2ra-864/14 — Revendicarea terenurilor agricole din posesia ilegală, obligarea de a nu crea obstacole şi repararea prejudiciului material

Prin hotărîrea judecătoriei Călăraşi din 08 mai 2013 a fost admisă parţial acţiunea lui Macaru Nicolae şi s-au revendicat terenurile agricole cu numerele cadastrale 2534114021, 2534114022, cu o suprafaţă totală de 1, 617 ha, situate în extravilanul satului Pituşca, raionul Călăraşi, care aparţin cu drept de proprietate privată lui Macaru Nicolae, din posesia ilegală a Liubei Mîrzac şi Foma Mîrzac, cu restituirea de facto a acestor bunuri în proprietatea lui Macaru Nicolae, cu obligarea pîrîţilor să nu-i creieze obstacole în folosirea terenurilor. S-a încasat de la Mîrzac Liuba şi Mîrzac Foma în folosul lui Macaru Nicolae cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei. Capătul de cerere privind repararea prejudiciului material în mărime de 8093 lei s-a rspins ca neîntemeiat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Macaru Nicolae, casată hotărîrea judecătoriei Călăraşi din 08 mai 2013 în partea respingerii cererii privind încasarea prejudiciului material în 1 mărime de 8093 lei şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a încasat în mod solidar de la Mîrzac Liuba şi Mîrzac Foma în beneficiu lui Macaru Nicolae prejudiciul material în sumă de 8 093 lei.

La 15 ianuarie 2014, Mîrzac Liuba şi Mîrzac Foma au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurenţii au indicat dezacordul cu decizia contestată, prin faptul că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile generale cu privire la obligaţiile ce se nasc din cauzarea de daune, inclusiv a interpretat normele materiale ce vizează recuperarea prejudiciului sub formă de venit ratat şi nu a constatat prin careva probe obţinerea venitului de pe terenul ce îl deţineau în perioada invocată de intimat.

În referinţa din 07 martie 2014, intimatul Macaru Nicolae a indicat că argumentele recursului sunt neîntemeiate, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel, pe care o consideră legală şi întemeiată, fiind bazată pe aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

De asemenea, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor 2 stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurenţilor privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurenţilor poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 9. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mîrzac Liuba şi Mîrzac Foma nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. 10.În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Mîrzac Liuba şi Mîrzac Foma împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3