3ra-342/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr: 3ra-342/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Rotari împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Buiucani, municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea recalculării pensiei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 24 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 30 iulie 2013, Sergiu Rotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Buiucani, mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acţiunii a indicat prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2007, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 octombrie 2007 au fost recunoscute ilegale acţiunile Casei Naţionale de Asigurări Sociale, M. Bortă, S. Vecvert, obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale de a determina lui S. Rotari pensia pentru atingerea plafonului de vârstă din calculele 80 % din salariul 6000 lei + 500 lei începând cu 23 noiembrie 2005 recalcularea pensiei şi achitarea pensiei până la 23 noiembrie 2006, obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale de a determina lui S. Rotari mărimea pensiei – indemnizaţiei lunare viagere în mărime de 95 % din salariul de funcţie 600 lei + 500 lei şi de a efectua recalculul indemnizaţiei lunare viagere.

În rest acţiunea a fost respinsă. Indică că prin Legea organică nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 355-XVI din 22 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, art. II, salariile de bază şi de funcţie au fost majorate cu 35 %. Astfel, la 15 iulie 2013 s-a adresat către pârât cu o cerere scrisă privind recalcularea indemnizaţiei lunare viagere, invocând argumentele respective şi anexând documentele care confirmă dreptul la recalculare. 1 Afirmă că prin decizia nr. 78 din 16 iulie 2013 adoptată de Directorul CNAS sect. Buiucani, mun. Chişinău, i s-a refuzat recalcularea indemnizaţiei lunare viagere, invocându-se că „la momentul actual drepturile la recalculare ale judecătorilor pot fi reglementate de normele declarate neconstituţionale şi nici de normele legale care au fost în vigoare până la modificările declarate neconstituţionale, atât timp cât nu vor fi operate modificările legislative în acest sens”.

Consideră ilegală decizia menţionată şi pasibilă de a fi anulată. Cu referire la art. 26 alin. (4-5) al Legii cu privire la statutul judecătorului a indicat că judecătorul demisionat are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizaţie lunară viageră în condiţiile prezentei legi. (5) Dacă judecătorul demisionat are o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 20 de ani, acesta beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80%; de la 25 la 30 de ani – de 85%; de la 30 la 35 de ani – de 90%; de la 35 la 40 de ani – de 95%; de la 40 de ani şi mai mult – de 100% faţă de salariul mediu plătit în funcţia respectivă de judecător, ținându-se cont de indexarea salariului. Cu referire la art. 28 alin. (2) al Legii cu privire la Curtea Constituţională a indicat că actele normative sau unele părţi ale acestora declarate neconstituţionale devin nule şi nu se aplică din momentul adoptării hotărârii respective a Curţii Constituţionale.

Consideră că afirmaţiile invocate de pârât în decizia sa despre imposibilitatea calculării indemnizaţiei din motivul că această normă e inaplicabilă până la „operarea modificărilor legislative în acest sens” sunt nefondate, dat fiind faptul că la moment acţionează legea care a fost modificată printr-o lege declarată neconstituţională ce se confirmă prin adoptarea de către subdiviziunile CNAS a deciziilor de numire a indemnizaţiilor lunare viagere, anume în baza art. 26 din legea precitată (nemodificată) (Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995). Afirmă că decizia contestată contravine normelor legale menţionate.

Relevă că după declararea neconstituţionalităţii legii care a modificat altă lege (nr. 544- III) ea se consideră nulă şi acţionează legea iniţială (art. 26 din Lega nr. 544-XIII din 20 iulie 1995) şi afirmaţiile din decizia CNAS precum că recalcularea indemnizaţiei va putea fi efectuată numai după „operarea modificărilor legislative în acest sens contravin legislaţiei în vigoare, şi respectiv, sunt alogice”. Susţine că judecătorul are un statut special, iar stabilirea şi plata pensiilor şi indemnizaţiilor acestuia sunt reglementate numai de Legea nr. 544-XIII, fapt statuat şi prin Hotărârea Guvernului nr. 177 din 7 martie 2013 „Cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale de stat”.

Remarcă că respingând cererea de recalculare a indemnizaţiei lunare viagere, pârâtul nu a ţinut cont de prevederea Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 potrivit căreia „la adoptarea unor legi noi şi altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecţia juridică a statutului judecătorului consfinţit în Legea cu privire la statutul judecătorului,” şi că schimbările ce vizează condiţiile de plată a pensiilor şi indemnizaţiilor pentru judecători contravin art. 47 alin. (2) şi art. 76 din Constituţie şi principiului „respectării drepturilor dobândite anterior în mod licit”.

Mai invocă şi nerespectarea de către pârât a prevederilor Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 27 din 20 noiembrie 2011 în care se menţionează explicit că „un drept social poate fi obiectul protecţiei constituţionale garantate de articolul 46 din 2 Constituţie şi respectiv articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit şi are valoare economică.” Solicită anularea ca ilegală a deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Buiucani, mun. Chişinău nr. 78 din 16 iulie 2013 prin care i s-a refuzat recalcularea indemnizaţiei lunare viagere, obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Buiucani, mun.

Chişinău să-i recalculeze indemnizaţia lunară viageră în mărime de 95 % din salariul mediu plătit la moment judecătorului Curţii Supreme de Justiţie (după majorarea (indexarea) salariului, operată prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013) începând cu 1 ianuarie 2013 (din momentul recalculării salariului judecătorului), a încasa de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Buiucani, mun. Chişinău în beneficiul său suma de 40850 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral suportat odată cu declanşarea litigiului. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă, anulată ca ilegală decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, mun.

Chişinău nr. 78 din 16 iulie 2013 prin care s-a refuzat recalcularea indemnizaţiei viagere, stabilite lui Sergiu Rotari judecător în demisie, obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani, mun. Chişinău de a efectua recalculul indemnizaţiei lunare viagere în mărime de 95 % din salariul mediu plătit la moment judecătorului Curţii Supreme de Justiţie, după modificările introduse prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 începând cu 01 ianuarie 2013, încasat din contul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, mun. Chişinău în beneficiul lui Sergiu Rotari 1000 lei cu titlul de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 28 ianuarie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând a fi emisă cu încălcarea esenţială şi cu aplicarea eronată a normelor de drept material, confirmate prin faptul că instanţa a interpretat în mod eronat legea.

Afirmă că Sergiu Rotari s-a adresat la CNAS cu o cerere cu privire la recalcularea indemnizaţiei lunare viagere în mărime de 95 % faţă de salariul mediu al judecătorului Curţii Constituţionale, din motiv că prin art. II al Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 „Cu privire la salarizarea în sectorul bugetar” salariul judecătorului Curţii Constituţionale s-a majorat cu 35 %. Relevă că prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul constituţionalităţii unor legi de modificare a condiţiilor de asigurare cu pensii şi alte plăţi sociale pentru unele categorii de salariaţi au fost declarate neconstituţionale prevederile articolului II şi punctele 7 şi 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat (Condiţiile de stabilire a pensiei pentru judecători) şi a art. 26 alin. (5) şi (6) ale Legii privind statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. 3 Remarcă că art. 26 al Legii statutului judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 prevede că judecătorul beneficiază de indemnizaţia lunară viageră neimpozabilă, ţinându-se cont de indexarea salariului.

Totodată indică că prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013, salariile judecătorilor au fost majorate. Consideră că majorarea salariului şi indexarea salariului nu au unul şi acelaşi înţeles, respectiv nu există temei juridic de a recalcula indemnizaţia viageră a judecătorului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 09 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 3778 (f. d. 57). Prin urmare, se atestă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 28 ianuarie 2014, prin poştă.

La 07 martie 2014, Sergiu Rotari a depus referinţa la cererea de recurs înaintată de Casa Naţională de Asigurări Sociale, solicitând declararea recursului Casei Naţionale de Asigurări Sociale drept inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 4 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Casei Naţionale de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5