2ra-894/14 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 mai 2013 a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Arteni Ion împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenient accesoriu Primăria mun.Chişinău privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, dispunîndu-se constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 11 august 2009 privind obligarea Primarului General al mun.Chişinău să încheie contract individual de muncă cu Arteni Ion în conformitate cu pct.2 al deciziei Consiliului mun.Chişinău nr.20/23 din 13 noiembrie 2008, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Arteni Ion prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. 1

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Ministerului Finanţelor al RM cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 31 mai 2013.

La 26 decembrie 2013 recurentul Ministerului Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 31 mai 2013, solicitînd casarea acestora cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile instanţelor de fond şi de apel contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei. În opinia recurentului, instanţa de fond şi de apel nu au reţinut în mod obiectiv probele prezentate prin care se confirmă cu certitudine că organul de executare a întreprins o serie de acţiuni întru executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 11 august 2009, iar Arteni Ion nu a formulat careva pretenţii de ordin material sau moral către autoritatea publică din care considerente nu poate fi adjudecată suma cu titlu de prejudiciu moral din contul bugetului de stat.

De asemenea, recurentul a indicat că instanţa de fond şi de apel au aplicat eronat normele de drept material, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art.437 alin. (1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vîzînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art.386 alin. (1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art.432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspectul procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în 2 mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi suspus controlului lui judiciar.

Avînd în vedere cele expuse, recursul declarat de Ministerului Finanţelor al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit.a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3