2ra-821/14 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cererii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: N. Simciuc dosarul nr. 2ra-821/14 (Judecătoria Buiucani mun. Chişinău) instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agrepinei Grosu şi Nadejdei Nicolaescu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cererii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 mai 2013, c o n s t a t ă La 31 octombrie 2012 Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cererii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului material şi moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 mai 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 mai 2013. La 20 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii înaintate. Recurentele Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda în motivarea recursului au invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. Astfel, menţionează recurentele, instanţele ierarhic inferioare au distorsionat sensul jurisprudenţei relevante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia termenului rezonabil, în rezultat în mod eronat respingându-le pretenţiile ca fiind neîntemeiate.

În susţinerea argumentului respectiv, recurentele au invocat speţa Timuş şi Ţaruş c. Moldovei. De asemenea, indică Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda, există o practică constantă a Curţii Supreme de Justiţie pe cauze similare, în care s-a constatat temeinicia pretenţiilor înaintate de reclamanţi, exemplu servind cauza Roşca Andrei împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, decizia din 18 septembrie 2013. La 05 februarie 2014 în adresa intimatului Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a fost expediată copia recursului declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. Însă intimatul nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit pentru aceasta, admisibilitatea prezentului recurs examinându- se astfel în lipsa referinţei.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, 2 sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentelor Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda cu soluţia pronunţată de către instanţele de fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentelor Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, distorsionând sensul jurisprudenţei relevante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia termenului rezonabil, deoarece este neîntemeiat. Instanţa de recurs reţine că exemplul citat de Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda în susţinerea argumentelor recursului – speţa Curţii Europene a Drepturilor Omului Timuş şi Ţaruş c. Moldovei, hotărârea din 15 octombrie 2013, definitivă din 15 ianuarie 2014, nu este concludent la cazul prezentei pricini deoarece nu se referă la examinarea cererii în termen rezonabil şi nu ridică careva chestiuni pe marginea art. 6 din CEDO.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentelor privind încadrarea cauzei în categoria speţelor pe marginea cărora există o practică constantă a Curţii Supreme de Justiţie de admitere a acţiunii, deoarece este eronat, pricina invocată în calitate de exemplu – Roşca Andrei împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, decizia din 18 septembrie 2013, neavând careva tangenţe cu circumstanţele prezentei pricini. Alte argumente invocate în recursul declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell 3 contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Grosu Agrepina şi Nicolaescu Nadejda se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4