3ra-1045/17 — Contestarea actului administrativ.

3ra-1045/17 — Contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-1045/17

Judecătoria Dubăsari

Judecător: I. Malanciuc

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton și N. Simciuc

D E C I Z I E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător Iuliana Oprea

judecători Galina Stratulat, Ion Druță,

Dumitru Mardari și Oleg Sternioală

examinînd recursul declarat lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de

Conserve din Coșnița” – Muntean Oleg,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari, cu privire la contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din

Coșnița” – Muntean Oleg și admis apelul declarat de Inspectoratului Fiscal de Stat pe

r-nul Dubăsari,

a c o n s t a t a t:

La 15 martie 2016 Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” în

procedură de faliment a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari, cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea pretențiilor a indicat că Inspectoratul Fiscal pe Stat r-nul Dubăsari a

efectuat un control fiscal prin metoda de verificare tematică la Societatea pe Acțiuni

„Fabrica de conserve din Coșnița”, privind corectitudinea calculării și achitării TVA. În

urma controlului efectuat a fost întocmit actul de control fiscal nr. 3-540325 din 8

septembrie 2015 în care au fost consemnate un șir de presupuse încălcări ale

prevederilor legislației fiscale în vigoare.

La 20 octombrie 2015 de către IFS r-nul Dubăsari a fost emisă decizia nr. 394

asupra cazului de încălcare a legislației comisă de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de

1

Conserve din Coșnița” ca urmare a examinării actului de control menționat. Contestația

asupra deciziei nominalizate a fost depusă în ordinea stabilită de Legea contenciosului

administrativ.

Reclamantul a mai specificat că la 29 ianuarie 2016 de către IFS r-nul Dubăsari a

fost emisă decizia nr. 6 pe marginea contestației depuse de Societatea pe Acțiuni

Fabrica de Conserve din Coșnița” împotriva deciziei nr. 394 din 20 octombrie 2015,

aceasta fiind recepționată de către reclamant prin intermediul corespondenței poștale la

12 februarie 2016.

Consideră Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița” că, la

adoptarea deciziei nr. 394 din 20 octombrie 2015, organul fiscal nu a aplicat corect

legislația în vigoare, nu a analizat în complexitate lor, toți factorii ce au generat situația

creată și nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele cazului, motive din care consideră

decizia contestată pasibilă de anulare și solicită anularea acesteia.

Reclamantul menționează că prin decizia contestată au fost aplicate următoarele

sancțiuni: încasarea la buget a sumei de 1 666 666,67 lei TVA, diminuat în perioada

L/04/2015; încasarea la buget a sumei de 49333,33 lei ca majorare de întârziere pentru

neachitarea în termen a TVA; aplicarea amenzilor în sumă de: 5000 lei - pentru

împiedicarea controlului prin neprezentarea documentelor de evidență contabilă;

5000000 lei - pentru neeliberarea facturii fiscale la livrarea bunurilor imobiliare gajate;

500000 lei - pentru diminuarea TVA; 1000 lei - pentru neprezentarea declarației

privind TVA pentru perioada L/04/2015.

Prin încheierea Curții de Apel Bender din 7 noiembrie 2013 a fost inițiată

procedura de faliment în privința Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din

Coșnița” cu desemnarea luiMuntean Oleg în funcția de lichidator.

Consideră reclamantul că în circumstanțele în care la data emiterii deciziei

contestate, întreprinderea se afla în procedură de faliment, majorarea de întârziere,

amenda pentru împiedicarea controlului prin neprezentarea documentelor de evidență

contabilă; amenda pentru neeliberarea facturii fiscale la livrarea bunurilor imobiliare

gajate; amendă pentru diminuarea TVA; amenda pentru neprezentarea declarației

privind TVA pentru perioada L/04/2015, aplicate de organul fiscal sunt flagrant ilegale.

La emiterea deciziei contestate, organul fiscal nu a luat în considerare faptul că actul de

predare-primire a obiectelor vândute nu a fost semnat de vânzător, acesta fiind semnat

doar de către creditorul gajist Societatea pe Acțiuni „Moldova- Agroindbank”.

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” precizează că potrivit

pct. 3 al contractului de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 2015, transmiterea imobilelor

- obiectul contractului, de către vânzător în proprietatea cumpărătorului este efectuată

prin semnarea actului de primire-predare a imobilelor la semnarea prezentului contract.

Iar actul prin care s-au transmis imobilele către cumpărător reprezintă un proces-verbal

semnat de cumpărător și de creditorul gajist Societatea pe Acțiuni „Moldova-

Agroindbank” ca persoană ce a predat imobilele vândute, astfel, acest fapt a fost făcut

fără acordul vânzătorului.

2

Așadar, luând în considerare faptul că vânzătorul nu a transmis imobilele în

posesia cumpărătorului, transmiterea fiind efectuată unipersonal de creditorul gajist, iar

la contul bancar al vânzătorului nu a parvenit plata pentru obiectul înstrăinat, este

evident că vânzătorul nu a cunoscut despre efectuarea înscrierilor în registrul bunurilor

imobile, privind înregistrarea noului proprietar al imobilelor.

Consideră reclamantul că nefiind înștiințată despre cele enunțate, Societatea pe

Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” era în imposibilitatea de a prevedea sau

intui că la 27 aprilie 2015, cumpărătorul își va înregistra la cadastru dreptul de

proprietate asupra imobilelor procurate și respectiv obligația eliberării facturii fiscale,

or din partea cumpărătorului nu a parvenit nici o cerere în acest sens.

Potrivit clauzelor contractuale, plata pentru obiectele cumpărate urmează a fi

efectuată în mai multe tranșe, prima tranșă urmând a fi efectuată abia la 25 decembrie

2015, astfel, la data efectuării controlului fiscal, Societatea pe Acțiuni „Fabrica de

Conserve din Coșnița” nu a primit încă mijloacele bănești de la cumpărător, respectiv

nici nu poate achita către buget obligațiile fiscale cuvenite, cu atât mai mult că entitatea

în cauză se află în procedură de faliment.

Reclamantul mai menționează că în ceea ce ține de amenda de 5000 lei aplicată

pentru pretinsa împiedicare a controlului fiscal, Legea insolvabilității instituie obligația

lichidatorului de a acționa exclusiv în scopul majorării masei debitoare. Deplasarea

către IFS pe r-nul Dubăsari constituie cheltuieli nejustificate ale masei debitoare,

cheltuieli neretribuite de către solicitantul deplasării, organul fiscal. Or, în virtutea

atribuțiilor stabilite de lege, nimeni nu a împiedicat niciun reprezentant al IFS pe r-nul

Dubăsari la exercitarea atribuțiilor sale legale.

Cu referire la sancțiunea de 1000 lei privind neprezentarea datelor autentice,

reclamantul reiterează faptul că Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din

Coșnița” nu a cunoscut despre înregistrarea dreptului de proprietate al Societății cu

Răspundere Limitată „Mosterax GSG” și respectiv nici despre necesitatea eliberării

facturii, implicit nici despre prezentarea datelor despre TVA. Or, datele prezentate de

către entitate se prezumau a fi autentice și corecte la momentul prezentării declarației.

În lumina deciziei contestate, Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din

Coșnița” va întreprinde măsuri pentru a radia dreptul de proprietate al Societatății cu

Răspundere Limitată „Monsterax GSG” și intabularea acestuia treptat, concomitent și

proporțional achitărilor efectuate.

Cumulând cele expuse, Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița”

reiterează faptul că obligația sa față de TVA, în speță apare sau cel puțin trebuie să

apară în mod treptat, pe măsura înregistrării dreptului de proprietate asupra imobilelor

achitate și va consimți la achitarea impozitului ulterior anulării deciziei, pe măsura

parvenirii banilor de la cumpărător care nu sunt destinați stingerii creanțelor garantate

și cheltuielilor procesului.

În acest sens, lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița”

a expediat în adresa cumpărătorului și a creditorului ipotecar, declarația privind

3

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare în cazul în care părțile nu vor semna

un acord adițional, prin care înregistrarea dreptului de proprietate să aibă loc treptat, pe

măsura achitărilor din partea cumpărătorului.

Pe parcursul examinării pricinii Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din

Coșnița” a depus cerere prin care și-a concretizat pretențiile din cererea de chemare în

judecată (f.d. 87, vol. I).

Solicită Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” anularea deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015 și a deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 31 octombrie 2016 a fost admisă parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve

din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Dubăsari, cu privire la contestarea actelor administrative. S-a dispus declararea nulă a

punctului III.1 al deciziei IFS pe r-nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015, prin

care a fost aplicată amendă în sumă de 5000 lei, pentru împiedicarea controlului. S-a

declarat parțial nulă decizia IFS pe r-nul Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016, în partea

în care s-a respins solicitarea de declarare nulă a punctului III. l al deciziei IFS pe r-nul

Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015 (f.d. 158, 171-182, vol. I).

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 28

februarie 2017 a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari, cu privire la contestarea

actelor administrative. S-a dispus declararea nulă a punctului III. 1 al deciziei IFS pe r-

nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015, prin care a fost aplicată amendă în sumă

de 5000 lei pentru împiedicarea controlului. S-a dispus declararea parțial nulă a

deciziei IFS pe r-nul Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016 în partea în care s-a respins

solicitarea de declarare nulă a punctului III. 1 al deciziei IFS pe r-nul Dubăsari nr. 394

din 20 octombrie 2015. S-a respins acțiunea în partea solicitării declarării nule a

punctelor I, II, III. 2, III. 3 și 111. 4 a deciziei IFS pe r-nul Dubăsari nr. 394 din 20

octombrie 2015. S-a respins acțiunea în partea în care s-a solicitat declararea nulității

decizia IFS Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016, privind respingerea solicitării de

declarare nulă a punctelor I, II, III. 2, III. 3 și III. 4 a Deciziei IFS pe r-nul Dubăsari nr.

394 din 20 octombrie 2015 (f.d. 237, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a considerat că probele anexate la dosar

justifică parțial pretențiile invocate în acțiunea inițială.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 8 noiembrie 2016

lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” – Muntean Oleg, a

contestat-o cu apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

La 18 noiembrie 2016 Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari a declarat

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Dubăsari din 31 octombrie 2016, solicitând

4

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă

integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” –

Muntean Oleg. A fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nu1

Dubăsari, casată hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 31 octombrie 2016 și cea

suplimentară din 28 februarie 2017, pronunțîndu-se o nouă hotărâre, prin care a fost

respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari, cu privire la contestarea actelor

administrative (f.d. 17, 18-27, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel concluzionat că prima instanță nu a

elucidat toate circumstanțele pricinii, nu a apreciat obiectiv și sub toate aspectele

probele administrate la dosar.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 17 iulie 2017, lichidatorul

Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” – Muntean Oleg, a contestat-o

cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea

cauzei pentru rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel, nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a apricinii, fiind aplicate eronat

normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău, prin care la 2 iunie 2017 a fost expediată copia decizie instanței de apel în

adresa părților (f.d. 28), însă la dosar nu sunt anexate înscrisuri care ar certifica data

recepționării de către recurent a copie decizie recurate.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

La 22 august 2017 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat

de lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” – Muntean

Oleg, însă pînă la data stabilită pentru examinarea recursului în adresa Curții Supreme

de Justiție nu a parvenit referința prin care intimatul să-și expună poziția față de

temeiurile invocate în recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” – Muntean Oleg,

întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

5

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că la 15 martie 2016 Societatea pe Acțiuni „Fabrica

de Conserve din Coșnița” în procedură de faliment a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari, prin care a solicitat

anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie

2015 și a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie

2016.

Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 31 octombrie 2016 și prin

hotărârea suplimentară a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 28 februarie 2017 a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari, cu privire la contestarea actelor administrative, iar prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017, a fost respins apelul declarat de

lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” – Muntean Oleg.

A fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nu1 Dubăsari, casată

hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 31 octombrie 2016 și cea suplimentară din 28

februarie 2017, pronunțîndu-se o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție analizînd situația de fapt din prezenta speță, în raport cu probele anexate la

dosar consideră oportun de a reliefa prevederile 738, alin. (1) Cod civil, care statuează

exhaustiv că în cazul exercitării dreptului de rezoluțiune, contractul încetează și părțile

sînt eliberate de obligația de a presta, trebuind să restituie prestațiile executate și

veniturile realizate.

De menționat că legiuitorul a stabilit în norma citată efectele care intervin pentru

ambele părți în cazul în care partea a căror drepturi au fost încălcate declară

rezoluțiunea contractului și de a stipula cazurile în care partea vinovată pentru

rezoluțiune este obligată să dea compensație în bani în locul restituirii în natură a

prestației.

Astfel, din momentul în care declarația de rezoluțiune parvine celeilate părți

contractul încetează și toate părțile contractului sînt eliberate de obligația de a executa

prestațiile datorate în temeiul contactului și în același timp toate părțile trebuie să

restituie prestațiile primite și veniturile pe care le-au obținut. Pentru determinarea

efectelor rezoluțiunii trebuie să se țină cont de faptul că în cazurile în care obligațiile

urmau să fie executate în mai multe tranșe care pot fi privite ca obligații separate

trebuie să fie restituite doar prestațiile în privința cărora au existat temeiuri de

rezoluțiune. Doar în cazul în care partea a căror drepturi au fost încălcate va demonstra

că prestațiile executate în conformitate cu prevederile contractului nu prezintă pentru el

interes în lipsa prestațiilor care trebuie restituite sau care nu urmează să mai fie

executate acesta va putea cere întoarcerea tuturor prestațiilor.

6

Colegiul menționează că la 10 aprilie 2015, a fost încheiat un contract de vînzare-

cupărate a unui lot de bunuri imobile, între Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve

din Coșnița”, în calitate de vînzător și Societatea cu Răspundere Limitată „Monsterax

GSG”, în calitate de cumpărător (f.d. 47-52, vol. I).

Instanța de recurs reține argumentul recurentului precum că actele pricinii

certifică faptul că din cauza neachitării mijloacelor bănești de către cumpărătorul

Societatea cu Răspundere Limitată „Monsterax GSG”, contractul nr. 3290 din 10

aprilie 2015 a fost rezolvit prin acordul nr. 14555 din 13 iulie 2016 (f.d. 84, vol. I), iar

în pct. 2 al Acordului de rezoluțiune fiind stipulat că „Contractul de vînzare-cumpărare

nr. 3290 din 10 aprilie 2015 încetează din data încheierii lui”.

Respectiv, părțile au fost repuse în situația anterioară încheierii contractului de

vînzare-cumpărare nr. 3290 din 10 aprilie 2015, ceea ce echivalează cu faptul că

vînzătorul Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” nu a vîndut, iar

Societatea cu Răspundere Limitată „Monsterax GSG”, nu a cumpărat bunurile imobile

pentru care a fost sancționată în legătură cu neachiarea TVA, orice acte subsecvente

acestor contracte pierzînd forța juridică.

Instanța de recurs menționează că în situația creată, sancțiunile aplicate Societății

pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița”, prin decizia Inspectoratului Fiscal de

Stat r-nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015 și prin decizia Inspectoratului Fiscal

de Stat r-nul Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016, și-au pirdut veridicitatea, avînd la

bază cele descrise mai sus.

Mai mult decît atît, dat fiind faptul că recurentul e în proces de faliment, aceste

bunuri oricum vor ti vîndute pînă la finisarea procedurii și pentru această nouă vînzare,

vor trebui achitate impozitele aferente tranzacției, inclusiv TVA.

Prin urmare, la rejudecare cauzei instanța de apel va ține cont de aceste

circumstanțe, în procesul de judecare a pricinii, pentru a nu admite dubla impunere,

situație condamnată și de CtEDO.

Or, în acest sens este întemeiat poziția recurentului prin care a opinat că acesta

este un momentul cheie care a fost omis și nu a fost examinat nici de către instanța de

fond și nici de către instanța de apel - anume dublarea impozitelor în cazul înstrăinării

bunurilor pe viitor. Astfel, este evident că organul fiscal va pretinde la încasarea

impozitelor aferente viitoarei tranzacții.

În continuare, instanța de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art.

116, alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care statuează

exhaustiv că, nici o dobîndă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu se

adaugă creanțelor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale și nici

procedurii simplificate a falimentului.

Astfel, prin prisma normei de drept material citată, la rejudecare instanța de apel

va ține cont de faptul că prin încheierea Curții de Apel Bender din 7 noiembrie 2013, a

fost inițiată procedura de faliment în privința Societății pe Acțiuni „Fabrica de

Conserve din Coșnița”, cu desemnarea lui Muntean Oleg în funcția de lichidator, la 10

7

aprilie 2015, a fost încheiat contractul de vînzare-cupărate, iar la 20 octombrie 2015 a

fost emisă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Dubăsari nr. 394 și la 29 ianuarie

2016 a fost emisă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Dubăsari nr. 6.

Instanța de recurs menționează că, potrivit art. 131 alin. (9) Legea insolvabilității,

dacă, în termen de 3 luni de la inițierea procedurii de vînzare, bunul grevat cu garanție

nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept să preavizeze transmiterea

bunului în posesia sa pentru valorificare. Administratorul insolvabilității/lichidatorul

transmite efectiv bunul grevat cu garanție în posesia creditorului garantat sau consimte

în scris în formă autentică să îl pună la dispoziția acestuia în momentul convenit în

preaviz. În caz de refuz al administratorului insolvabilității/lichidatorului, bunul trece

în posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în temeiul unei

încheieri judecătorești, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

În temeiul normelor enumerate, toate bunurile ce aparțin cu drept de proprietate

unei întreprinderi insolvabile/falimentare, fac parte din masa debitoare, iar transmiterea

bunurilor gajate în posesia creditorului gajist/garantat, are loc printr-o procedură

prestabilită de legea insolvabilității și anume după preavizarea lichidatorului de către

creditorul gajist sau prin intermediul încheierii instanței de insolvabilitate.

Instanța de recurs menționează că la materialele dosarului, nu au fost prezentate

careva acte care ar proba transmiterea de către lichidator în posesia creditorului

gajist/garantat a bunurilor gajate, astfel încît concluzia instanței precum că bunurile

imobile care au constituit obiectul contractului de vînzare-cumpărare nr. 3290 din 10

aprilie 2015 se aflau în posesia creditorului gajist/garantat Societate pe Acțiuni

„Moldova-Agroindbank” nu au fost confirmate prin probe veridice și suficiente.

Instanța de recurs menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea

dreptului la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată și în jurisprudența

constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii constatate

de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 373 CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii

în primă instanță. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai

dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepția cazurilor cînd consimte și

cînd hotărîrea este atacată și de alți participanți la proces.

8

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul

unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază ai

dreptului la un proces echitabil.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se

vor înlătura omisiunile admise, pentru asigurarea unei judecări corecte și legale a

pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din

Coșnița” – Muntean Oleg, a casa decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii pentru

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul declarat de lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de

Conserve din Coșnița” – Muntean Oleg.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de

conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva Inspectoratului Fiscal de

Stat pe r-nul Dubăsari, cu privire la contestarea actelor administrative, cu remiterea

cauzei pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Iuliana Oprea

judecători Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

9