3r-53/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă: Iu. Potînga dosarul nr. 3r-53/14 instanţa de apel: Gh. Creţu, A. Pahopol, A. Doga DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Nicolae Popescu reprezentat de către Adrian Manolache, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Pelin împotriva Întreprinderii cu capital străin „Reţelele electrice de distribuţie Union Fenosa” societate pe acţiuni cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, prin care a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Nicolae Popescu ca fiind inadmisibilă, c o n s t a t ă: La 14 februarie 2008, Vladimir Pelin a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 21 decembrie 2007, a primit factura pentru consum fraudulos de energie electrică, prin care a fost impus să achite suma de 17346,08 lei. Consideră că suma menţionată a fost calculată în temeiul unui act ilegal – procesul-verbal nr. 000254 din 13 noiembrie 2007. Menţionează că cutia, în care sunt instalate contoarele, se află pe scară şi el nu poate asigura securitatea acestora. El nu a avut acces la contorul său, cutia cu contoare permanent este încuiată, iar cheia se află la lucrătorii pârâtei. Susţine că expertiza efectuată de către A. Ţugui la faţa locului nu poate fi considerată drept dovadă în confirmarea faptului consumului fraudulos de energie electrică, deoarece acesta a venit împreună cu angajaţii pârâtei, prin urmare, nu este o persoană independentă.

Afirmă că conform art. 21 din Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de expertiză propriu-zis nu a fost întocmit şi respectiv concluziile făcute la faţa locului sunt neargumentate. Mai mult ca atît, conform pct. 10.20 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice stabileşte dreptul consumatorului de a alege expertiza pentru constatarea faptului dacă contorul a fost manipulat. Invocă că constatarea vizuală la faţa locului a faptului că sigiliul este falsificat în lipsa registrului de evidenţă a sigiliilor cu numărul acestora încă o dată confirmă faptul că angajaţii pârâtului singuri au inventat şi înscenat faptul „falsificării” şi „constatarea unui dispozitiv de tip „CIP” în interiorul contorului”.

Mai invocă că angajaţii pârâtului, contrar prevederilor pct. 10.16 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, nu au chemat pe cineva din membrii familiei sale pentru a verifica starea contorului de la bun început şi pînă la deschiderea cutiei cu contoare, dar abia după ce au fost rupte sigiliile de la contorul său, au chemat şi din acest motiv nu a dorit să fie prezent şi să semneze procesul-verbal. Menţionează că persoanele, care au semnat procesul-verbal (martorii), nu au văzut personal cum a fost deschisă cutia, în care sunt instalate contoarele, nu au văzut starea iniţială a sigiliilor, care ulterior, cum afirmă pârâta, s-au dovedit a fi falsificate şi nu au văzut personal instalat dispozitivul de tip „CIP” în contor.

Ei nu au fost prezenţi la deschiderea cutiei cu contoare de la bun început. Ei au fost impuşi să iasă din apartamentele lor, deoarece angajaţii pârâtei le-au deconectat energia electrică şi au ieşit să vadă care este cauza şi în acest mod au devenit „martori”, văzând sigiliile scoase şi aruncate pe jos, iar contorul dezasamblat. Prin urmare, solicită anularea procesului-verbal nr. 000254 din 13 noiembrie 2007 şi a facturii pentru consum fraudulos de energie electrică din 18 decembrie 2007, întocmite de către pârâtă. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 aprilie 2011 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Vladimir Pelin şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 06 noiembrie 2013, Nicolae Popescu a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirii pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Nicolae Popescu ca fiind inadmisibilă. La 06 februarie 2014, Nicolae Popescu reprezentat de către Adrian Manolache a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi emiterea unei noi încheieri cu privire la admiterea cererii de revizuire. Recurentul Nicolae Popescu reprezentat de către Adrian Manolache, în motivarea recursului, a indicat că încheierea instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.

Menţionează că apartamentul deconectat de la reţeaua electrică aparţine recurentului cu drept de proprietate începând cu anul 2005, fapt ce se confirmă prin contractul de donaţie încheiat între Vladimir Pelin şi recurent la 04 august 2005. Susţine că orice hotărâre sau decizie ce ţine de apartamentul menţionat, îndeosebi deconectarea acestuia de la reţeaua electrică ori stabilirea unor datorii are ca efect atingerea sau lezarea directă a drepturilor proprietarului acestuia, adică a recurentului, iar ultimul nu a avut nici o calitate procesuală în cadrul acestui proces. Acesta nu a fost antrenat sau atras în proces nici ca parte şi nici ca intervenient accesoriu. Afirmă că Vladimir Pelin, cît şi ÎCS „RED Union Fenosa” SA ştiau despre faptul că recurentul este proprietarul apartamentului nr. 60 din bd.

Moscovei,15/2, mun. Chişinău, însă din motive neclare, nu au solicitat instanţei ca ultimul să fie atras în proces. Invocă că este greşită concluzia instanţei precum că consumatorul este Vladimir Pelin, dar nu Nicolae Popescu, deoarece preavizul privind achitarea datoriei şi deconectarea apartamentului de la energia electrică a fost expediată recurentului de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA, dar nu lui Vladimir Pelin, care era parte în proces. Consideră că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. art. 446-449 CPC. Prin referinţa depusă la 25 februarie 2014 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a solicitat respingerea recursului. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de judecată, după examinarea cererii de revizuire, emite încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă în cazul în care cererea de revizuire contravine prevederilor art. 451 CPC.

Din materialele dosarului rezultă că recurentul Nicolae Popescu a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către el şi menţinută hotărârea primei instanţe din 22 aprilie 2012, prin care a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată. Drept temei al declarării revizuirii, recurentul a indicat art. 449 lit. c) CPC, care prevede că revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţa de apel, examinând cererea de revizuire, corect a ajuns la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Nicolae Popescu ca fiind inadmisibilă, fiind corect stabilit că cele invocate de către ultimul în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. c) CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii. Actele pricinii denotă faptul că obiect al prezentei acţiuni îl constituie anularea procesului-verbal nr. 000254 din 13 noiembrie 2007 şi a facturii pentru consum fraudulos de energie electrică din 18 decembrie 2007, care au fost întocmite de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA în cadrul raporturilor juridice rezultate din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi Vladimir Pelin, care este în vigoare şi în prezent, nefiind reziliat de părţi.

Astfel, recurentul Nicolae Popescu nu a fost subiect al raportului juridic respectiv, nefiind parte a contractului de furnizare a energiei electrice şi participant la constatarea consumului fraudulos de energie electrică. Mai mult ca atît, nici în prezent, Nicolae Popescu nu este parte a contractului de furnizare a energiei electrice la locul de consum – apartamentul nr. 60, bd. Moscova,15/2, mun. Chişinău. Prin urmare, prin decizia, a cărei revizuire se solicită, lui Nicolae Popescu nu i-au fost lezate careva drepturi.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449-453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor şi omisiunilor justiţiei care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice care înseamnă, conform jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, între altele, că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Excepţie de la acest principiu poate fi doar cazul cînd reexaminarea este necesară în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii (cazul Brumărescu contra României nr. 28342/95; cazul Roşca contra Moldovei nr. 6276/02).

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că admiterea cererii de revizuire depusă de către Nicolae Popescu ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene pentru Drepturile Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei. În contextul celor expuse, instanţa de recurs apreciază critic argumentele reprezentantului recurentului invocate în recurs, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vederea că încheierea contestată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către reprezentantul recurentului sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea contestată. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Nicolae Popescu reprezentat de către Adrian Manolache. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Pelin împotriva Întreprinderii cu capital străin „Reţelele electrice de distribuţie Union Fenosa” societate pe acţiuni cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi