Grigorii.

Astfel ,la data de 14 iunie 2010, reclamanţii s-au adresat cu o cerere prealabilă către administraţia SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa”, însă nu au primit nici un răspuns scris, fiind doar informaţi că la moment SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” se află în proces de lichidare şi nu dispune de resurse financiare. În rezultat, reclamanţii s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa”.

Cer Ilievici Anastasia, Ilievici Sergiu şi Ilievici Tamara, stabilirea gradului de vinovăţie de 95 % pentru pîrît; calcularea conform acestui grad de vinovăţie a indemnizaţiei unice de deces în accident de muncă în sumă de - 153719,45 lei, conform „Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale”, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 513 din 11.08.1993; încasarea prejudiciului moral pentru fiecare reclamant a cîte 30 000 lei, în total 90 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19 martie 2013, acţiunea intentată de către Ilievici Anastasia, Ilievici Sergiu şi Ilievici Tamara a fost admisă parţial.

S-a stabilit gradul de vinovăţie a SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” pentru producerea accidentului de muncă în mărime de 95 %. S-a încasat de la SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” în beneficiul lui Sergiu Ilievici, Anastasiei Ilievici şi Tamarei Ilievici indemnizaţia unică de deces în urma accidentului de muncă în mărime de 153719,45 (una sută cincizeci şi trei de mii şapte sute nouăsprezece, 45) lei. S-a încasat de la SA „Fabrica de conserve din Coşniţa” în beneficiul reclamanţilor Sergiu Ilievici, Anastasiei Ilievici şi Tamarei Ilievici prejudiciul moral cauzat în mărime de a cîte 10000 (zece mii) lei fiecăruia, iar în total 30000 (treizeci mii) lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, cererea de apel depusă de SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” a fost respinsă şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La data de 14 ianuarie 2014, SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi remiterea cauzei la instanţa competentă – Cutea de Apel Bender. În motivarea recursului recurentul SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa încălcînd normele de drept procedural. În special, invocă recurentul că instanţa de apel a adoptat decizia cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. În acest sens, susţine recurentul că potrivit art. 35 alin. (2) din Legea privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06.07.1995 şi anexei nr. 3 la lege, judecătoria Dubăsari se află în raza de circumscripţie a Curţii de Apel Bender.

În susţinerea acestei poziţii, mai indică recurentul că se află în proces de faliment, iar intimaţii solicită încasarea unor sume de bani, care urmează a fi satisfăcute din masa debitoare a întreprinderii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Complementar, instanţa de recurs precizează că potrivit art. 437 alin. (1) lit. f) CPC, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată şi trebuie să cuprindă esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective. Examinînd temeiurile invocate de către recurent, Colegiul menţionează că potrivit Anexei nr. 3 din Legea privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06.07.1995, judecătoria Dubăsari se află în raza de circumscripţie a Curţii de Apel Bender.

Totuşi, potrivit art. 8/1 din Legea nr. 853 din 29 mai 1996 cu privire la reorganizarea sistemului instanţelor judecătoreşti, hotărîrile judecătoreşti adoptate sub preşedinţia judecătorilor care activează în numele judecătoriilor raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol şi Rîbniţa pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs în tribunalul municipiului Chişinău (în prezent Curtea de Apel Chişinău).

Cu referire la argumentul recurentului potrivit căruia instanţa care urmează să examineze acest litigiu este instanţa de insolvabilitate din considerentul că SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” se află în proces de faliment, iar sumele vor fi satisfăcute din masa debitoare a întreprinderii, Colegiul menţionează că post finalizării examinării respectivei pricini, reclamanţii/intimaţii fiind în posesia actului judecătoresc respectiv, se vor putea adresa instanţei de insolvabilitate în vederea înaintării creanţelor chirografare, care vor fi plătite în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) subalin. 1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Fabrica de Conserve din Coşniţa” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea comercială „Fabrica de Conserve din Coşniţa” societate pe acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă