- Dosarul nr.
- 3ra-162/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 19 martie 2014
- Părțile
- Staver Sergiu vs Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat
- Pe scurt
- Încasarea compensaţiei lunare în temeiul Legii cu privire la SPPS
3ra-162/14 — Încasarea compensaţiei
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău (jud. I. Gancear) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu) Dosarul nr. 3ra-162/14 DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele şedinţei Iulia Sîrcu Judecători Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druță examinând, fără citarea părţilor, recursul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013, adoptate în cauza civilă la cererea lui Staver Sergiu împotriva Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat cu privire la încasarea compensaţiei lunare şi obligarea pîrîtului de a achita compensaţia lunară pe viitor a c o n s t a t a t: Pretenţiile reclamantului:
La 09 noiembrie 2012, Staver Sergiu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău împotriva Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat privind încasarea a 154554,80 lei compensaţii lunare începînd cu perioada 03 decembrie 2008 şi obligarea pîrîtului de a achita compensaţia lunară pe viitor.
În motivarea cerinţelor sale reclamantul a indicat, că începînd cu 01 februarie 2006 a activat în cadrul Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, iar prin ordinul nr. 0103/ef din 03 decembrie 2008 a fost concediat în legătură cu trauma contractată în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, i-a fost acordat gradul II de invaliditate.
Consideră Staver Sergiu, că i se cuvine o compensaţie lunară în proporţie de 80% raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute, reieşind din prevederile Legii nr. 134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat.
Menţionează că s-a adresat Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat cu o cerere prealabilă întru achitarea compensaţiei lunare începînd cu 03 decembrie 2008, dar prin răspunsul nr. 2/1252 din 26 octombrie 2012 i s-a refuzat achitarea compensaţiei, din motivul expirării termenului de prescripţie.
Susţine reclamantul, că angajatorul a cunoscut despre dreptul primului la o compensaţie lunară şi urma să i-o achite. Staver Sergiu menţionează, că ultima funcţie deţinută era de inspector secţia analiză şi informație, iar ultimul salariu pînă la invaliditate era de 4 110 lei 50 bani.
Solicită reclamantul încasarea de la pîrît a sumei de 154 554,80 lei cu titlu de indemnizații lunare şi obligarea pîrîtului de a achita compensaţia lunară pe viitor.
Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 martie 2013 pricina a fost transmisă spre examinare în fond după competenţă jurisdicţională şi teritorială în Judecătoria Buiucani mun. Chişinău.
În cadrul examinării cauzei, reclamantul a înaintat cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat încasarea de la SPPS în folosul său a compensaţiei în sumă de 179 217 lei 80 bani. Poziţia instanţei de fond:
Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat de la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat în beneficiul lui Staver Sergiu 146 338 lei 80 bani compensaţii lunare pentru perioada 09 noiembrie 2009 – 03 iulie 2013. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat a fost obligat să achite pe viitor lunar lui Staver Sergiu cîte 3 288 lei 80 bani compensații lunare.
Instanța de fond a reținut că Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat era obligat să achite reclamantului și compensația lunară odată ce a calculat și achitat pensia de invaliditate. Poziția instanței de apel:
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013. Solicitarea recurentului:
La data de 11 decembrie 2013, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 și a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 06 februarie 2014 recursul declarat de Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat a fost recunoscut admisibil. Argumentele părţilor:
În motivarea recursului a indicat că instanțele inferioare au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea, iar concluziile expuse în hotărîre sînt în contradicție cu circumstanțele pricinii.
Mai indică recurentul că acțiunea a fost înaintată tardiv, fără a fi solicitată repunerea în termen. Consideră recurentul că speței sunt aplicabile prevederile art. 355 din Codul Muncii
Mai invocă recurentul că instanțele inferioare au aplicat o lege care nu trebuia aplicată și anume art. 54 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, or compensația lunară prevăzută de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de protecție și pază de stat, nu se include în pensia de invaliditate.
La data de 09 ianuarie 2014 intimatul Staver Sergiu a depus referință la recursul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, indicînd că recurentul interpretează eronat prevederile art. 267, 272 Cod Civil.
A solicitat intimatul declararea drept inadmisibil a recursului depus de Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat.
În şedinţa Colegiului, reprezentantul recurentului a susţinut recursul din motivele indicate în cerere.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aprecierea instanței de recurs:
Audiind participanții la proces, analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul parțial întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele motive.
Argumentul recurentului precum că acțiunea a fost înaintată tardiv, fără a fi solicitată repunerea în termen, Colegiul consideră necesar de a-l respinge, or acesta comportă un caracter pur declarativ.
Conform art. 355 alin. (1) lit. b) Codul Muncii, „Cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 ani de la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului”.
În conformitate cu art. 272 alin. (9) Cod Civil, „Cînd este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestații neexecutate ”.
Conform art. 36 alin. (5) din Legea nr. 134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, „În caz de invaliditate survenită în legătură cu exerciţiul funcţiei, colaboratorului Serviciului i se plăteşte o compensaţie lunară, raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute”
Colegiul menționează că compensațiile lunare la care pretinde Staver Sergiu, reprezintă niște prestații cu caracter succesiv. Astfel, termenul de prescripție extinctivă urmează a fi calculat pentru fiecare prestație separat.
Din acest considerent, Colegiul constată că instanțele inferioare corect au constatat obligația de a achita lui Staver Sergiu compensațiile lunare și corect au dispus încasarea acestora pentru perioada a trei ani pînă la depunerea cererii de chemare în judecată.
Referitor la argumentul recurentului precum că instanțele inferioare au aplicat o lege care nu trebuia aplicată și anume art. 54 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, Colegiul îl apreciază drept întemeiat, care urmează a fi respins din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 54 din legea menționată, „Suma pensiei calculată pentru pensionarii din rîndurile militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi pentru familiile acestora şi nesolicitată la timp se plăteşte pentru perioada precedentă, însă cel mult pentru 3 ani premergători datei solicitării pensiei. Sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp”.
Colegiul menționează că compensația lunară prevăzută de art. 36 din Legea nr. 134 din 13 iunie 2008, nu reprezintă o pensie de invaliditate. Astfel, Legea asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, este inaplicabilă speței.
De asemenea, Colegiul constată că atît instanța de fond cît și instanța de apel incorect au dispus obligarea Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat de a achita compensația lunară pe viitor.
Avînd în vedere că la materialele cauzei este anexat certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă seria CN nr. 022127 (f.d. 38) prin care s-a stabilit dizabilitatea lui Staver Sergiu pentru perioada 28 ianuarie 2013 – 01 februarie 2014, Colegiul consideră că instanțele inferioare urmau să dispună încasarea compensației lunare pînă la data de 01 februarie 2014.
Reieșind din cele menționate, Colegiu consideră necesar de a admite recursul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat și de a casa parțial decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013 în partea prin care a fost obligat Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat să achite pe viitor lunar lui Staver Sergiu cîte 3 288 lei 80 bani în conformitate cu Legea nr. 134 din 13.06.2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, pronunțînd o nouă hotărîre în partea data.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se admite recursul declarat de Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat. Se casează parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2013 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013, adoptate în cauza civilă la cererea lui Staver Sergiu împotriva Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat privind încasarea compensaţiei lunare şi obligarea pîrîtului de a achita compensaţia lunară pe viitor, în partea prin care a fost obligat Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat să achite pe viitor lunar lui Staver Sergiu cîte 3 288 lei 80 bani în conformitate cu Legea nr. 134 din 13.06.2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, și în această parte se pronunță o nouă hotărîre după cum urmează: Se obligă Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat să achite lui Staver Sergiu cîte 3 288 lei 80 compensație lunară, pînă la data de 01 februarie 2014. În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2013 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 iulie 2013 se mențin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței Judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă