3ra-20/19 — Contestarea actelor administrative.

3ra-20/19 — Contestarea actelor administrative. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-20/19

Prima instanță: Judecătoria Dubăsari (I. Malanciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, A. Pahopol și V. Negru)

DECIZIE

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Mariana Pitic

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea

pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari cu privire la contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, admis apelul declarat de

către Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de

faliment, casată hotărârea din 31 octombrie 2016 a Judecătoriei Dubăsari și

hotărârea suplimentară din 28 februarie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari, fiind emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” în procedură de

faliment la 11 martie 2016, prin intermediul Oficiului poștal a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari cu

privire la contestarea actelor administrative, fiind înregistrată în cancelaria

Judecătoriei Dubăsari la 15 martie 2016 (f.d. 22, vol. I).

Reclamanta a indicat în motivarea pretențiilor că Inspectoratul Fiscal pe Stat

r-nul Dubăsari a efectuat un control fiscal prin metoda de verificare tematică la

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița” privind corectitudinea

calculării și achitării TVA.

În urma controlului efectuat a fost întocmit actul de control fiscal nr. 3-

540325 din 8 septembrie 2015, în care au fost consemnate un șir de presupuse

încălcări ale legislației fiscale.

La 20 octombrie 2015 de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari a

fost emisă decizia nr. 394 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale, ca

1

urmare a examinării actului de control menționat. Contestația asupra deciziei

respective a fost depusă în ordinea stabilită de Legea contenciosului administrativ.

Reclamanta a specificat că la 29 ianuarie 2016 de către Inspectoratul Fiscal de

Stat pe r-nul Dubăsari a fost emisă decizia nr. 6 pe marginea contestației depuse de

Societatea pe Acțiuni Fabrica de Conserve din Coșnița” împotriva deciziei nr. 394

din 20 octombrie 2015, fiind recepționată de către reclamantă, prin intermediul

corespondenței poștale, la 12 februarie 2016 (f.d. 36, vol. I).

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița” consideră că la

adoptarea deciziei nr. 394 din 20 octombrie 2015, organul fiscal nu a aplicat corect

legislația pertinentă cazului, nu a analizat în complexitate factorii ce au generat

situația creată și nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele, motive din care

consideră anulabilă decizia contestată.

Reclamanta a menționat că prin decizia contestată s-a dispus încasarea la

buget a sumei de 1 666 666,67 de lei TVA, diminuat, suma de 49 333,33 de lei ca

majorare de întârziere pentru neachitarea în termen a TVA.

Au fost aplicate amenzi în sumă de 5 000 de lei – pentru împiedicarea

controlului prin neprezentarea documentelor de evidență contabilă, 5 000 000 de

lei – pentru neeliberarea facturii fiscale la livrarea bunurilor imobiliare gajate, 500

000 de lei - pentru diminuarea TVA și 1000 de lei – pentru neprezentarea

declarației privind TVA.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bender a fost inițiată

procedura de faliment în privința Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din

Coșnița” cu desemnarea lui Muntean Oleg în funcția de lichidator.

Reclamanta consideră că în circumstanțele în care la data emiterii deciziei

contestate, întreprinderea se afla în procedură de faliment, majorarea de întârziere,

amenda pentru împiedicarea controlului prin neprezentarea documentelor de

evidență contabilă, amenda pentru neeliberarea facturii fiscale la livrarea bunurilor

imobiliare gajate, amendă pentru diminuarea TVA, amenda pentru neprezentarea

declarației privind TVA pentru perioada L/04/2015, aplicate de organul fiscal sunt

ilegale.

La emiterea deciziei contestate, organul fiscal nu a luat în considerare faptul

că actul de predare-primire a obiectelor vândute nu a fost semnat de vânzător,

acesta fiind semnat doar de către creditorul gajist Societatea pe Acțiuni „Moldova-

Agroindbank”.

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” a precizat că potrivit

pct. 3 al contractului de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 2015, transmiterea

imobilelor, de către vânzător în proprietatea cumpărătorului este efectuată prin

semnarea actului de primire-predare la semnarea actului juridic, iar actul prin care

s-au transmis imobilele către cumpărător reprezintă un proces-verbal semnat de

cumpărător Societatea cu Răspundere Limitată „MONSTERAX-GSG”și de

creditorul gajist Societatea pe Acțiuni „Moldova-Agroindbank” ca persoană ce a

predat imobilele vândute, astfel, acest fapt a fost făcut fără acordul vânzătorului.

Așadar, luând în considerare faptul că vânzătorul nu a transmis imobilele în

posesia cumpărătorului, transmiterea fiind efectuată unipersonal de creditorul

gajist, iar la contul bancar al vânzătorului nu a parvenit plata pentru obiectul

2

înstrăinat, este evident că vânzătorul nu a cunoscut despre efectuarea înscrierilor în

registrul bunurilor imobile, privind înregistrarea noului proprietar al imobilelor.

Reclamanta a indicat că nefiind înștiințată despre cele enunțate, Societatea pe

Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” era în imposibilitatea de a intui că la 27

aprilie 2015, cumpărătorul își va înregistra în registrul respectiv dreptul de

proprietate asupra imobilelor procurate și respectiv obligația eliberării facturii

fiscale, or din partea cumpărătorului nu a parvenit nici o cerere în acest sens.

Potrivit clauzelor contractuale, plata pentru obiectele cumpărate urmează a fi

efectuată în mai multe tranșe, prima tranșă urmând a fi efectuată abia la 25

decembrie 2015, astfel, la data efectuării controlului fiscal, Societatea pe Acțiuni

„Fabrica de Conserve din Coșnița” nu a primit încă mijloacele bănești de la

cumpărător, respectiv nici nu poate achita către buget obligațiile fiscale, cu atât

mai mult că entitatea în cauză se află în procedură de faliment (f.d. 50, vol. I).

Reclamanta a menționat că în ceea ce ține de amenda de 5000 lei aplicată

pentru pretinsa împiedicare a controlului fiscal, Legea insolvabilității instituie

obligația lichidatorului de a acționa exclusiv în scopul majorării masei debitoare.

Deplasarea către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari constituie

cheltuieli nejustificate ale masei debitoare, cheltuieli neretribuite de către

solicitantul deplasării, organul fiscal. Or, în virtutea atribuțiilor stabilite de lege,

nimeni nu a împiedicat niciun reprezentant al Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Dubăsari la exercitarea atribuțiilor sale legale.

Cu referire la sancțiunea de 1000 lei privind neprezentarea datelor autentice,

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” a reiterat că nu a cunoscut

despre înregistrarea dreptului de proprietate al Societății cu Răspundere Limitată

„Mosterax-GSG” și respectiv nici despre necesitatea eliberării facturii, implicit nici

despre prezentarea datelor despre TVA. Or, datele prezentate de către entitate se

prezumau a fi autentice și corecte la momentul prezentării declarației.

Cumulând cele expuse, Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din

Coșnița” a specificat că în speță, obligația sa cu privire la calcularea TVA, apare

sau cel puțin trebuie să apară în mod treptat, pe măsura înregistrării dreptului de

proprietate asupra imobilelor și va consimți la achitarea impozitului ulterior

anulării deciziei, pe măsura parvenirii banilor de la cumpărător care nu sunt

destinați stingerii creanțelor garantate și cheltuielilor procesului.

Pe parcursul examinării pricinii Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve

din Coșnița” a depus cerere prin care și-a concretizat pretențiile (f.d. 87, vol. I).

Suplimentar, reclamanta a specificat că datorită faptului că Societatea cu

Răspundere Limitată „Mosterax-GSG” nu și-a onorat obligațiile contractulale, prin

acordul nr. 14555 din 13 iulie 2016, contractul nr. 3290 din 10 aprilie 2015 a fost

rezolvit.

Potrivit pct. 2 din Acordul de rezoluțiune, contractul de vînzare-cumpărare nr.

3290 din 10 aprilie 2015, încetează din data încheierii lui.

A solicitat Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” anularea

deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie

2015 și a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari nr. 6 din 29

ianuarie 2016.

3

Prin hotărârea din 31 octombrie 2016 a Judecătoriei Dubăsari a fost admisă

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de

conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva Inspectoratului Fiscal de

Stat pe r-nul Dubăsari, cu privire la contestarea actelor administrative.

A fost declarat nul punctul III. 1 al deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-

nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015, prin care a fost aplicată amendă în

sumă de 5000 lei, pentru împiedicarea controlului.

A fost declarată parțial nulă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016, în partea în care s-a respins solicitarea de

declarare nulă a punctului III. l al deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015 (f.d. 158, 171-182, vol. I).

Prin hotărârea suplimentară din 28 februarie 2017 a Judecătoriei Criuleni,

sediul Dubăsari a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari cu privire la contestarea

actelor administrative.

A fost declarat nul punctul III. 1 al deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-

nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015, prin care a fost aplicată amendă în

sumă de 5000 lei pentru împiedicarea controlului.

A fost declarată parțial nulă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016 în partea în care s-a respins solicitarea de

declarare nulă a punctului III. 1 al deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie 2015.

S-a respins acțiunea în partea solicitării declarării nule a punctelor I, II, III. 2,

III. 3 și 111. 4 a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari nr. 394

din 20 octombrie 2015.

S-a respins acțiunea în partea în care s-a solicitat declararea nulă a deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016, privind

respingerea solicitării de declarare nulă a punctelor I, II, III. 2, III. 3 și III. 4 a

deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari nr. 394 din 20 octombrie

2015 (f.d. 237, vol. I).

Pentru a hotărâ astfel, instanța de judecată a considerat că probele anexate la

dosar justifică parțial pretențiile invocate în acțiunea inițială.

Manifestînd dezacord față de hotărârea primei instanțe, la 8 noiembrie 2016

lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” – Muntean

Oleg a contestat-o cu apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari la 18 noiembrie 2016 a declarat

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Dubăsari din 31 octombrie 2016, solicitând

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă

integral.

Prin decizia din 25 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” –

Muntean Oleg, admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nu1

Dubăsari, casată hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 31 octombrie 2016 și

hotărârea suplimentară din 28 februarie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul

4

Dubăsari, pronunțîndu-se o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată,

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de

conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva Inspectoratului Fiscal de

Stat pe r-nul Dubăsari cu privire la contestarea actelor administrative (f.d. 17, 18-

27, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță nu a

elucidat toate circumstanțele pricinii, nu a apreciat obiectiv și sub toate aspectele

probele administrate la dosar și în consecință a fost emisă o soluție incorectă.

Lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din Coșnița” –

Muntean Oleg, invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 17 iulie 2017 a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 25 octombrie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de lichidatorul Societății pe Acțiuni „Fabrica de Conserve din

Coșnița” – Muntean Oleg, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017,

cauza fiind remisă pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată (f.d. 46-54, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a punctat că toate bunurile ce aparțin

cu drept de proprietate unei întreprinderi insolvabile/falimentare, fac parte din

masa debitoare, iar transmiterea bunurilor gajate în posesia creditorului

gajist/garantat, are loc printr-o procedură prestabilită de legea insolvabilității și

anume după preavizarea lichidatorului de către creditorul gajist sau prin

intermediul încheierii instanței de insolvabilitate.

Instanța de recurs a menționat că la materialele dosarului, nu au fost

prezentate careva acte care ar proba transmiterea de către lichidator în posesia

creditorului gajist/garantat a bunurilor gajate, astfel încît concluzia instanței

precum că bunurile imobile care au constituit obiectul contractului de vînzare-

cumpărare nr. 3290 din 10 aprilie 2015 se aflau în posesia creditorului

gajist/garantat Societate pe Acțiuni „Moldova-Agroindbank” nu au fost confirmate

prin probe veridice și suficiente.

Prin decizia din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, admis apelul declarat de către Societatea

pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment, casată

hotărârea din 31 octombrie 2016 a Judecătoriei Dubăsari și hotărârea suplimentară

din 28 februarie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, fiind emisă o nouă

hotărâre după cum urmează:

Cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe Acțiuni

„Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari cu privire la contestarea actelor

administrative, a fost admisă parțial.

A fost anulată decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 394 din 20 octombrie

Serviciul Fiscal de Stat, invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel la 10

octombrie 2018, a contestat-o cu recurs solicitînd admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și parțial hotărârea primei instanțe, cu emiterea

5

unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca

nefondată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a cauzei, fiind încălcate

normele de drept procedural și aplicate eronat normele de drept material.

Recurentul a specificat că efectul rezoluțiunii este unul de restituire, dar nu și

de anulare fără urmă a evenimentelor fiscal-contabile, or de la 27 aprilie 2015,

momentul înregistrării dreptului de proprietate a Societății cu Răspundere Limitată

„Monsterax-GSG” și pînă la 13 iulie 2016 – data încheierii acordului de

rezoluțiune, bunurile imobile supuse controlului fiscal, conform registrului

bunurilor imobile au fost în proprietatea Societății cu Răspundere Limitată

„Monsterax-GSG”, au constituit obiectul datelor bilanțului financiar categoria

„Mijloace fixe” a acestuia și astfel, instanța de judecată nu poate anula

evenimentele care au avut loc.

Serviciul Fiscal de Stat consideră că instanța de apel în această situație nu a

aplicat prevederile art. 1171 din Codul fiscal, totodată, interpretînd eronat

dispoziția art. 738 Cod civil, ori potrivit acestuia efectul rezoluțiunii este unul de

eliberare de obligațiile de a presta și invocă obligația de a restitui prestația

executată, dar nu și anularea acestora ca nefiind executate sau inexistente.

Încălcările fiscale constatate prin procedura de control ce au stat la baza

emiterii deciziei contestate, au fost generate de inacțiunile reclamatei-intimate, ori

la vînzarea bunurilor, legislația prevede expres obligativitatea eliberării facturii

fiscale, declarării acestor livrări prin reflectarea acesteia în declarația TVA.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că la dosar este atașată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 11 august 2018, prin care a fost expediată în adresa părților copia

deciziei instanței de apel (f.d. 85, vol. II), fiind recepționată de către recurent la 15

august 2018 (f.d. 129, vol. II).

Prin urmare, Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

Copia recursului a fost expediată în adresa intimaților la 12 noiembrie 2018,

însă pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimații să-și expună

poziția față de temeiurile invocate în recurs.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

6

către Serviciul Fiscal de Stat întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea

deciziei instanței de apel și remitrea cauzei la rejudecare, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drep să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că la 15 martie 2016 Societatea pe Acțiuni

„Fabrica de Conserve din Coșnița” în procedură de faliment a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari, prin

care a solicitat anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Dubăsari nr.

394 din 20 octombrie 2015 și a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul

Dubăsari nr. 6 din 29 ianuarie 2016.

Judecând cauza dată, prima instanță prin hotărârea din 31 octombrie 2016 și

prin hotărârea suplimentară din 28 februarie 2017 a admis parțial cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din

Coșnița”, în procedură de faliment împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Dubăsari, cu privire la contestarea actelor administrative.

Ulterior, instanța de apel prin decizia din 10 iulie 2018 a respins apelul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a admis apelul declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment,

casată hotărârea din 31 octombrie 2016 a Judecătoriei Dubăsari și hotărârea

suplimentară din 28 februarie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari,

emițînd o nouă hotărâre prin care a admis parțial cererea de chemare în judecată

depusă de către Societatea pe Acțiuni „Fabrica de conserve din Coșnița” și anulând

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 394 din 20 octombrie 2015. În rest, a respins

pretențiile invocate în acțiune.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție verificînd corectitudinea respectării normelor de drept

procedural, constată că la judecarea cauzei date au fost încălcate prevederile art.

239 Cod de procedură civilă, care statuiază expres că hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată. Concomitent, conform art. 241 alin. (5) Cod de procedură civilă, în

motivare se indică circumstanțele pricinii constatate de instanță, probele care se

întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 373 Cod de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care

motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se

7

pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de

apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decît

aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepția cazurilor cînd consimte și cînd

hotărîrea este atacată și de alți participanți la proces.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de

bază ai dreptului la un proces echitabil.

Instanța de recurs, în continuare menționează că analizînd situația de fapt din

prezenta speță, în raport cu probele anexate la dosar consideră oportun de a reliefa

prevederile art. 108 alin. (1) și (3) Cod fiscal, care statuează expres că data

obligației fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se consideră data

predării mărfurilor, prestării serviciilor, cu excepția cazurilor stipulate la alin. (5),

(6) și (7). În cazul livrării de bunuri imobiliare, data livrării se consideră data

trecerii bunurilor imobiliare în proprietatea cumpărătorului la data înscrierii lor în

registrul bunurilor imobiliare.

Totodată, instanța de recurs menționează că potrivit art. 117 alin. (1) din

același cod, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul

țării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe

livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariției

obligației fiscale, stabilit prin art.108, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul

cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art.104

lit.a).

Coroborând cele două norme juridice citate, Colegiul punctează că în cazul

bunurilor imobile, subiectul impozabil este obligat să prezinte cumpărătorului

factura fiscală la data trecerii bunurilor imobiliare în proprietatea ultimului, adică

la data înscrierii lor în registrul bunurilor imobiliare.

În speță, în actul de control fiscal tematic la Societatea pe Acțiuni „Fabrica de

conserve din Coșnița” din 8 septembrie 2015, care a stat la baza emiterii de către

Inspectoratul Fiscal de Stat a deciziei nr. 394 din 20 octombrie 2015, este indicat

faptul că „… conform informației din registrul bunurilor imobile a Întreprinderii de

Stat „Cadastru” s-a constatat că data trecerii bunurilor imobiliare în proprietatea

cumpărătorului este 27 aprilie 2015” (f.d. 15, vol. I).

Astfel, instanța de recurs punctează că data înscrierii bunurilor imobile

tranzacționate prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 2015, în

Registrul bunurilor imobile după Societatea cu Răspundere Limitată

„MONSTERAX-GSG” este un element cheie în soluționarea justă a litigiului dat.

Or, la dosar nu este anexat extrasul eliberat de către Întreprinderea de Stat

„Cadastru”, care să certifice faptul că bunurile imobile respective au fost trecute în

proprietatea cumpărătorului la 27 aprilie 2015, așa cum a indicat organul fiscal în

actul de control, sau la o altă dată.

Mai mult decît atît, pe contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 2015 și

pe procesul-verbal de predare-primire din aceeași dată, semnat de către creditorul

gajist și cumpărător, nu este aplicată ștampila organului cadastral care ar

8

demonstra faptul că aceste acte juridice, care au ca obiect bunuri imobile, au fost

înregistrate în modul corespunzător, de către organele competente în acest sens.

Instanța de recurs precizează că erorile judiciare constatate mai sus nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, motiv pentru care cauza dată urmează a fi

remisă pentru rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și

se vor înlătura omisiunile admise, pentru asigurarea unei judecări corecte și legale

a pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a casa decizia instanței

de apel, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat.

Se casează decizia din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe Acțiuni

„Fabrica de conserve din Coșnița”, în procedură de faliment împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Dubăsari cu privire la contestarea actelor

administrative, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Mariana Pitic

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

9