2ra-850/14 — Încasarea datoriei

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 mai 2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată a ÎM OMF ,,Microinvest” SRL împotriva lui Cernăuţeanu Victoria şi Gulic Ludmila. S-a încasat în mod solidar de la Cernăuţeanu Victoria şi Gulic Ludmila în beneficiul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL suma de 93 066.51 lei, cu titlu de datorie şi suma de 2 791.99 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de Cernăuţeanu Victoria, s-a casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 mai 2011, în partea încasării penalităţii în mărime de 26 622.73 lei.

La 15 ianuarie 2014, ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii penalităţilor în mărime de 26 622.73 lei. 1

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 22 octombrie 2013, iar la materialele pricnii în acest sens nu sunt probe despre faptul recepţionării de către recurent a deciziei motivate. Astfel, recursul se consideră depus în termen.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural. Instanţa de apel a concluzionat în mod greşit precum că, termenul special de prescripţie extinctivă se prescrie în termen de 6 luni, deoarece contrar art. 272 alin. (9) Cod Civil, termenul începe să curgă la data la care fiecare prestaț ie devine exigibilă, iar dacă prestaţia alcătuieşte un tot unitar, de la data ultimei prestaț ii neexecutate. În opinia recurentului, cerinţele înaintate sunt suficient de întemeiate şi justificate, deoarece la 06 august 2008 a fost încheiat contractul cu scadenţă finală la 08 august 2011, iar potrivit graficului de rambursare anexat la contract, s-a adresat cu acţiune la 17 ianuarie 2011, astfel consideră că nu a depăşit termenul de prescripţie extinctivă, care începe să curgă din momentul devenirii contractului de împrumut scadent.

În referinţa din 10 martie 2014, intimata Cernăuţeanu Victoria a susţinut că, recursul declarat de recurent urmează a fi respins, cu menţinerea actelor de dispoziţie atacate. În opinia intimatului, decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 este întemeiată şi legală, fiind bazată pe aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, deoarece recurentul la depunerea cererii a calculat termenul de prescripţie de la ultima rată neachitată.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. 2

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de întreprinderii mixte organizaţia de microfinanţare ,,Microinvest” societate cu răspundere limitată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3