2rh-124/14 — Încasarea sumei, stabilirea încetării proprietăţii comune

prima instanţă – V. Sîrbu 2rh-124/14 instanţa de apel – B. Bîrca, M. Ciugureanu. M. Moraru instanţa de recurs: A. Cobăneanu, T. Răducanu, Sv. Moldovan ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de către Valeriu Rujanschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Dănuţă împotriva lui Valeriu Rujanschi cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a lui Valeriu Rujanschi împotriva lui Gheorghe Dănuţă cu privire la stabilirea faptului împărţirii în natură a cotelor-părţi din proprietatea comună şi stabilirea încetării proprietăţii comune împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013, prin care recursul declarat de către Valeriu Rujanschi a fost considerat ca inadmisibil constată: La 19 ianuarie 2010, Gheorghe Dănuţă a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Rujanschi cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că el împreună cu pârâtul au pornit o afacere cu activitate comercială în sat. Lăpuşna, în urma înregistrării SRL „Diamant” la 24 noiembrie 1993 şi anume comerţ cu amănuntul a produselor alimentare, într-un vagon amplasat în marginea satului. Menţionează că au decis de comun acord să construiască un magazin-bar cerând acordul în mod oral de la cetăţeanul Nicolae Panainte, deoarece terenul dat era îngrădit în curtea casei acestuia, la care ultimul a dat consimţământul. Afirmă că pârâtul fiind ca administrator al societăţii se ocupa mai mult de perfectarea actelor juridice, iar el se ocupa de aprovizionarea cu marfă, material de construcţie şi de construirea bunului.

Ce priveşte comerţul lucrau câte două săptămâni fiecare apoi transmiteau barul unul altuia. Susţine că pârâtul a refuzat să mai participe la lucrările de construcţie a magazinului motivând că nu dispune de mijloace financiare, iar el a continuat să investească mijloace financiare în construcţia magazinului pentru a-l finisa. Indică că lucrările de construcţie s-au efectuat fără autorizare de construcţie. 1 La fel, menţionează că la 04 martie 2009 a venit sa preia schimbul de activitate conform graficului, însă pârâtul nu i-a permis accesul în magazin, motivând că magazinul îi aparţine cu drept de proprietate numai lui şi doreşte să activeze de unul singur. Nici nu a bănuit că pârâtul a perfectat actele pe magazin pe numele său şi nu pe societate după cum a fost planificat la începutul activităţii.

Afirmă că de mai multe ori a încercat să discute cu pârâtul privind soluţionarea cauzei pe cale amiabilă, dar de fiecare dată a fost ignorat, iar ulterior a aflat că magazinul a fost înstrăinat unei alte persoane. Solicită stabilirea cotei-părţi ce-i aparţine din bunul imobil şi încasarea sumei mijloacelor financiare investite la construcţia magazinului-bar din sat. Lăpuşna, r- nul Hînceşti. La 04 februarie 2011, Gheorghe Dănuţă a depus cerere suplimentară, solicitând încasarea din contul lui Valeriu Rujanschi în beneficiul lui Gheorghe Dănuţă cheltuieli efectuate la construcţia magazinului-bar din sat.

Lăpuşna, r-nul Hînceşti în sumă de 195720 lei reieşind din valoarea bunului imobil evaluat de către expert, sumei de 23000 lei pentru marfa rămasă în stocuri, 1000 lei - congelator, 900 dolari SUA - instalaţie pentru bere şi 500 Euro - set de video casete (pentru închiriere) şi cheltuielilor pentru expertiză în sumă de 3785 lei În cadrul dezbaterilor judiciare Valeriu Rujanschi a depus cerere reconvenţională împotriva lui Gheorghe Dănuţă, prin care a solicitat stabilirea faptului împărţirii în natură a cotei-părţi comune între el şi pârât din proprietatea comună compusă din două magazine alimentare din sat. Lăpuşna, r-nul Hânceşti şi stabilirea încetării proprietăţii comune pe cote-părţi în legătură cu efectuarea împărţirii acestora.

În motivarea cererii reconvenţionale a indicat că la 24 noiembrie 1993 a constituit împreună cu Gheorghe Dănuţă SRL „Diamant”, cu un capital social de 1000 lei. Conform procesului-verbal al Adunării generale a asociaţilor din 31 iulie 1997, au majorat capitalul social până la 5400 lei, divizat în cote-părţi egale a câte 2700 lei. Consideră că astfel, printr-un act juridic au stabilit valoarea cotelor-părţi, fiecărui revenindu-i câte 2700 lei. Afirmă că la 24 septembrie 1998 a publicat în „Monitorul Oficial” nr. 87- 89/1998 un aviz cu privire la lichidarea societăţii, care la moment este lichidată. Susţine că au început activitatea comună cu pârâtul, dispunând de 2 unităţi comerciale - 2 vagoane mobile, dintre care unul era proprietatea lui, iar al doilea, îl arendau.

La momentul lichidării SRL „Diamant”, se formase un stoc de mărfuri restant în valoare de 15000 lei, iar ei au convenit, că vagonul, ce-i aparţinea lui îi revenea lui, iar cel arendat pârâtului, respectiv cu stocurile de marfă restante. Indică că în legătură cu faptul că el era angajat într-o întreprindere de stat, au convenit că pârâtul va gestiona activitatea. Astfel, în perioada anilor 1997-1999 beneficiul acumulat de la activitatea comercială i-a revenit, în exclusivitate, ultimului. Afirmă că de comun acord au decis să deschidă un magazin alimentar, divizând sarcinile, el s-a ocupat de perfectarea actelor, reprezentarea în organele abilitate, iar pârâtul se ocupa de procurarea materialelor de construcţie şi construcţia magazinului, situat pe terenul lui N. Panainte.

2 Susţine că au mai deschis un magazin alimentar, situat în centrul satului, pe str. A. Lăpuşneanu, în vecinătatea pieţii comerciale. La edificarea localului magazinului au contribuit în comun, el a contribuit la atribuirea terenului pentru construcţie, cât şi a investit 50000 lei. Menţionează că ulterior, a cedat bunul nominalizat pârâtului, care îl deţine împreună cu clădirea magazinului. După darea în exploatare reclamantul nu s-a folosit de acest bun. Consideră că a avut loc o împărţire a bunurilor, ce constituie cote-părţi în proprietate comună. De asemenea, afirmă că conform devizului de cheltuieli, valoare magazinului de lângă N. Panainte constituie suma de 53830 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 23 mai 2011 a fost admisă integral acţiunea iniţială, încasat din contul lui Valeriu Rujanschi în beneficiul lui Gheorghe Dănuţă paguba materială în sumă de 239644,24 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3785 lei, în sumă totală de 243409,24 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 7188,73 lei şi respinsă acţiunea reconvenţională. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 octombrie 2011 au fost admise apelurile declarate de apelanţii Valeriu Rujanschi şi ÎI „Baraş Lina”, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare. În cadrul susţinerilor orale reclamantul Gheorghe Dănuţă a solicitat încasarea din contul lui Valeriu Rujanschi suma de 500 Euro – set de video casete (pentru închiriere), 900 dolari – instalaţie pentru bere, 1000 lei – frigider, 23000 – stoc de marfă rămasă în magazine şi 239644 lei costul magazinului-bar şi 4300 lei – taxa pentru expertiză.

Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 12 octombrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea iniţială, încasat din contul lui Valeriu Rujanschi în beneficiul lui Gheorghe Danuţa suma de 109360 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3785 lei, încasat din contul lui Valeriu Rujanschi în beneficiul statului suma de 3280 lei şi respinsă acţiunea reconvenţională. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 a fost respins apelul declarat de Valeriu Rujanschi şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013 recursul lui Valeriu Rujanschi a fost considerat inadmisibil. La 17 februarie 2014, Valeriu Rujanschi a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanţei de recurs, rejudecarea pricinii cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie admis integral recursul.

În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, referindu-se la declaraţia lui Ion Botnaru, autentificată notarial la 18 noiembrie 2013 prin care se stabilesc circumstanţe importante pentru soluţia pricinii. Menţionează că la etapa examinării judiciare a pricinii în prima instanţă şi instanţa de apel, Ion Botnaru nu se afla în ţară, fiind imposibilă audierea lui în calitate de martor, fapt ce se confirmă prin certificatul eliberat de către Primăria Lăpuşna. Afirmă că faptul dat rezultă din procesul-verbal al şedinţei de judecată, unde la şedinţa din 11 iulie 2012 (f. d. 5-6, vol. III) a înaintat demersul de a fi audiat în calitate de martor Ion Botnaru. 3 Susţine că în acea şedinţă a remarcat că Ion Botnaru se va afla în ţară în luna august, însă şedinţa a fost fixată pentru 05 septembrie 2012, în asemenea situaţie, fiind imposibilă evoluarea ultimului în proces de judecată.

Prin circumstanţele invocate, consideră că a întreprins toate acţiunile pentru administrarea probei în cauză în conformitate cu procedura civilă, însă a fost imposibil din cauze ce nu au depins de dânsul. Indică că declaraţia lui Ion Botnaru are relevanţă la esenţa soluţiei în pricina dată, deoarece acesta invocă circumstanţe şi fapte ce argumentează poziţia revizuentului. Menţionează că în special, Ion Botnaru declară că împreună cu alte 3 persoane a participat la construcţia edificiului magazinului alimentar din centrul sat. Lăpuşna. Achitarea lucrărilor îndeplinite în mărime de 13000 lei revizuentul a efectuat-o din contul său. De asemenea din contul lui Valeriu Rujanschi au fost procurate 3 tone ciment a câte 2000 de lei.

Consideră că astfel este demonstrată majorarea cotei-părţi a revizuentului la constituirea proprietăţii comune cu 19000 lei, sumă care urmează a fi exclusă din cuantumul sumei încasate în beneficul intimatului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire declaraţia dată de Ion Botnaru din 18 noiembrie 2013, autentificată notarial şi copia certificatului eliberat de Primăria Lăpuşna prin care se confirmă faptul că la momentul examinării litigiului în prima instanţă şi în instanţa de apel Ion Botnaru nu se afla pe teritoriul ţării. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În sensul normei enunţate este important de înţeles că circumstanţele sau faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunţării hotărârii, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanţei de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă. Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC.

Or, referirea revizuentului la declaraţia lui Ion Botnaru din 18 noiembrie 2013, autentificată notarial, nu poate fi considerată ca o circumstanţă sau faptă esenţială a pricinii care nu a fost şi nu a putut fi cunoscută revizuentului, deoarece revizuentul nu a făcut dovada faptului că a întreprins toate măsurile pentru a afla 4 cele invocate în cererea de revizuire în timpul judecării anterioare a pricinii, până la pronunţarea hotărârii. Dimpotrivă, se constată că Valeriu Rujanschi în cadrul şedinţei de judecată din 11 iulie 2012, susţinut de reprezentantul său Ion Istrati, a înaintat demersul cu privire la audierea martorului Ion Botnaru, iar prin încheierea protocolară demersul a fost admis şi dispusă amânarea şedinţei de judecată pentru 05 septembrie 2012 (f. d. 6 Vol. III).

Totodată, în cadrul şedinţei de judecată din 05 septembrie 2012, atât Valeriu Rujanschi cât şi reprezentantul acestuia nu au menţionat nimic despre martorul solicitat anterior să fie audiat, dimpotrivă, fiind pusă în discuţie întrebarea cu privire la posibilitatea finalizării examinării pricinii în fond, ultimii au optat pentru finalizare (f. d.6 verso Vol. III). În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare, fiind evident că revizuentul în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: 5 Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Valeriu Rujanschi împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Dănuţă împotriva lui Valeriu Rujanschi cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a lui Valeriu Rujanschi împotriva lui Gheorghe Dănuţă cu privire la stabilirea faptului împărţirii în natură a cotelor-părţi din proprietatea comună şi stabilirea încetării proprietăţii comune. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 6