2r-301/14 — Încasarea prejudiciului material, moral

prima instanţă: I. Polişciuc dosarul nr. 2r-301/14 instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi DECIZIE 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Vasile Tomşa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Chiţanu împotriva lui Vasile Tomşa cu privire la încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral, a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Cahul din 12 decembrie 2013, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de Vasile Tomşa, c o n s t a t ă La 22 mai 2013 Valeriu Chiţanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Tomşa cu privire la încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral, a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că, la 11 aprilie 2012 Vasile Tomşa a arat terenul agricol ce îi aparţine cu drept de folosinţă în baza acordului de schimb din 27 octombrie 2011, care a fost semănat cu grîu şi floarea soarelui. Ca consecinţă au fost distruse semănăturile de grîu pe o suprafaţă de 1,40 ha şi respectiv semănăturile de floarea soarelui pe o suprafaţă de 0,80 ha, ceea ce se confirmă prin actul comisiei Primăriei satului Sărata-Răzeşi din 02 mai 2012. Mai menţionează reclamantul în cererea de modificare a cuantumului acţiunii că prin acţiunile sale Vasile Tomşa i-a cauzat un prejudiciu material în mărime de 8 946 lei, venitul ratat constituind suma de 9 000 lei, în total suma de 17 946 lei, şi un prejudiciu moral în sumă de 10 000 lei.

Solicită încasarea prejudiciul material în mărime de 8 946 lei, venitul ratat în mărime de 9 000 lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 02 august 2013 a fost încasat de la Tomşa Vasile în beneficiul lui Chiţanu Valeriu prejudiciul material în sumă de 8 946 lei, venitul ratat în mărime de 9 000 lei, în total suma de 17 946 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1 000 lei, în rest cerinţele acţiunii fiind respinse. Prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 12 decembrie 2013, a fost restituit apelul declarat de Vasile Tomşa împotriva hotărîrii Judecătoriei Leova din 02 august 2013. La 07 februarie 2014 Vasile Tomşa a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Cahul din 12 decembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii şi rejudecarea cauzei.

În motivarea recursului a indicat că încheierea instanţei de apel este neîntemeiată. A mai invocat că nu a avut posibilitatea de a declara apelul în termen, deoarece la momentul pronunţării se afla internat în spital, depunînd cerere de apel în decurs de trei zile de la primirea hotărîrii integrale. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Instanţa de recurs consideră, că Curtea de Apel Cahul corect a restituit apelul declarat de Vasile Tomşa, deoarece cu certitudine s-a stabilit că, apelul a fost declarat peste termenul stabilit de art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, iar temei pentru repunerea în termen nu s-a constatat.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Conform materialelor dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Leova a fost pronunţat la 02 august 2013 în lipsa pîrîtului, fapt confirmat prin procesul- verbal al şedinţei de judecată din 02 august 2013 însă, colegiul reţine că dispozitivul hotărîrii primei instanţe a fost expediat în adresa lui Vasile Tomşa la data de 02.08.2013 (f.d. 81), astfel că, ultimul urma să se adreseze cu cerere de apel pînă la 02.09.2013, pe cînd cererea de apel a fost depusă la 04.10.2013, cu depăşirea vădită a termenului legal de apel de 30 zile (f.d.

100). Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu a avut posibilitate de a declara apelul în termen, fiindcă s-a aflat la tratament, şi nu i primit hotărârea motivată nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Or, termenul declarării apelului se calculează nu de la momentul comunicării dispozitivului hotărârii, nu de la data depunerii cererii de întocmire a hotărârii integrale şi nici nu de la data comunicării hotărârii motivate, dar de la data pronunţării dispozitivului hotărârii. Instanţa de recurs consideră că, instanţa de apel corect a invocat acest motiv ca unul neîntemeiat şi care nu a lipsit recurentul de posibilitatea de a depune apelul în termenul legal de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii.

Faptul, că recurentul a depus la data de 05 august 2013 cererea cu privire la eliberarea hotărârii motivate nu constituie temei pentru repunerea în termen a apelului. Pe lângă aceasta, neprimirea la timp a hotărârii motivate nu privează partea în proces să-şi exercite dreptul la contestarea hotărârii primei instanţe prin depunerea unei cereri de apel prealabile, or potrivit prevederilor art. 365 alin. (11) Cod procedură civilă, elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) şi h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale.

Astfel, instanţa de apel corect a aplicat dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă în vederea restituirii apelului declarat, considerându-l declarat în afara termenului legal, or o eventuală repunere neîntemeiată în termen pentru depunerea cererii de apel ar duce la încălcarea procesului echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, precum a constatat CEDO încălcarea dreptului la proces echitabil şi a securităţii raporturilor juridice de către instanţele judecătoreşti naţionale în cauza Ghirea v. Republica Moldova, nr. 15778/05, 26.06.2012. Dreptul la o instanţă, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie presupune respectarea principiului preeminenţei dreptului.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Urmare celor menţionate, nu sunt temeiuri pentru a casa încheierea Curţii de Apel Cahul din 12 decembrie 2013. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Cahul din 12 decembrie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Vasile Tomşa.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Cahul din 12 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Chiţanu împotriva lui Vasile Tomşa cu privire la încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral, a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat