2rhc-33/14 — Recunoaşterea ilegalităţii refuzului de a încasa valuta în numerar

prima instanţă – M. Diaconu dosarul nr. 2rhc-33/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa instanţa de recurs: Iu. Sîrcu, V. Clevadî, V. Macinskaia, I. Vîlcov, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând cererile de revizuire depuse de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Invest Vest”, Societatea cu Răspunderea Limitată „Bostac Capital Corp şi Bescov Iurii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Invest Vest” împotriva Băncii Comerciale „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului de a încasa valuta în numerar, obligarea îndeplinirii obligaţiunilor contractuale şi obligarea încasării în numerar a mijloacelor băneşti ca tranşe pe contractul de credit, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013 şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 11 mai 2012, SRL „Invest Vest” a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului de a încasa valuta în numerar, obligarea îndeplinirii obligaţiunilor contractuale şi obligarea încasării în numerar a mijloacelor băneşti ca tranşe pe contractul de credit. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 23 martie 2012, SRL „Invest Vest” s-a adresat la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca”, filiala nr. 19 cu solicitarea de încasare a numerarului în valută străină în temeiul art. 26 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară.

La solicitare au fost anexate originalele buletinului de identitate al lui A. Belibov, originalul contractului de credit nr.032 din 01 martie 2012, suma de 50 000 euro în numerar şi altele. Menţionează că încasarea sumei de 50 000 euro i-a fost refuzată din motiv că solicitarea nu se încadrează prevederilor Legii menţionate, fără indicarea articolului concret, iar în răspunsul din 05 aprilie 2012 i-a fost explicat că din motivul imposibilităţii utilizării ulterioare a mijloacelor băneşti este imposibilă şi încasarea acestora în cont. Consideră refuzul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA de a încasa suma de 50000 euro în contul curent al SRL „Invest Vest” ca neîntemeiat, banca încălcând şi prevederile contractului nr.l din 06 februarie 2012 privind deschiderea/gestionarea/modificarea contului curent (pct. 3.5).

Susţine că conform art. 17 alin. (1) din Legea privind reglementarea valutară, plăţile şi transferurile în cadrul operaţiunilor valutare curente se primesc/efectuează fără restricţii, iar conform art. 25 alin. (3) din Legea menţionată, persoanele juridice rezidente şi nerezidente sînt obligate să primească/efectueze plăţi şi transferuri în cadrul operaţiunilor valutare numai prin conturile lor, cu excepţia cazurilor în care efectuarea operaţiunilor valutare este permisă în numerar sau cu utilizarea instrumentelor de plată. Afirmă că încasarea sumei de 50 000 euro în numerar pe contul curent al reclamantei este legală şi întemeiată, încadrîndu-se prevederilor legale şi, anume, art. 26 alin. (1) lit. p) din Legea privind reglementarea valutară, care prevede că persoanele juridice rezidente pot utiliza numerar în valută străină şi cecuri de călătorie în valută străină în cazul primirii de la persoane fizice nerezidente a numerarului sub formă de împrumuturi/credite.

Indică că la 01 martie 2012, între compania nerezidentă „Bostac Capital Corp”, în calitate de creditor şi compania rezidentă SRL „Invest Vest”, în calitate de debitor a fost încheiat contactul de credit nr. 032 şi Acordul adiţional, în temeiul căruia părţile l-au acceptat în calitate de cocreditor pe Iurie Bescov, nerezident. Conform Acordului adiţional, Iurie Bescov, în calitate de creditor, a împrumutat debitorului suma de 259 501 euro, iar suma de 50 000 euro solicitată de a fi încasata în numerar pe contul curent al reclamantei la 23 martie 2012, constituia prima tranşă încasată de SRL „Invest Vest” din suma împrumutată de la Iurie Bescov ca persoană fizică nerezidentă. Consideră că, solicitarea reclamantei se încadrează întocmai prevederilor art. 26 alin. (1) lit. p) din Legea privind reglementarea valutară.

Insistă că s-a conformat întocmai cerinţelor legale pentru încasarea numerarului în cont curent, iar pentru utilizarea numerarului reclamanta se va conforma Instrucţiunii privind angajamentele externe, aprobată prin hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei nr. 185 din 13 iulie 2006 şi, anume, pct. 3.3, conform căruia notificaţia cu privire la împrumut/creditul extern, perfectată conform formularului din anexa nr. 2 la prezenta Instrucţiune, se prezintă la Banca Naţională a Moldovei de către rezident in două exemplare originale. Notificaţia respectivă se prezintă: în alte cazuri, decît cele menţionate la lit. a) şi b) din prezentul punct - pînă la utilizarea de către rezident a mijloacelor băneşti primite conform contractului de împrumut/credit extern.

Prin urmare, consideră că BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA la 23 martie 2012 era obligată să încaseze banii în contul curent al SRL „Invest Vest”, iar utilizarea mijloacelor, şi anume, efectuarea plăţilor/transferurilor propriu-zisă de către reclamantă, este posibilă doar la prezentarea originalului notificării Băncii Naţionale a Moldovei, circumstanţă cu care reclamanta se va conforma. Reţine că în cazul în care reclamanta încerca să utilizeze mijloacele băneşti fără a avea notificarea Băncii Naţionale a Moldovei, atunci pârât, avînd statut de agent al controlului valutar, era în drept să interzică efectuarea oricăror plăţi/transferuri aferente angajamentului extern. La fel, susţine că pct. 126 din Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare, aprobat prin hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei nr. 8 din 28 ianuarie 2010, nu prevede prezentarea notificaţiei la solicitarea de depunere a mijloacelor băneşti în numerar.

Consideră că în cazul dat, pârâta şi-a depăşit atribuţiile de agent al controlului valutar, refuzînd încasarea mijloacelor băneşti în contul curent al reclamantei în baza unui împrumut extern acordat în numerar de o persoană fizică nerezidentă (art. 26 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008. Concomitent invocă că, între reclamantă şi pârâtă există relaţii contractuale de cont curent bancar, reglementările căruia se regăsesc în capitolul XXIV, secţiunea a 2-a din Codul civil (art. art. 1228 - 1230), în conformitate cu care prin contractul de cont curent bancar, banca se obligă să primească şi să înregistreze în contul titularului de cont (client) sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau transferate (virate) din conturile altor persoane, să execute în limitele disponibilului din cont ordinele clientului privind transferul unor sume către alte persoane, retragerile de numerar, precum şi să efectueze alte operaţiuni în contul clientului din însărcinarea lui în conformitate cu legea, cu contractul şi cu uzanţele bancare, iar clientul să achite o remuneraţie pentru prestarea serviciilor menţionate.

Banca este ţinută să efectueze operaţiunile în contul clientului numai la ordinul lui. Banca nu poate să efectueze operaţiuni în contul clientului fără ordinul lui decît în cazurile prevăzute de lege sau de contract. In cazul efectuării unor operaţiuni în contul clientului, banca este obligată să urmeze indicaţiile titularului de cont în limitele scopului urmărit prin contract. Afirmă că prin acţiunile sale, banca a încălcat dispoziţiile Legii privind reglementarea valutară, ale Regulamentului privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare şi ale Instrucţiunii privind angajamentele externe legale susmenţionate, precum şi obligaţiile contractului de cont curent bancar.

Solicită recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA din 23 martie 2012 de încasare a numerarului ca tranşe pe contractul de credit nr. 032 din 01 martie 2012 în temeiul art. 26 alin. (l) lit. p) din Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară, obligarea BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA să execute contractul nr. 1din 06 februarie 2012 privind deschiderea/gestionarea/modificarea contului/conturilor curente a persoanei juridice rezidente/nerezidente şi obligarea BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA să încaseze în numerar mijloace băneşti ca tranşe pe contractul de credit nr. 032 din 01 martie 12 în temeiul art. 26 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi încasată de la SRL „Invest Vest” în beneficiul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL „Invest Vest”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă şi constatată ilegalitatea refuzului BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA din 23 martie 2012 de încasare a numerarului ca tranşe pe contractul de credit nr. 032 din 01 martie 2012 în temeiul art. 26 alin. (l) lit. p) din Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară, şi a fost obligată BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA să execute contractul nr. 1 din 06 februarie 2012 privind deschiderea/gestionarea/modificarea contului/conturilor curente a persoanei juridice rezidente/nerezidente şi să încaseze în numerar mijloace băneşti ca tranşe pe contractul de credit nr. 032 din 01 martie 12 în temeiul art. 26 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea menţionată.

Totodată, s-a încasat de la BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA în beneficiul SRL „Invest Grup” taxa de stat, achitată la depunerea cererii de chemare în judecată şi la depunerea cererii de apel, în sumă de 490 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013, a fost admis recursul declarat de BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 23 decembrie 2013, SRL „Invest Vest” a depus cererea de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs, reexaminarea pricinii şi emiterea unei noi decizii cu privire la respingerea cererii de recurs înaintată de BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că instanţa de recurs la casarea deciziei instanţei de apel a reţinut doar argumentele invocate de banca, deşi recurentul la rîndul său nu a invocat careva circumstanţe noi ce nu ar fi fost examinate în instanţa de apel şi care ar putea fi reţinute pentru casarea unei decizii întemeiate şi legale. Susţine că instanţa de recurs nu s-a expus asupra solicitării î scris de depunere a numerarului recepţionată de intimat la 23 martie 2012, împrejurare confirmată de intimat prin semnătura de recepţionare a acesteia.

Iar în rubrica „acte justificative” s-a indicat contractul de credit nr. 032 din 01 martie 2012 în original, ceia ce prin prisma art. 117 alin.(2) CPC, acest înscris are calitatea unei probe pertinente, pe cînd intimatul în cererea de respingere nu a înserat, că lipseşte o parte a contractului de creditare din 01 martie 2012 şi anume pagina 7 din 7, care este acordul adiţional ce atribuie lui Bescov Iurie calitate de creditor. Menţionează că la aceasta concluzie instanţa de recurs nu a luat în consideraţie că dacă reclamantul nu prezenta Acordul adiţional, banca urma să refuze, în temeiul pct. 135 di Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare, şi anume, motivul refuzului ar fi fost: necorespunderea datelor indicate în solicitarea pentru încasarea numerarului în valută străină cu datele indicate în documentele justificative.

Afirmă că normele legale nu prevăd obligaţia revizuentului de a depune la solicitare dispoziţia de încasare în casa întreprinderii a mijloacelor băneşti, afirmaţia care este susţinută şi de dispoziţia art. 126 lit.b) şi c) a regulamentului privind condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare aprobat prin Hotărîrea BNM nr. 8 din 28 ianuarie 2010, care indică expres actele care urmează a fi depuse de solicitant. Pe de altă parte, invocă că banca nu a solicitat la 23 martie 2012, alte acte pentru a fi reprezentate de revizuent şi nu a indicat că actele depuse nu sunt suficiente, ori în cazul examinării minuţioase a solicitării nu concluzionează, despre utilizarea numerarului parvenit de la o persoană juridică nerezidentă.

În acest caz, intimatul urma să consemneze în refuzul său lipsa actelor care justifică recepţionarea acestuia în casa întreprinderii. Mai invocă că în cazul în care, instanţa de recurs, a examinat litigiul prin prisma temeiurilor invocate de bancă după înaintarea acţiunii în judecată SRL „Invest Vest”, instanţa de recurs neîntemeiat nu a reţinut Dispoziţia de încasare nr. 1 din 23 martie 2012, prezentată de revizuent în cadrul procesului judiciar contrar principiului „egalităţii armelor”. De asemenea invocă că în decizia solicitată a fi revizuită, instanţa recomandă SRL „Invest Vest” să se adreseze repetat cu aceeaşi solicitare băncii pentru încasarea mijloacelor băneşti. Dar în temeiul soluţiei judiciare pronunţate instanţa dă posibilitate băncii să solicite suplimentar la discreţia acesteia orice documente.

Prin urmare, ca să se adreseze repetat cu aceeaşi solicitare revizuentul trebuie să cunoască lista exhaustivă ale acestora şi apoi să solicite creditorului să-i transmită mijloacele băneşti, de altfel, situaţia din litigiu poate să continue la nesfîrşit. Suplimentar, revizuentul comunică că numerarul transmis de creditorul Bescov Iurie a fost restituit ultimului pînă la înlăturarea tuturor neclarităţilor. Consideră că decizia instanţei de recurs îngrădeşte drepturile fundamentale stabilite prin normele naţionale şi internaţionale şi admiterea actului procesual înserat ar da posibilitate revizuentului de a-şi apăra drepturile şi interesele legitime născute în temeiul actului judiciar, contractul de împrumut din 01 martie 2012 nr. 032. Îşi întemeiază cererea de revizuire în baza art. 449 lit. b) şi c) CPC.

La 30 decembrie 2013, SRL „Bostac Capital Corp” şi Bescov Iurii la fel au depus cererea de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs cu remiterea pricinii spre rejudecare conform competenţei jurisdicţionale. Ca temei al cererii de revizuire au invocat prevederile art. 449 alin.b) şi c) CPC. Susţine că reieşind din situaţia creată la 23 martie 2012 şi menţinută prin hotărîrile instanţelor judecătoreşti părţile contractante s-au ivit în faţa imposibilităţii realizării în continuare a acţiunii contractului de împrumut, împrejurare ce afectează grav drepturile şi interesele creditorului compania „Bostac Capital Corp” persoană juridică nerezidentă şi creditorul Bescov Iurii, care nemijlocit a introdus încasa societăţii SRL „Invest Vest” suma de 50000 euro ca prima tranşă a împrumutului, care urma a fi depusă în contul curent a societăţii.

Afirmă că cauza a fost examinată de instanţele de judiciare fără atragerea tuturor participanţilor raportului obligaţional format în temeiul Contractului de credit nr. 032 din 01 martie 2012. Menţionează că conform contractului de credit menţionat, au calitatea de creditori, care la rîndul lor au obligaţia de acordare a împrumutului bănesc şi dreptul de a beneficia de rambursarea acestuia şi a dobînzii pentru utilizarea mijloacelor băneşti, or, refuzul instituţiei financiare creează impedimente reale în continuarea executării contractului de împrumut şi ca consecinţă afectează drepturile şi interesele creditorului, care în cazul menţinerii actului judiciar contestat va fi în imposibilitate să-şi realizeze drepturile şi obligaţiile născute în temeiul actului juridic indicat.

Cu referire la prevederile art. 65 alin.(1), art. 183 alin.(1) şi (2) CPC, susţine că instanţelor de judecată le revine obligaţia de a stabili participanţii raportului obligaţional în scopul înlăturării încălcării drepturilor şi intereselor persoanelor neantrenate în procesul judiciar, acţiune ce are ca consecinţă încălcarea accesului la justiţie, înlăturarea părţii de la dreptul său de a se apăra eficient prin intermediul judecăţii. Invocă că revizuenţii nefiind implicaţi în examinarea cauzei au fost în imposibilitate de a prezenta în cadrul şedinţei de judecată probe, că sau stabilit raporturi juridice care au dat naştere la drepturi şi obligaţii, de altfel, imposibilitatea prezentării în instanţă a probelor în acest sens, este justificată prin neatragerea acestora din urmă în cadrul dezbaterilor judiciare, atribuindu-le calitatea de participanţi al procesului judiciar nominalizat.

La fel invocă că refuzul instituţiei financiare a de a încasa suma tranşei transmisă de Bescov Iurii duce la imposibilitatea utilizării mijloacelor băneşti şi respectiv realizării de mai departe al contractului, iar compania „Bostac Capital Corp” şi Bescov Iurii sunt prejudiciaţi considerabil prin ratarea venitului. În motivarea cererii de revizuire au indicat că lipsirea de dreptul de a-şi apăra interesele şi drepturile sale, constituie element esenţial al noţiunii generale de proces echitabil conţinut în art. 6 §1 Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererile de revizuire neîntemeiate şi care urmează a fi respinse ca inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. La caz, se constată că revizuenţii, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. lit. b) şi c) CPC, au invocat că instanţa de recurs nu s-a expus asupra solicitării în scris de depunere a numerarului recepţionată de intimat la 23 martie 2012, împrejurare confirmată de intimat prin semnătura de recepţionare a acesteia.

Iar în rubrica „acte justificative” s-a indicat contractul de credit nr. 032 din 01 martie 2012 în original, ceia ce prin prisma art. 117 alin.(2) CPC, reprezintă un înscris, care are calitatea unei probe pertinente, pe cînd intimatul în cererea de respingere nu a înserat, că lipseşte o parte a contractului de creditare din 01 martie 2012 şi anume pagina 7 din 7, care este acordul adiţional ce atribuie lui Bescov Iurie calitate de creditor. Totodată, revizuenţii invocă că cauza a fost examinată în lipsa unor persoane care nu au fost implicaţi în proces, însă drepturile cărora au fost afectate prin decizia revizuirea căreia se solicită, or, refuzul instituţiei financiare de a încasa suma tranşei transmisă de Bescov Iurii duce la imposibilitatea utilizării mijloacelor băneşti şi respectiv realizării de mai departe al contractului, iar compania „Bostac Capital Corp” şi Bescov Iurii sunt prejudiciaţi considerabil prin ratarea venitului.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În sensul normei enunţate este important de înţeles că circumstanţele sau faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunţării hotărârii, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanţei de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuenţi în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or cei din urmă nu au făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a pricinii au întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale pentru soluţionarea pricinii. Mai mult că revizuenţii în susţinerea cererilor de revizuire nu au prezentat careva probe confirmative, pe cînd, potrivit art.451 alin.(1) CPC, se indică direct temeiul de declarare a revizuirii prevăzut de art.449 CPC, iar la cererea de revizuire se anexează, în mod obligatori, probele ce le confirmă.

Cât priveşte invocarea revizuenţilor precum că pricina în cauză a fost examinată fără atragerea tuturor participanţilor raportului obligaţional format în temeiul Contractului de credit nr. 032 din 01 martie 2012, iar, prin hotărârea pronunţată, au fost afectate drepturile şi interesele creditorului compania „Bostac Capital Corp” persoană juridică nerezidentă şi cocreditorului Bescov Iurii, care nemijlocit a introdus în casa societăţii SRL Invest Vest” suma de 50000 euro ca prima tranşă a împrumutului, Colegiul menţionează că acestea nu se încadrează în prevederile art. 449 lit. c) CPC. Or, potrivit art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

În consecinţă însă revizuenţii nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, revizuirea cărei se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire. Sub acest aspect nu poate fi reţinut nici argumentul revizuenţilor cu referire la faptul că compania „Bostac Capital Corp” şi Bescov Iurii sunt prejudiciaţi considerabil prin ratarea venitului, deoarece, după cum a menţionat şi revizuentul SRL „Invest Vest”, numerarul transmis de creditorul Bescov Iurii a fost restituit ultimului pînă la înlăturarea tuturor neclarităţilor. De altfel nici alte argumente invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei şi la materialul probator apreciat în cadrul judecării prezentului litigiu.

Aici se va remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Prin urmare, se constată că motivele aduse în susţinerea cererilor de revizuire nu se încadrează în cele stabilite la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, iar admiterea cererilor de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cerererile de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se resping ca fiind inadmisibile cererile de revizuire depuse de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Invest Vest”, Societatea cu Răspunderea Limitată „Bostac Capital Corp şi Bescov Iurii împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Invest Vest” împotriva Băncii Comerciale „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului de a încasa valuta în numerar, obligarea îndeplinirii obligaţiunilor contractuale şi obligarea încasării în numerar a mijloacelor băneşti ca tranşe pe contractul de credit.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva