3ra-549/14 — Contestarea actelor administrative şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Micu dosarul nr.3ra-549/14 instanţa de apel: N. Vascan, I. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dina Nejurenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Dinei Nejurenco împotriva Întreprinderii cu capital străin „Reţelele electrice de distribuţie Union Fenosa” societate pe acţiuni cu privire la contestarea actelor administrative şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Dina Nejurenco şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 19 iulie 2013, c o n s t a t ă: La 20 iunie 2012, Dina Nejurenco a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actelor administrative şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 18 februarie 2012, de către angajaţii ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost întocmit actul nr. A 11298 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, conform căruia s-au depistat intervenţii în funcţionarea echipamentului de măsurare prin conectarea neautorizată a unui fir direct de la magistrală, evitând contorul electric. Menţionează că ea nu este de acord cu actul menţionat, deoarece conform facturilor pentru energia electrică consumată, ea, în ultimul timp, achită de două ori mai mult decât achita anterior. Susţine că după invitarea sa la faţa locului, de către colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost învinuită de consum fraudulos de energie electrică.

Afirmă că actul nr. A 11298 din 18 februarie 2012 de depistare a încălcării clauzelor contractuale a fost întocmit în lipsa martorilor şi fără ridicarea contorului pentru efectuarea expertizei, care ar constata faptul că ea a consumat fraudulos energie electrică.

La 31 martie 2012, ea s-a adresat către pârâtă cu o cerere, prin care a solicitat anularea actului nr. A 11298 din 18 februarie 2012 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi a facturii de plată pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale, însă prin răspunsul pârâtei nr. 0505/27751- 20120316 cererea a fost respinsă, fiind informată despre faptul că conform art. 49 lit. c) al Legii nr. 124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, încălcările date servesc drept temei pentru efectuarea calculului consumului de energie electrică conform prevederilor pct. 94 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, iar conform calculării efectuate, suma spre achitare constituie 11660,26 lei.

Menţionează că Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1194 din 12 noiembrie 2005 a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 88 din 04 februarie 2009. În afară de aceasta, nu a fost demonstrat consumul fraudulos de energie electrică, precum şi faptul că anume ea s-a conectat neautorizat la sursa de energie electrică şi conectarea neautorizată în calitate de legătură cauzală nu a provocat micşorarea consumului energiei electrice şi, respectiv, micşorarea plăţii pentru energia electrică. Ba din contra, în ultima perioadă a avut un consum dublu de energie electrică. Invocă că ea de nenumărate ori s-a adresat la ÎCS „RED Union Fenosa” SA pentru a vedea şi a-i explica cauzele creşterii consumului de energie electrică, însă ulterior, ea a fost debranşată de la energia electrică şi i-a fost aplicată o amendă în mărime de 11907,58 lei.

Invocă că prin debranşarea sa de la energie electrică i-a fost cauzat un prejudiciu moral enorm, deoarece ea îngrijeşte de soţul său, care este ţintuit la pat şi în această perioadă de vară nu avea unde să păstreze produsele alimentare, nu putea să încălzească apa şi alte lucruri. Prin urmare, solicită anularea actului nr. A 11298 din 18 februarie 2012 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, întocmit de către pârâtă şi a amenzii aplicate prin factura de plată nr. SV 2060255129 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei.

La 06 decembrie 2012, Dina Nejurenco a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat anularea actului nr. A 11298 din 18 februarie 2012 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi a facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale din 22 februarie 2012 în sumă de 11660,26 lei, anularea actului de decontare a instalaţiei de utilizare a consumatorului nr. 7065740 din 06 iunie 2012 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Dina Nejurenco şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 18 martie 2014 şi 06 mai 2014, în termenul prevăzut de lege, Dina Nejurenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurenta Dina Nejurenco, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti sunt ilegale, deoarece la emiterea hotărârilor, instanţele de judecată au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi, anume, pct. pct. 48, 161, 163 şi 165 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice din 15 decembrie 2010, cât şi prevederile art. art. 14 şi 17 din Legea contenciosului administrativ.

De asemenea, instanţele de judecată au interpretat eronat legea şi au apreciat în mod arbitrar probele prezentate, fapt ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii. Menţionează că instanţele judecătoreşti neîntemeiat au concluzionat că ea a omis termenul de adresare cu cerere prealabilă către ÎCS „RED Union Fenosa” SA pe motiv că cererea de anulare a facturilor a fost depusă la 31 martie 2012, deoarece ea s-a adresat cu cerere prealabilă la 05 martie 2012, fapt confirmat prin scrisoarea de intrare nr. 20120305-11848.

Susţine că concluzia instanţelor judecătoreşti precum că ea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la 20 iunie 2012, pe când răspunsul eliberat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA, la cererea prealabilă a sa, este din 16 martie 2012 nu corespunde realităţii, deoarece ultimul răspuns eliberat de către intimată este din 29 mai 2012. Consideră că nu pot fi reţinute argumentele primei instanţe precum că termenul de adresare cu cerere de chemare în judecată urmează a fi calculat din 16 martie 2012, când a fost primit răspunsul ÎCS „RED Union Fenosa” SA, iar adresările sale către intimată prin scrisoarea nr. 0505/40241-20120402-16649 din 02 aprilie 2012, cît şi prin scrisoarea nr. 20120517-24040 din 17 mai 2012 constituie cereri prealabile repetate, în speranţa că furnizorul de energie electrică va soluţiona pozitiv cererile sale, deoarece răspunsurile expediate sunt bazate pe fondul cauzei, totodată, făcându-se referire la răspunsurile expediate anterior de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA.

În asemenea circumstanţe, consideră că termenul de sesizare a instanţei de judecată începe să curgă din data primirii ultimului răspuns, respectiv din 29 mai 2012. Afirmă că ÎCS „RED Union Fenosa” SA, prin răspunsul nr. 0505/47459- 20120529 din 29 mai 2012, examinând cererea prealabilă din 02 aprilie 2012 în fond, a repus-o în termenul de adresare cu cerere de chemare în judecată, întrucît furnizorul nu a invocat în răspunsul său excepţia de tardivitate. Or, în condiţiile în care intimatul ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în răspunsul nr. 0505/47459- 20120529 din 29 mai 2012, nu a invocat faptul expirării termenului de prescripţie, cererea de chemare în judecată depusă la 20 iunie 2012 se încadrează în termenul prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrativ.

Invocă că instanţele judecătoreşti, contrar probelor prezentate, nu s-au pronunţat asupra legalităţii actului nr. 11298 din 18 februarie 2012 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale din 22 februarie 2012 în sumă de 11660,26 lei, întrucât actele întocmite de către furnizor sunt contrare prevederilor Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dina Nejurenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Dinei Nejurenco ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Dinei Nejurenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi