2ra-925/14 — Radierea ipotecii

prima instanţă: E. Cojocari dosarul nr: 2ra-925/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vladimir Muşat în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liudmilei Nicolaeva, împotriva lui Vladimir Muşat cu privire la radierea înscrierii ipotecii din registrul bunurilor imobile şi cererea reconvenţională înaintată de Vladimir Muşat împotriva Liudmilei Nicolaeva cu privire la deposedarea bunului ipotecat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Vladimir Muşat şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 27 aprilie 2012, Liudmila Nicolaeva a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Muşat cu privire la radierea înscrierii ipotecii din registrul bunurilor imobile. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la data de 04 decembrie 2008, fiica dânsei Irina Ganenco a încheiat cu Vladimir Muşat un contract de împrumut pe suma de 64350 dolari SUA, autentificat şi înregistrat notarial cu nr. 16577. Susţine că în aceiaşi zi, la acelaşi notar Liudmila Nicolaeva a încheiat cu Vladimir Muşat un contract de ipotecă înregistrat cu nr. 16578, prin care a garantat împrumutul efectuat de fiica dânsei, cu punerea în gaj a apartamentului ce-i aparţine situat în mun.

Chişinău bd. Moscovei 17/1 ap. 102. În conformitate cu punctele nr. 1, 3 şi 4 al Contractului de împrumut din 04 decembrie 2008, suma datorată faţă de creditorul Vladimir Muşat a fost achitată pe deplin în termenii stabiliţi de contract, la data de 03 decembrie 2009. După achitarea sumei integrale stabilite în contract, creditorul Vladimir Muşat s-a adresat în instanţă cu o cerere prin care a solicitat penalităţi de întârziere pentru neachitarea la timp a obligaţiunilor contractuale. Astfel, prima instanţă a admis acţiunea şi a încasat de la Irina Ganenco în beneficiul lui Vladimir Muşat suma de 6435 dolari SUA ca penalităţi de întârziere, 2372,58 lei taxa de stat şi 117,77 lei ca cheltuieli de judecată sub formă de taxă de stat neachitată de reclamant.

După emiterea Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 aprilie 2011, prin care a fost menţinută hotărârea primei instanţe a fost achitat la contul executorului 1 judecătoresc suma de 6435 dolari SUA şi 2372,58 lei, confirmată prin încheierea din 20 mai 2011 prin care a dispus încetarea procedurii de executare nr. 019-300/11. Conform încheierii din 28 noiembrie 2011, Judecătoria Râşcani mun. Chişinău a dispus anularea încheierii Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 15 ianuarie 2009, privind aplicarea sechestrului asupra apartamentului nr. 102 din bl. Moscovei 17/1 mun. Chişinău cu nr. cadastral 0100413.115.01.102. Indică că în conformitate cu obligaţia contractuală stipulată în punctele 16.1.5 şi 14 din Contractul de ipotecă, creditorul sa obligat să asigure înregistrarea încetării gajului prin intermediul unei declaraţii notariale, care până în prezent nu a fost făcută, iar somaţia expediată creditorului printr-o scrisoare cu aviz nu a avut nici un efect.

Consideră că în cazul când o înscriere din Registrul Bunurilor Imobile nu corespunde situaţiei juridice reale şi nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a gajului ipotecar, se poate cere rectificarea înscrierii. Totodată indică că Vladimir Muşat acţionând cu rea voinţă, încalcă flagrant dreptul de proprietate a dânsei pe parcursul a 10 luni de când trebuia să depună declaraţia notarială privind radierea gajului ipotecar. Solicită radierea gajului ipotecar asupra apartamentului nr. 102 situat în mun. Chişinău bd. Moscovei 17/1. Ulterior, la 29 martie 2013, Vladimir Muşat a înaintat acţiune reconvenţională împotriva Liudmilei Nicolaeva cu privire la deposedarea bunului ipotecat.

În motivarea cererii reconvenţionale Vladimir Muşat a invocat că conform contractului de împrumut nr. 16577 din 4 decembrie 2008, autentificat de către notarul privat Rodica Semionova, creditorul Vladimir Muşat a acordat un împrumut în sumă de 64350 dolari SUA debitorului Irina Ganenco cu termenul de rambursare în rate lunare câte 1612,5 dolari SUA, în primele două luni ale anului 2009 (ianuarie şi februarie), iar în lunile următoare câte 6112,5 dolari SUA lunar, astfel încât toată datoria să fie întoarsă la data de 4 decembrie 2009. Respectiv debitorul Irina Ganenco s-a obligat să ramburseze pe părţi împrumutul conform condiţiilor prevăzute în contract conform punctului 3 din contractul nr. 16577. Indică că Irina Ganenco nu şi-a respectat obligaţiunile conform condiţiilor contractuale achitând în termen doar în lunile ianuarie, februarie şi martie sumele respective prevăzute de contract, iar în celelalte luni nu a restituit sumele lunare ale împrumutului în termenul stabilit de contract, acumulând datorii sub forma de dobândă de întârziere 13049,14 dolari conform cursului BNM a dolarului SUA echivalent cu 161417,94 lei.

Totodată indică că în vederea executării obligaţiunii de restituire a împrumutului şi a plăţilor prevăzute în contractul de împrumut, a fost încheiat contractul de ipotecă cu Liudmila Nicolaeva, conform căruia ultima a asigurat îndeplinirea obligaţiunilor sale prin ipotecarea apartamentului nr. 102 din bd. Moscovei 17/1 mun. Chişinău cu nr. cadastral 0100413.115.01.102. Dat fiind faptul că Irina Ganenco nu şi-a onorat obligaţiile asumate în termenul stabilit de contractul de împrumut şi în conformitate cu art. 585, 619 Cod civil, Vladimir Muşat a prezentat calculul dobânzii de întârziere pentru fiecare perioadă aparte, cu indicarea modificărilor ratelor de bază a BNM, conform informaţiei statisticii BNM a Republicii Moldova.

2 Potrivit calculului efectuat de Vladimir Muşat reiese că Irina Ganenco a acumulat datorii sub formă de dobândă de întârziere în sumă de 13049 dolari SUA echivalentul în lei – 161417,94 lei. Totodată a menţionat Vladimir Muşat că la 01 martie 2013, a expediat în adresa Liudmilei Nicolaeva somaţie prin care i-a solicitat transmiterea benevolă a bunului ipotecat întru realizarea acestuia şi restituirea plăţilor care rezultă din contractul de împrumut încheiat între părţi la data de 14 decembrie 2008, somaţie care în cele din urmă a fost ignorată. Menţionează Vladimir Muşat că îşi întemeiază pretenţiile din acţiune prin prisma art. art. 619 Cod civil, Legii nr. 142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, având drept scop exercitarea dreptului de gaj şi ipotecă, deoarece Irina Ganenco nu şi-a îndeplinit obligaţiunile ce îi revin conform contractului şi anume de restituire a sumelor indicate în contractul de împrumut.

Solicită Vladimir Muşat deposedarea de bunul imobil ce aparţine cu drept de proprietate Liudmilei Nicolaeva – apartamentul nr. 102 din bd. Moscovei 17/1 mun. Chişinău şi transmiterea acestui bun imobil în posesia dânsului pentru a fi vândut în contul restituirii datoriei în sumă de 13049,19 dolari SUA cu titlu de dobândă de întârziere în baza contractului de împrumut nr. 16577 din 04 decembrie 2008. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013, a fost admisă acţiunea iniţială, fiind radiată înscrierea gajului ipotecar din Registrul Bunurilor Imobile, asupra apartamentului nr. 102 situat pe bulevardul Moscovei 17/1 mun. Chişinău, cu nr, cadastral 0100413.115.01.102, instituit prin contratul de ipotecă din 04 decembrie 2008. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă, ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Vladimir Muşat taxa de stat în contul statului în sumă de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Vladimir Muşat şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 27 decembrie 2013, Vladimir Muşat a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi a primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii înaintată de Liudmila Nicolaeva şi admiterea acţiunii reconvenţionale înaintate de Vladimir Muşat. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel a apreciat incorect circumstanţele cauzei şi tendenţios a adoptat decizia/hotărârea, pe care le consideră neîntemeiate şi ilegale.

Menţionează că prin contractul de împrumut bănesc nr. 16577 dir.

04 decembrie 2008, autentificat notarial, recurentul a acordat un împrumut în sumă de 64350 dolari SUA Irinei Ganenco, cu termen de rambursare în rate lunare, a câte 1612,5 dolari SUA în primele doua luni ale anului 2009, ianuarie şi februarie iar in lunile următoare a câte 6112,5 dolari SUA lunar, astfel încât toată datoria să fie întoarsa la 04 decembrie 2009. Indică că Irina Ganenco nu şi-a respectat obligaţiile conform condiţiilor contractuale, achitând în termen doar în lunile ianuarie, februarie şi martie sume respective prevăzute de contract, iar în celelalte luni nu a restituit sumele lunare ale împrumutului în termenul stabilit de contractul de împrumut nr. 16577 conform pct. 3. Relatează că drept garanţie a executării obligaţiunilor pecuniare care rezultă din contractual de împrumut din 04 decembrie 2008 a fost pus în gaj apartamentul Liudmilei Nicolaeva, nr. 102 de pe str. Moscovei 17/1 din mun.

Chişinău, fiind. 3 semnat contractul de ipotecă în modul şi forma stabilită de lege la data de 04 decembrie 2008. Totodată, indică recurentul că în corespundere cu pct. 5 al contractului de ipotecă, obiectul contractului de ipotecă este apartamentul nr. 102 din bd. Moscovei 17/1 din mun. Chişinău şi care asigură executarea obligaţiunilor asumate de Irina Ganenco privitor la restituirea părţilor împrumutului în termen, a penalităţilor, a sancţiunilor, a pierderilor în urma nerespectării rambursării în termen a dobânzii de întârziere, ceea ce este altceva decât penalitatea prevăzută pentru neexecutarea în termen a obligaţiunilor contractuale şi care a fost încasată prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 16 iunie 2010, considerând că prin această hotărâre a fost încasată penalitate contractuală dar nu dobânda de întârziere pentru neexecutarea în termen a obligaţiunilor de restituire a împrumutului, iar circumstanţele constatate într-o hotărâre judecătorească în conformitate cu art. 123 CPC, nu necesită a mai fi dovedite într-un alt proces între aceleiaşi părţi. Consideră că prima instanţă cât şi instanţa de apel a apreciat incorect circumstanţele cauzei, deoarece „dobânda de întârziere a fost încasată şi achitată de la Irina Ganenco prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 16 februarie 2010” iar aceasta a dus la o concluzie eronată şi la adoptarea unei hotărâri nemotivate şi neîntemeiate.

Prin urmare este de părerea că instanţa de apel nici nu s- a referit în decizia sa la argumentele invocate de Vladimir Muşat. Mai declară recurentul că potrivit circumstanţelor sus relatate, reiese cu certitudine că Irina Ganenco este obligată să-i restituie pe lângă datoria împrumutului, penalitatea (care deja a fost achitată) şi dobânda de întârziere pentru neexecutarea în termen a obligaţiunilor pecuniare care rezultă din contractul de împrumut, acest lucru fiind stipulat atât în contractul de împrumut din 04 decembrie 2008 cât şi din legea materială. Subliniază recurentul că contractul de ipotecă nr. 16578 din 04 decembrie 2008, garanta executarea obligaţiunilor care rezultă din contractul de împrumut a intervenientului accesoriu Irina Ganenco, deci inclusiv şi a dobânzii de întârziere.

În acest sens, indică recurentul că a iniţiat un alt proces judiciar privind încasarea dobânzii de întârziere de la Irina Ganenco, care încă nu s-a finalizat, la moment fiind pe rolul Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău. Susţine că necătând la acest fapt, prima instanţă eronat şi tendenţios a menţionat în hotărârea sa că procesul privind încasarea dobânzii de întârziere a fost încetat, lucru care a dus la o apreciere denaturată a circumstanţelor cauzei şi nu în ultimă instanţă la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate şi nemotivate. Consideră recurentul că instanţa de apel nu a luat în consideraţie faptul că cauza civilă privind încasarea dobânzii de întârziere de la Irina Ganenco nu s-a finalizat cu o hotărâre irevocabilă.

Relatează recurentul că prima instanţă eronat a respins demersul privind suspendarea examinării prezentului litigiu privind ridicarea ipotecii până la soluţionarea cauzei ce ţin de încasarea dobânzii de întârziere de către o altă instanţă. În acest context, consideră recurentul că ridicarea ipotecii nu poate fi examinată înainte de examinarea cauzei despre încasarea dobânzii de întârziere, deoarece contractul de ipotecă acoperă toate obligaţiunile Irinei Ganenco, rezultate din contractul de împrumut, inclusiv şi dobânda de întârziere.

4 Totodată relatează că dânsul a expediat atât debitorului de bază Irina Ganenco cât şi debitorului ipotecar Nicolaeva Ludmila somaţia de achitare a dobânzii de întârziere, iar acestea nu şi-au executat obligaţiunile sale contractuale şi legale, din care motiv consideră că acţiunea înaintată de dânsul privind deposedarea de bunul gajat şi transmiterea acestuia dânsului pentru comercializare în contul restituirii dobânzii de întârziere în mărimea indicată în acţiunea reconvenţională, este întemeiată şi necesită a fi admisă, or obligaţiunea de achitare a dobânzii de întârziere, care rezultă din contractul din împrumut din 04 decembrie 2008, cât şi din prevederile legale (art. art. 585, 619 Codul civil) şi care este acoperită (asigurată) prin contractul de ipotecă din 04 februarie 2008 nu a fost executată, iar debitorul ipotecar Liudmila Nicolaeva, refuză benevol să-i transmită bunul imobil ipotecat întru întoarcerea sumelor pretinse de către recurent, fapt care a determinat recurentul să se adreseze în instanţa de judecată întru admiterea acţiunii reconvenţionale.

La 21 ianuarie 2014, Vladimir Muşat a depus recurs suplimentar prin care a solicitat încasarea tuturor cheltuielilor de judecată. Prin referinţa din 05 martie 2014 Liudmila Nicolaeva şi-a exprimat dezacordul cu cererea de recurs depusă de Vladimir Muşat, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil, deoarece nu se încadrează în cerinţele impuse de art. 433 şi art. 434 alin. (1) şi (2) CPC. La 18 martie 2014, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa Irinei Ganenco, prin care solicită respingerea cererii de recurs ca fiind nefondată şi inadmisibilă. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vladimir Muşat este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. În conformitate cu art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele pricinii denotă că copia deciziei redactate a Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, a fost primită de către recurentul Vladimir Muşat la 25 octombrie 2013, fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f. d. 203). Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către Vladimir Muşat doar la 27 decembrie 2013, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 CPC. Este de menţionat că depunerea anterioară (la 16 decembrie 2013) de către Vladimir Muşat a recursului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, nu poate justifica omiterea termenului prevăzut de art. 434 CPC.

Aceasta deoarece cererea de recurs menționată a fost restituită recurentului prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 18 decembrie 2013, ca fiind depus cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (2) CPC. Iar art. 438 alin. (3) CPC, direct indică că restituirea cererii de recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui. În sensul normei enunţate este de înţeles că recurentul urma să respecte termenul de 2 luni de depunere a recursului, termen prevăzut de art. 434 CPC, care este unul de decădere şi nu poate fi restabilit. 5 Drept urmare, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vladimir Muşat ca inadmisibil. În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vladimir Muşat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 6