2ra-80/14 — Încasarea datoriei.

Dosar nr: 2ra-80/14 Prima instanţă: Judecătoria Botanica Judecător –Sv.Garştea - Bria Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători – Domnica Manole Eugenia Fistican Nina Traciuc Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecători: Ala Cobăneanu şi Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov, Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL împotriva lui Casapu Igor, Casapu Sergiu, Borş Olga cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 04 iulie 2012, prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a fost respinsă, ca tardivă şi neîntemeiată, ACONSTATAT: La 27 aprilie 2011, ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Casapu Igor, Casapu Sergiu şi Borş Olga, solicitînd încasarea în mod solidar a datoriei în sumă de 4687, 81 euro, dintre care 358, 61 euro - împrumut, 209, 88 euro - dobînda aferentă, 4119, 32 euro - penalităţi, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 2381, 61 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la data de 05 decembrie 2007 a încheiat cu pîrîtul Casapu Igor contractul de împrumut cu dobîndă nr.CCP-41.07. 1 În baza acestui contract, pîrîtul Casapu Igor a primit un împrumut sub formă de mijloace băneşti, în sumă de 3600 lei, cu o dobîndă de 16, 80 % anual şi scadenţa la 05 decembrie 2008. În scopul garantării împrumutului, plăţii dobînzilor aferente şi penalităţilor a fost semnată clauza de fidejusiune de către copîrîţii Casapu Sergiu şi Borş Olga, înserată în contractul de împrumut nr.CCP-41.07 din 05 decembrie 2007. În perioada de pînă la depunerea cererii de chemare în judecată, pîrîtul a înregistrat în repetate rînduri datorii la tranşele împrumutului şi dobînda aferentă.

În scopul soluţionării extrajudiciare a litigiului reclamantul a preîntîmpinat pîrîţii despre obligaţia de a plăti suma împrumutului şi de a plăti dobînziile aferente şi penalităţiile. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica , mun.Chişinău din 04.07.2012, cererea de chemare în judecată depusă de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a fost respinsă ca tardivă şi neîntemeiată. Nefiind de accord cu hotărârea primei instanţe, la 15 august 2012, ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 04 iulie 2012 . La 02 septembrie 2013, ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 şi hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 04 iulie 2012, cu pronunţarea unei noi decizii, prin care cererea să fie admisă. În motivarea recursului, recurentul a invocat că, de către instanţele judecătoreşti nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele, care au importanţă, pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile primei instanţe expuse în hotărâre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, perecum şi au fost încălcate normele de drept material şi procedural.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL în termen, deoarece copia deciziei a fost expediată în adresa recurentului la 08 iulie 2013 ( f.d.232). La 29 octombrie 2013, Casapu Igor a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului. În conformitate cu art.439 alin.(2) CPC, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În conformitate cu art.441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

2 Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013, recursul declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a fost considerat admisibil. În conformitate 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. Examinarea recursului a fost stabilită pentru data de 29 ianuarie 2014. Conform modificărilor operate la CPC, prin Legea nr.155/05.07.12, în conformitate cu prevederile art. 444 CPC RM ( în vigoare la moment), recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces.

Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Verificînd argumentele recursului coraborate circumstanţelor de drept pe care este întemeiată decizia instanţei de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, instanţa de apel a dat o apreciere corectă pretenţiilor deduse judecăţii, circumstanţelor de fapt stabilite, în rezultat , în mod legal şi întemeiat a menţinut hotărârea primei instanţe.

Actele cauzei denotă că, între ÎM OMF ,,Microinvest” SRL şi Casapu Igor a fost încheiat contractul de împrumut cu destinaţie specială cu dobîndă CCP - 41.07 din 05 decembrie 2007 ( f.d.7-8). Conform capitolului I din Contract împrumutătorul acordă împrumutatului un împrumut sub formă de mijloace băneşti cu dobîndă, ce constituie echivalentul în lei moldoveneşti a sumei de 3600 euro, iar împrumutatul se obligă să utilizeze împrumutul şi să restituie conform graficului de rambursare a împrumutului, anexă la prezentul contract. Conform pct.2.1. din contract, împrumutul se acordă pe un termen de 12 luni cu scadenţa finală conform Graficului de rambursare.

Astfel, graficul de rambursare prevede că, împrumutatul va restitui suma împrumutată în 12 rate lunare, ultima rată fiind stabilită la 05 decembrie 2008. În temeiul aceluiaşi grafic de rambursare, împrumutatul urmează să restituie împrumutătorului suma de 3600 euro, împrumut şi suma de 722, 70 euro dobîndă, iar în total suma de 4322, 70 lei ( f.d.9). Conform Evoluţiei contului de împrumut prezentate de recurent în şedinţă de judecată, intimatul Casapu Igor a achitat recurentului ÎM OMF ,,Microinvest” SRL în baza Contractului de împrumut cu destinaţie specială cu dobîndă CCP-41.07 din 05 decembrie 2007 suma de 4391, 50 euro, adică cu 68, 80 euro mai mult decît era prevăzut în Graficul de rambursare ( f.d.61-111).

Instanţele de judecată, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză şi avînd ca obiect al litigiului încasarea de la Casapu Igor, Casapu Sergiu şi Borş Olga, a datoriei în 3 sumă de 4687, 81 euro, dintre care 358, 61 euro - împrumut, 209, 88 euro - dobînda aferentă, 4119, 32 euro - penalităţi, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 2381, 61 lei au respins cererea şi neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că din cele 4391, 50 euro - 3241, 39 euro au fost achitate cu titlu de împrumut, suma de 722, 70 euro a fost achitată cu titlu de dobîndă, iar suma de 427, 41 euro a fost achitată cu titlu de penalităţi.

Astfel, suma dobînzii achitate de intimat este de 722, 70 euro, fiind deci achitată integral suma prevăzută în graficul de rambursare. Mai mult decît atît, Colegiul reţine că nu au fost constatate motive pentru a încasa suplimentar suma de 209, 88 euro dobîndă, solicitată de recurent. Instanţa de recurs consideră că just instanţele judecătoreşti au respins cererea privind încasarea sumei de 209, 88 euro sub formă de dobîndă ca neîntemeiată. În conformitate cu graficul de rambursare, intimatul urma să achite recurentului suma de 3600 euro cu titlu de împrumut, pe cînd conform evoluţiei contului de împrumut acesta a achitat suma de 3241, 39 euro, împrumut. În această ordine de idei, Colegiul conchide că, suma neachitată constituie 358, 61 euro.

Totodată, instanţa de recurs consideră că această sumă urmează a fi compensată cu suma achitată de intimat cu titlu de penalitate în mărime de 427, 41 euro, ca fiind achitată în exces. Conform art. 626 alin. (3) Cod civil, în cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalităţii numai dacă şi-a rezervat expres acest drept la primirea executării. Potrivit art.586 alin. (1) şi alin. (2) Cod civil, în cazul în care debitorul datorează creditorului mai multe prestaţii similare, iar suma plătită nu este suficientă pentru stingerea tuturor datoriilor, se stinge datoria pe care o indică debitorul în momentul efectuării plăţii. Dacă debitorul nu face o astfel de precizare, se stinge datoria care a ajuns prima la scadenţă, în cazul în care creanţele au devenit scadente concomitent.

Se stinge în primul rînd datoria a cărei executare este mai împovărătoare pentru debitor. Reieşind din sensul normelor citate, recurentul era obligat de a încasa de la intimat iniţial plăţile efectate cu titlu de tranşă de împrumut şi de dobîndă, dar nu pe cele cu titlu de penalităţi, deoarece primele spre scadenţă apar obligaţiile de achitare a împrumutului şi dobînzii, iar ulterior cele privind plata eventualelor penalităţi. Dar în cazul, de faţă, recurentul încasa de la intimat, din sumele achitate, mai întîi dobînzile şi penalităţile, iar ulterior la suma împrumutului continua să crească penalitate, fapt care este în contradicţie cu normele legale citate.

