3ra-359/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Stratan dosarul nr: 3ra-359/14 instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N.Craiu ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dumitru Atamanciuc, reprezentat de către avocatul Roman Aronov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Atamanciuc împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Dumitru Atamanciuc şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 11 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă constată: La 23 mai 2013, Dumitru Atamanciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că în perioada 10 noiembrie 2003 – 29 martie 2013 s-a aflat în serviciu în cadrul Departamentului Instituţilor Penitenciare, suplinind funcţia de doctor-ftiziolog, iar la 29 martie 2013 a fost pensionat în legătură cu stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. Afirmă că la stabilirea vechimii în serviciu în vederea calculării pensiei pentru limită de vârstă, pârâtul nu i-a inclus în stagiul de cotizare perioada 15 noiembrie 1999 – 15 noiembrie 2002, adică 3 ani de studii postuniversitare de rezidenţiat în cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din RM.

Susține că a expediat în adresa pârâtului o notificare prealabilă prin care l-a somat să includă în stagiul de cotizare perioada de studii postuniversitare de rezidenţiat, însă până la moment pârâtul nu a întreprins nici o măsură promptă în vederea admiterii cererii prealabile a reclamantului, iar la 25 aprilie 2013 reclamantul a primit scrisoare de refuz nr. 4/1-1928 din motiv că în opinia pârâtului perioadă 15 noiembrie 1999-15 noiembrie 2002 constituie una din formele realizării studiilor postuniversitare medicale şi nu se include în stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei de asigurări sociale de stat, fapt care a generat adresarea în instanța de judecată.

1 Cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, consideră că dat fiind faptul că a fost înştiinţat despre decizia contestată doar la 25 aprilie 2013, fapt confirmat prin plicul ştampilat de ÎS „Poşta Moldovei” şi luând în considerare faptul că acțiunea a fost înregistrată în cancelaria instanţei sub nr. 5.6-3545 din 23 mai 2013, el s-a conformat cerinţelor legii și a depus acţiunea în termen.

Solicită admiterea acţiunii, emiterea unei hotărâri prin care să fie anulată integral decizia Comisiei Departamentului Instituțiilor Penitenciare pentru calcularea vechimii în muncă şi stabilirea pensiei pentru limita de vârstă colaboratorilor instituţiilor penitenciare (proces-verbal nr. 1 din 02 noiembrie 2012) şi obligarea pârâtului - Departamentul Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM să includă în stagiul de cotizare al lui Dumitru Atamanciuc perioada de trei ani în care a desfăşurat studiile postuniversitare de rezidenţiat în cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din RM, anii 1999-2002, efectuarea recalculării pensiei reclamantului cu includerea anilor de studii postuniversitare de rezidenţiat, începând cu data depunerii acţiunii, încasarea de la pârât a tuturor cheltuielilor de judcată.

La 17 iunie 2013, Dumitru Atamanciuc, reprezentat de avocatul Roman Aronov a depus o nouă cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziei de refuz din 02 noiembrie 2012 emisă de Comisia Departamentului Instituțiilor Penitenciare pentru calcularea vechimii în muncă pe specialităţi înrudite în cadrul economiei naţionale în vechimea în serviciu la stabilirea pensiei colaboratorilor sistemului penitenciar în parte respingerii cererii reclamantului privind includerea perioadei de studii postuniversitare de rezidenţiat în cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din RM (15 noiembrie 1999-15 noiembrie 2002) în stagiul de cotizare în vederea acordării sporului la pensia pentru limită de vârstă a lui Dumitru Atamanciuc şi obligarea pârâtului în termen de 15 zile calendaristice de la data rămânerii irevocabile a hotărârii în cauză să emită o nouă decizie privind stabilirea vechimii în serviciu la calcularea pensiei lui Dumitru Atamanciuc prin care să fie inclusă perioadă de studii postuniversitare de rezidenţiat în cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din RM şi anume: 15 noiembrie 1999-15 noiembrie 2002, în stagiul de cotizare a lui Dumitru Atamanciuc.

La 07 octombrie 2013, Dumitru Atamanciuc, reprezentat de către avocatul Roman Aronov a depus cerere, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 11 octombrie 2013 a fost respinsă acțiunea, ca fiind tardivă. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Dumitru Atamanciuc şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 ianuarie 2014, Dumitru Atamanciuc, reprezentat de către avocatul Roman Aronov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie casate integral hotărârile instanţelor judecătoreşti inferioare şi să fie admisă acțiunea.

2 În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, considerând că au fost încălcate normele de drept material și de drept procedural. Consideră că hotărârile contestate denotă încălcarea flagrantă a prevederilor legale, aplicarea eronată a acestora, depășirea de către instanța de judecată a mandatului la judecarea acțiunii, formarea unei atitudini preconceput defavorabile recurentului și favorabile pârâtului. Invocă că instanţele ierarhic inferioare nu au examinat corect şi multiaspectual fondul cauzei, iar prin adoptarea unor hotărâri vădit ilegale au încălcat dreptul recurentului la un proces echitabil garantat de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Drept rezultat, instanţele ierarhic inferioare incorect au concluzionat despre necesitatea respingerii acţiunii. Susține că hotărârea primei instanțe şi decizia instanţei de apel sunt motivate insuficient, ce prezintă încălcarea gravă a prevederilor art. 241 CPC. Indică că în motivare, instanţele ierarhic inferioare s-au limitat numai la expunerea pur declarativă a conţinutului art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, dar aceste prevederi legale nefiind corelate cu situaţia de fapt din speţă şi cu temeiul respingerii acţiunii, astfel fiind încălcate prevederile art. 241 alin. (5) CPC. Invocă că instanţele ierarhic inferioare contrar prevederilor art. 130 alin. (4) CPC nu au reflectat în hotărârile contestate motivele juste ale concluziilor sale privind respingerea acţiunii lui Dumitru Atamanciuc, pe când recurentul a probat prin probe concludente şi utile toate circumstanţele vizavi de obiectul acţiunii.

Consideră că instanţele ierarhic inferioare au încălcat esenţial normele de drept material şi normele de drept procedural, adică nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume: art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 20, art. 26 alin. (1) din Constituţie, art. 96, art. 121-122 alin. (1), art. 130, art. 118 alin. (1), art. 183 alin. (2), art. 239, art. 240 alin. (3) CPC, art. 11 lit. h), art. 1422-1423 Cod civil, art. 1 alin. (2), art. 14, art. 17 alin. (1) lit. a) al Regulamentului „Cu privire la vechimea în muncă în specialitate” din 26 ianuarie 2004, aprobat de Ministerul Sănătăţii al RM.

Menționează că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat legea care nu trebuia să fie aplicată, şi anume art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, în parte curgerii termenului de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri. Consideră că concluziile instanţelor ierarhic inferioare precum că cerinţele reclamantului privind includerea perioadei de studii postuniversitare de rezidenţiat în vechimea în serviciu sunt înaintate cu omiterea termenului prevăzut de lege, adică de 30 zile sunt eronate.

Deoarece acţiunea este declarată în termenul stabilit de lege, recurentul fiind înştiinţat despre refuzul de soluţionare a cererii sale din 09 iulie 2012 doar la 25 aprilie 2013 şi luând în considerare faptul că acțiunea a fost înregistrată în cancelaria instanţei la 23 mai 2013. La fel, consideră că urmează a fi apreciate critic concluziile eronate ale instanţelor ierarhic inferioare precum că acţiunea este tardivă în sensul depunerii acesteia la 23 mai 2013, cu omiterea termenului special de prescripţie extinctivă de 3 30 de zile, ce a început a curge din data de 08 august 2012 - data expirării termenului de 30 de zile pentru soluţionarea cererii prealabile din 09 iulie 2012. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 14 ianuarie 2014, în termen la 21 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dumitru Atamanciuc, reprezentat de către avocatul Roman Aronov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Dumitru Atamanciuc, reprezentat de către avocatul Roman Aronov, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 4 considera recursul declarat de Dumitru Atamanciuc, reprezentat de către avocatul Roman Aronov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Dumitru Atamanciuc, reprezentat de către avocatul Roman Aronov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5