2ra-931/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-931/14 Judecător: O. Cojocaru Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Budan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 24 mai 2013, Oleg Budan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Oleg Budan a indicat că la data de 15 decembrie 2001 la Judecătoria Centru, mun. Chişinău a fost pusă pe rol cererea de chemare în judecată a SC „Electron” SRL împotriva Publicaţiei periodice „Аргументы и факты Молдова”, Veaceslav Borodaev, Oleg Budan şi Dumitru Perelighin cu privire la apărarea reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral. Consideră că greşit Judecătoria Centru, mun. Chişinău a pus pe rol pricina dată, încălcînd grav normele de drept material şi procedural, nepărtinitor a apreciat explicaţiile reprezentantului întreprinderii SC „Electron” SRL privind reputaţia ponegrită în articolul contestat „Чужой зять” publicat în Publicaţia periodică „Аргументы и факты Молдова” - pe parcursul а 1,5 ani.

În zece şedinţe de judecată şi pînă la moment Judecătoria Centru, mun. Chişinău nu a emis o hotărîre în pricina dată. Menţionează că prin acţiunile instanţei de judecată i-a fost încălcat dreptul său la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi există temei legal pentru acordarea unei compensaţii echitabile pentru încălcarea comisă. Timp de aproximativ de 18 luni, a fost prezent la toate şedinţele de judecată şi a fost nevoit să lipsească de la serviciu, să fie stresat referitor la mersul şi metodele desfăşurării judecării cauzei, încălcări care au fost semnificative şi substanţiale şi 1 negative pentru dînsul personal. Situaţia creată în mod incontestabil îi încalcă drepturile sale garantate de art. 6 al CEDO.

Cere, Oleg Budan constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 18000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 iulie 2013 acţiunea lui Oleg Budan a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 22 august 2013, în termenul prevăzut de lege, Oleg Budan a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Oleg Budan. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 iulie 2013, şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: S-a admis parţial acţiunea lui Oleg Budan împotriva Ministerului Justiţiei.

S-a constatat încălcat dreptul lui Oleg Budan la judecarea în termen rezonabil a cauzei intentate de Societatea comercială „Electron” SRL împotriva Publicaţiei periodice „Аргументы и факты Молдова”, Veaceslav Borodaev, Oleg Budan şi Dumitru Perelighin cu privire la apărarea reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Oleg Budan prejudiciul moral în mărime de 2000 (două mii) lei. În rest, acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 192 alin. (1) CPC, care reglementează aspecte ce ţin de termenele de judecare a pricinilor civile, concluzionînd că pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil.

Totodată, a fost indicat că, circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 20.01.2014, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 iulie 2013. În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel a interpretat eronat legea şi că a apreciat arbitrar probele. La data de 10.03.2014, intimatul Budan Oleg a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat, cu menţinerea fără modificări a deciziei Curţii de Apel Chişinău.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi a constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţa de apel nu a luat în consideraţie toate circumstanţele expuse de Nerciu Irina, iar faptul sesizării de către intimat a organelor autorităţii tutelare şi a procuraturii, nu denotă interesul acestuia şi participarea la educarea copilului minor.

La fel consideră că la materialele cauzei lipsesc probe care să ateste achitarea pensiei de întreţinere pînă în prezent în mărime de 200 euro lunar. 2 Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Referitor la lipsa citării legale a recurentei sau a reprezentantului ei, instanţa de recurs constată că este neîntemeiată, deoarece actele cauzei denotă contrariul. Cît priveşte tardivitatea cererii de apel, instanţa de apel detaliat a expus motivele repunerii în termenul de atac.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Budan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4