Colegiul remarcă că, din Evoluţia contului de împrumut reiese că: la 09 ianuarie 2008, intimatul a achitat recurentului suma de 60, 56 euro, dintre care - 2, 87 euro penalităţi, la 02 aprilie 2008 a achitat - 483, 75 euro, dintre care 113, 38 penalitate; 4 la 03 aprilie 2008 a achitat - 50, 25 euro, dintre care 0,5 euro penalitetate; la 03 iunie 2008 a achitat - 491, 8 euro, dintre care 120, 65 euro penalitate; la 06 iunie 2008 a achitat - 600, 26 euro, dintre care 177, 02 penalitate; la 30 ianuarie 2009 a achitat -1954, 88 euro, dintre care 119, 79 penalitate. Astfel, deşi avea restanţe la împrumut şi dobîndă, recurentul încasa prioritar penalităţi. Totodată, din materialele dosarului nu rezultă că recurentul, la primirea plăţilor de la pîrît îşi rezerva expres dreptul de a încasa şi penalitate.

În aceaste condiţii, instanţa de recurs reţine că, suma de 427, 41 euro a fost încasată de la Casapu Igor, însă nu cu just titlu, fiind repartizată ilegal la compartimentul penalităţi, urmînd a fi considerată ca fiind achitată cu titlu de împrumut ( f.d.61-111). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că just instanţele judecătoreşti au concluzionat că, suma respectivă urmează să compenseze suma restantă la capitolul împrumut în mărime de 358, 61 euro cu titlu de împrumut şi prin urmare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Instanţa de recurs consideră că just instanţele judecătoreşti au considerat pretenţia privind încasarea sumei de 4119, 32 euro cu titlu de penalităţi ca tardivă.

Colegiul reţine că, ultima tranşă a împrumutului, conform Graficului de rambursare urma a fi achitată la 05 decembrie 2008 ( f.d.9), prin urmare, termenul în interiorul căruia poate fi apărat dreptul la plata penalităţilor s-a scurs la 05 iunie 2009, pe cînd recurentul s-a adresat în judecată abia la 27 aprilie 2011. Or, conform art.268 lit.a) Cod civil, acţiunile privind plata penalităţilor se prescriu în termen de 6 luni. Mai mult decît atît, Colegiul menţionează că recurentul nu a prezentat nici un motiv justificat de depăşire a acestui termen şi nici nu a solicitat repunerea în termen.

Colegiul consideră că instanţele judecătoreşti corect au reţinut că pretenţia referitor la încasarea penalităţii este şi neîntemeiată, deoarece conform art.624 alin. (1) şi alin. (2) Cod civil, clauza penală ( penalitatea) este o prevedere contractuală, prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Prin clauza penală se poate garanta numai o creanţă valabilă. Astfel, corect instanţele judecătoreşti au respins această pretenţie ca fiind tardivă şi neîntemeiată.

În acest context şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele de judecată cu aplicarea corectă a legii materiale, care guvernează raportul juridic litigios just au ajuns la concluzia respingerea acţiunii înaintate de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL privind încasarea datoriei în sumă de 4687, 81 euro, dintre care 358, 61 euro - împrumut, 209, 88 euro - dobînda aferentă, 4119, 32 euro - penalităţi, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 2381, 61 lei, ca tardivă şi neîntemeiată.

5 Distinct de cele menţionate, Colegiul consideră că, criticele formulate in recurs referitor la faptul că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi încălcarea normelor de drept material şi procedural, nu pot constitui temei de admitere a acestora deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de apel, având la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept procedural. Instanţa de recurs relevă că soluţia dată de instanţele inferioare este corectă, motivată şi amplu argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi făcînd trimitere, atît la probele administrate, cît şi dispoziţiile legale aplicabile la caz.

Întrucît pricina a fost examinată sub toate aspectele, cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide respingerea recursului declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL şi menţinerea în vigoare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 şi hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 04 iulie 2012, ca legale. În conformitate cu art. 445 alin. 1 lit. a), art. 445 alin. 3 CPC, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 04 iulie 2012, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL împotriva lui Casapu Igor, Casapu Sergiu, Borş Olga cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecători /Semnătura/ Ala Cobăneanu /Semnătura/ Sveatoslav Moldovan /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 6