2ra-807/14 — Încasarea salariului neachitat, încasarea prejudiciului

dosarul nr. 2ra-807/14 prima instanţă: L. Ouş instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc şi E. Fistican ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Borodatîi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Borodatîi împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea acordului suplimentar, încasarea salariului, penalităţii şi compensarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Alexandru Borodatîi cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 07 februarie 2013, c o n s t a t ă: La 28 martie 2012, Alexandru Borodatîi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea acordului suplimentar, încasarea salariului, penalităţii şi compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 28 noiembrie 2008, a încheiat cu Întreprinderea cu Capital Străin „Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată contractul individual de muncă nr. 24/08/08, potrivit căruia Alexandru Borodatîi a fost angajat în funcţia de şef de tură în cadrul serviciului pază subdiviziunea Orhei. Salariul de funcţie i-a fost stabilit în mărime de 4764 lei lunar. Menţionează reclamantul că a început activitatea de muncă la pîrît la 25 octombrie 2008, fiind, de fapt, încheiat un contract individual de muncă în formă verbală. Pe parcursul a 3 săptămîni pînă la perfectarea în scris a contractului cu pîrîtul, Alexandru Borodatîi şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu.

Prin neîncheierea în scris a contractului începînd cu ziua admiterii reale la muncă, pîrîtului i-a fost cauzat prejudiciu material în mărime de 5347,35 lei, sumă 1 ce constituie salariul neachitat pentru perioada 25 octombrie 2008 – 27 noiembrie 2008. Consideră că angajatorul urmează să-i achite suma de 6523,77 lei cu titlu de penalitate în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de întîrziere pentru perioada 28 noiembrie 2008 – 01 aprilie 2012. De asemenea, indică, Alexandru Borodatîi, că prin reducerea ilegală a salariului, angajatorul i-a cauzat un prejudiciu material în mărime de 15321,13 lei, inclusiv 14881 lei pentru perioada 01 februarie 2009 – 31 decembrie 2010 şi 440,13 lei pentru 20 zile ale lunii ianuarie 2011. Astfel, menţionează reclamantul că angajatorul necesită să-i achite şi penalitatea în mărime de 0,1 % în sumă de 11969,68 lei pentru reţinerea salariului.

Mai indică, Alexandru Borodatîi, că în perioada decembre 2008 – noiembrie 2010 a lucrat conform graficului de muncă întocmit de pîrît, durata zile de muncă fiind de 17 ore pe zi, iar ulterior – de 14 ore. Consideră reclamantul că pentru 4694 de ore lucrate peste program, pîrîtul trebuie să-i achite 104103,09 lei, precum şi suma de 92033,07 lei ca penalitate de întîrziere pentru orele neachitate lucrate peste program. Prin încălcările admise de pîrît, lui Alexandru Borodatîi i-a fost cauzat prejudiciu moral în mărime de 50 mii lei. Încercarea soluţionării litigiului pe cale amiabilă nu s-a soldat cu niciun rezultat pozitiv.

Solicită, reclamantul, încasarea salariului pentru perioada 25 octombrie 2008 – 27 noiembrie 2008 în mărime de 5347,35 lei şi penalitatea în sumă de 6523,77 lei; anularea acordului suplimentar din 01 februarie 2009 la contractul individual de muncă din 28 noiembrie 2008; încasarea datoriei salariale în sumă de 15321,13 şi a penalităţii de 11969,68 lei; încasarea salariului pentru munca suplimentară în mărime de 104103,09 lei şi penalitatea de 92033,07 lei; compensarea cheltuielilor de judecată.

La şedinţa din 07 februarie 2013, reclamantul, în susţinerile verbale, a solicitat încasarea salariului pentru perioada 25 octombrie 2008 – 27 noiembrie 2008 în mărime de 5347,35 lei şi penalitatea în sumă de 7807,13 lei; anularea acordului suplimentar din 01 februarie 2009 la contractul individual de muncă din 28 noiembrie 2008; încasarea datoriei salariale în sumă de 15321,13 şi a penalităţii de 15646,74 lei; încasarea salariului pentru munca suplimentară în mărime de 104103,09 lei şi penalitatea de 117017,81 lei; compensarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei (f.d. 160). Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 07 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă şi neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Alexandru Borodatîi cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 07 februarie 2013. La 20 ianuarie 2014, Alexandru Borodatîi a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. 2 În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 01 noiembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 17 septembrie 2013 (f.d.

210). Potrivit copiei plicului anexat la materialele pricinii, recurentul a primit copia deciziei instanţei de apel la 20 noiembrie 2013. Astfel, recursul declarat la 20 ianuarie 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Alexandru Borodatîi, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 05 februarie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderii cu Capital Străin „Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 07 martie 2014, partea a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat, cu menţinerea în vigoare a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Colegiul menţionează că, Alexandru Borodatîi, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexandru Borodatîi, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Alexandru Borodatîi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4