2ra-910/14 — Evacuarea locatarilor

prima instanţă: I. Moldovan dosarul nr: 2ra-910/14 instanţa de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Diana Iordan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Sîrbu şi Anjelei Dmitrenco împotriva Dianei Iordan şi Vitalie Iordan cu privire la evacuarea din imobil împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 28 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Diana Iordan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 15 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 09 ianuarie 2013, Elena Sîrbu şi Anjela Dmitrenco, reprezentate de către avocatul Veaceslav Avramov au depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Iordan şi Vitalie Iordan cu privire la evacuarea din imobil.

În motivarea acţiunii au indicat că Anjela Dmitrenco este proprietara casei de locuit din str. Soarelui, 51, or. Anenii Noi, conform titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. cadastral 1001209014 şi a procesului-verbal de recepţie finală din 13 octombrie 2004. Menţionează că Anjela Dmitrenco aflându-se peste hotarele ţării a intenţionat în anul 2010 să vândă imobilul ce-i aparţine, în acest scop împuternicind-o pe mama sa Elena Sîrbu în baza procurii autentificate notarial din 17 iunie 2006 să încheie tranzacţia de vânzare-cumpărare a imobilului cu un cumpărător potenţial. Afirmă că în luna august 2010 în baza acordului verbal dintre Elena Sîrbu şi Diana Iordan, Vitalie Iordan s-a ajuns la înţelegerea ca familia Iordan să procure casa de locuit cu suma de 35000 Euro achitând arvuna în sumă de 5100 Euro, iar diferenţa în decurs de 8 luni.

Susţine că din luna aprilie 2011 au întreprins toate măsurile posibile în scopul reîntoarcerii posesiei şi folosinţei asupra bunului imobil văzând că cumpărătorul ignorează în mod abuziv de a încheia tranzacţia convenită şi termenul căreia expirase încă în anul 2011. Mai indică că la 11 ianuarie 2012 Elena Sîrbu s-a adresat cu plângere către CPR Anenii Noi de a fi luate măsurile necesare cu pârâţii care în mod abuziv ocupă 1 casa de locuit, însă prin ordonanţa din 28 februarie 2012 s-a refuzat pornirea urmăririi penale. La fel, menţionează că în scopul apărării drepturilor sale Elena Sîrbu s-a adresat către comisia administrativă a Primăriei Anenii Noi, care prin actul din 17 ianuarie 2012 a constatat faptul că familia Iordan neavând nici un document de proprietate asupra bunului imobil nominalizat limitează accesul unei persoane împuternicite în casa de locuit.

Iniţial condiţiile de înstrăinare a bunului imobil au fost stabilite de vânzător şi anume costul bunului imobil 35000 Euro, arvuna ca garanţie a executării obligaţiei de cumpărător 3100 Euro şi termenul final de achitare 30 martie 2011. Invocă că toate clauzele contractuale au fost încălcate de cumpărător, considerând că faptul dat le permite lor de a înainta acţiunea cu privire la evacuarea din spaţiul locativ fără restituirea arvunei primite. Afirmă că la 30 martie 2011 şi 19 decembrie 2012 pârâţilor le-a trimis reclamaţia cu cerinţa de a elibera în mod benevol locuinţa litigioasă, însă nu a primit nici un răspuns, iar faptul recepţionării de către pârâţi a reclamaţiei se adevereşte prin semnătura de pe avizul recomandat.

Solicită evacuarea pârâţilor Diana Iordan şi Vitalie Iordan din imobilul situat pe str. Soarelui, 51, or. Anenii Noi şi restituirea bunului în folosinţa proprietarului. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 15 mai 2013 acţiunea a fost admisă integral, evacuaţi Diana Iordan, Vitalie Iordan din imobilul situat pe adresa or. Anenii Noi, str. Soarelui, 51 şi restituit bunul în proprietatea Anjelei Dmitrenco. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 28 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Diana Iordan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 20 ianuarie 2014, Diana Iordan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Susţine că la 25 decembrie 2013 a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor judecătoreşti inferioare. Menţionează că a avut intenţia de a prezenta instanţei de apel probe ce-i justifică poziţia în procesul dat, care urmau să fie prezentate la examinarea apelului declarat, însă circumstanţele ce au urmat nu i-au permis a se prezenta în şedinţa de judecată şi apelul a fost examinat la 28 noiembrie 2014 în absenţa ei. Invocă că ea nu a primit citaţia şi nu a avut posibilitatea să comunice instanţei că se află la tratament medical. Afirmă că în instanţa de apel urma să prezinte înscrisurile conform cărora ea a achitat în mare măsură datoria contractuală.

Indică că dânsa s-a aflat la tratament medical, iar la 23 decembrie 2013 a născut fiica Bianca-Vitalia Iordan. Consideră că acţiunea urmează să fie respinsă reieşind din aceea că ea a achitat mai bine de jumătate din preţul bunului imobil şi faptul că are la întreţinere patru copii minori, iar de un alt spaţiu locativ pentru a se instala împreună cu familia şi copiii minori nu dispune. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentei la 16 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr.6-2/962 (f. d. 66), iar recurenta susţine că a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia la 25 decembrie 2013. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Diana Iordan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, și invocarea recurentei precum că apelul a fost examinat în absenţa ei şi că ea nu a primit citaţia, precum și imposibilitatea de a comunice instanţei că ea se află la tratament medical urmează a fi apreciat critic.

Aceasta deoarece, din materialele dosarului rezultă incontestabil că Diana Iordan a fost citată în mod legal pentru şedinţa instanţei de apel din 28 noiembrie 2013, fapt ce se confirmă atât prin copia citaţiei expediate în adresa ultimei (f. d. 48), cât şi prin avizul de recepţie ce atestă recepţionarea citaţiei (f. d. 50). De altfel, recurenta nu a prezentat probe nici în confirmarea argumentului că dânsa s-ar fi aflat în concediu de boală, fiind în imposibilitatea de a se prezenta la ședință, susținerea dată având un caracter pur declarativ.

3 Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Diana Iordan, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Diana Iordan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Diana Iordan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4