2ra-368/14 — Anularea ordinului de transfer la o altă funcţie

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-368/14 Judecător: Gh. Plămădeală Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, T. Pelin, I. Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Poiana Olga împotriva Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen, anularea ordinului de transfer la o altă funcţie, recuperarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 02 octombrie 2012, Olga Poiană a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM cu privire la repunerea în termen, anularea ordinului de transfer la o altă funcţie, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, la 28 aprilie 2010, prin ordinul nr. 75-c, a fost angajată de către Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM în funcţia de secretară în cadrul secţiei cadre. Ulterior, la 03.01.2011, prin ordinul nr. 1-A1, a fost avansată din funcţia de secretară din cadrul secţiei cadre în funcţia de consultant al Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM. Menţionează reclamanta, că la 15 martie 2012, a înaintat pîrîtului o cerere prin care a solicitat acordarea ajutorului material conform contractului individual de muncă în mărime de 500 lei, la care pîrîtul prin intermediul serviciilor de secretariat a refuzat satisfacerea acestei cerinţe.

Din 02.01.2012, de către pîrît i-a fost acordat concediu prenatal pe o perioadă de 126 zile plus 14 zile complicaţii la naştere, achitîndui-se astfel acesteia pentru perioada respectivă indemnizaţia prevăzută de art. 123 alin. (2) Codul muncii. Totodată susţine reclamanta că în perioada aflării sale în concediu de maternitate şi anume din data de 15.03.2012, a înaintat pîrîtului o cerere privind acordarea unui concediu parţial plătit pînă la vîrsta de trei ani a copilului, iar la 1 cererea înaintată reclamanta a anexat şi certificatul de naştere a copilului NA-VI nr. 1357701 din 14. 03.2012. Consideră reclamanta că acest fapt este inacceptabil şi contrar legislaţiei muncii în vigoare.

Susţine reclamanta că prin nenumărate scrisori recomandate şi înregistrate de către pîrît, a solicitat pîrîtului anumite explicaţii emise pe marginea transferului ce a avut loc, precum şi prezentarea unui ordin în acest sens, cerinţă care nici pînă în prezent nu a fost satisfăcută de către Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM. Mai mult ca atît, indică Poiană Olga că pîrîtul a ordonat şi interzicerea acesteia de a intra în clădirea Guvernului, sediul Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM, astfel aceasta fiind în imposibilitate de face cunoştinţă cu ordinul emis personal.

În aceiaşi ordine de idei, susţine reclamanta, că drept rezultat al neinformării sale asupra faptului ce a stat la baza transferului respectiv, a înaintat o Petiţe Inspecţiei Muncii nr. P-388/12 din 06.03.2012, motiv pentru care în consecinţă, Inspecţia Muncii a refuzat de a analiza circumstanţele expuse, iar motivul refuzului nefiind cunoscut nici pînă în prezent. În susţinerea celor înaintate, reclamanta a menţionat că nici pînă în prezent nu a luat spre cunoştinţă Ordinul respectiv de transfer, şi nici cu argumentarea pîrîtului privitor la transferul ce avut loc. Mai mult ca atît, la 23.05.2012, a fost expediată Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM interpelarea nr. 67 prin care s-a solicitat transmiterea spre cunoştinţă a Ordinului de transfer nr. 2-C1 din 05.01.2012 din funcţia de Consultant al Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM în cea de secretară în cadrul secţiei cadre.

Din cauza neprimirii nici a unui răspuns, la 13.07.2012 a fost expediată repetat interpelarea cu nr. 68 cu aceiaşi solicitare, interpelare care la fel a fost lăsată fără nici un răspuns. În asemenea circumstanţe, consideră reclamanta Poiană Olga că transferul ei a fost efectuat ilegal, şi cu încălcarea normelor legale stabilite de Codul muncii RM. În susţinerea celor menţionate, argumentează reclamanta Poiană Olga că din cauza stresului suportat din urma transferului ilegal, a suferit consecinţe în timpul sarcinii, iar copilul se află la evidenţa medicului neurolog. Mai mult, alimentaţia copilului din momentul naşterii şi pînă în prezent este bazată pe produse artificiale.

Solicită reclamanta Poiană Olga repunerea în termenul de depunere a cererii de chemare în judecată, anularea Ordinul de transfer nr. 2-C1 din 05.01.2012 emis de către Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM, cu dispunerea restabilirii în funcţia anterior deţinută, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei şi a tuturor cheluielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 aprilie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 89 alin. (2) şi 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, constatînd că reclamanta a omis termenul de adresare în judecată, deoarece a cunoscut despre încălcarea dreptului său la 15.03.2012, dar a depus cererea la 02.10.2012, adică peste 6 luni.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Poiană Olga a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, apelul depus de către Poiană Olga a fost admis. A fost casată integral hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre după cum urmează: S-a repus Poiană Olga în termenului de declarare a acţiunii. S-a admis acţiunea înaintată şi s-a anulat ordinul nr. 2-C1 din 05.01.2012, privind transferarea apelantei Poiană Olga din funcţia de Consultant al Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM în funcţia de secretară în cadrul secţiei cadre, secretariat al aceleiaşi instituţii.

S-a restabilit Poiană Olga în funcţia anterior deţinută în calitate de Consultant al Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM. S-a dispus încasarea în beneficiul Olgăi Poiană din contul Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM a sumei în mărime de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că ordinul nr. 2C1 a fost emis la 05.01.2012, însă nu a fost adus la cunoştinţa apelantei, motiv din care a considerat întemeiată cerinţa de repunere în termen. Referitor la anularea ordinului de transfer, instanţa de apel a conchis caracterul ilegal al acestuia deoarece a avut loc la iniţiativa unilaterală a angajatorului, fără modificarea contractului individual de muncă.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 21.11.2013, Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 aprilie 2013. În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat corect circumstanţele pricinii. În speţă, a susţinut că la 05.01.2012 nu a avut loc transferarea reclamantei într-o altă funcţie, ci revenirea la funcţia în care a fost angajată, datorită modificării schemei de încadrare, după cum a fost şi la emiterea ordinului 1-A1 din 03.01.2011. A mai menţionat recurentul că nici transferarea într-o funcţie similară cu denumirea de consultant nu este posibilă, deoarece reclamanta nu are studiile necesare pentru ocuparea unei atare funcţii.

Referitor la termenul de prescripţie, a susţinut că acesta a început să curgă din 16.03.2012, data la care reclamanta a afirmat că cunoştea despre faptul că este deja secretară. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. 3 Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine, că la 28 aprilie 2010, prin ordinul nr. 75-c, Poiana Olga a fost angajată de către Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM în funcţia de secretară în cadrul secţiei cadre.

Ulterior, la 03.01.2011, prin ordinul nr. 1-A1, Poiana Olga a fost avansată din funcţia de secretară din cadrul secţiei cadre în funcţia de consultant al Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM. Din 02.01.2012, de către pîrît i-a fost acordat concediu prenatal pe o perioadă de 126 zile plus 14 zile complicaţii la naştere, achitîndui-se astfel acesteia pentru perioada respectivă indemnizaţia prevăzută de art. 123 alin. (2) Codul muncii. Totodată susţine reclamanta că în perioada aflării sale în concediu de maternitate şi anume la data de 15.03.2012, a înaintat pîrîtului o cerere privind acordarea unui concediu parţial plătit pînă la vîrsta de trei ani a copilului, iar la cererea înaintată reclamanta a anexat şi certificatul de naştere a copilului NA-VI nr. 1357701 din 14.03.2012.

Menţionează că în rezultatul înaintării cererii susmenţionate, de către pîrît i s- a acordat un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsat de 3 ani în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) al Codului muncii, fapt confirmat şi prin ordinul nr. 177-A din 24.05.2012, dar cu menţionarea faptului precum că la emiterea ordinului de referinţă, reclamanta a activat în funcţia de secretară. Consideră reclamanta că acest fapt este inacceptabil şi contrar legislaţiei muncii în vigoare. Instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Instanţa de apel a admis apelul lui Poiană Olga, a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă prin care repune pe Poiană Olga în termenului de declarare a acţiunii, a admis acţiunea înaintată şi a anulat ordinul nr. 2-C1 din 05.01.2012, privind transferarea apelantei Poiană Olga din funcţia de Consultant al Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM în funcţia de secretară în cadrul secţiei cadre, secretariat al aceleiaşi instituţii, a restabilit-o pe Poiană Olga în funcţia anterior deţinută în calitate de Consultant al Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM şi a dispus încasarea în beneficiul Olgăi Poiană din contul Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM a sumei în mărime de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. Referitor la repunerea în termen, Colegiul apreciază ca corectă concluzia instanţei de apel de a o repune pe Poiană Olga în termenul de declarare a acţiunii. Conform art. 355 alin. (1), lit. a) CM al RM, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data de cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Conform art. 116 CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. 4 Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. Raportînd circumstanţele pricinii la norma de drept, Colegiul reţine ca corectă constatarea instanţei de apel, că ordinul nr. 2-C1 fost emis la data de 05.01.2012 (f.d. 38), iar la materialele pricinii nu sunt anexate careva înscrisuri potrivit căror s- ar confirma că apelantei i-a fost adus la cunoştinţă despre emiterea acestuia. Mai mult decît atît, anterior emiterii de către intimat a ordinului contestat, cu privire la transferarea din funcţie a apelantei, ultima se află în concediu de maternitate.

Totodată, Colegiul conchide că potrivit materialelor pricinii naşterea copilului apelantei, a avut loc cu diverse complicaţii, iar ulterior naşterii, copilul a necesitat o continuă investigaţie medicală (f.d 89-93), fapt ce a şi constituit motivul preponderent al imposibilităţii adresării apelantei în instanţa de judecată. Prin urmare Colegiul consideră motivul invocat de către apelanta-intimată, în vederea repunerii în termen întemeiat, deoarece acesteia nu i-a fost adus la cunoştinţă ordinul nr. 2-C1 din 05.01.2012. Conform art. 68 alin. (1) al Codului muncii al RM, contractul individual de muncă nu poate fi modificat decît printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia.

Conform art. 68 alin. (2) al Codului muncii al RM, modificare a contractului individual de muncă se consideră orice schimbare sau completare ce se referă la specialitatea, profesia, calificarea, funcţia. Conform art. 74 alin. (1) al Codului muncii al RM, transferul salariatului la o altă muncă permanentă în cadrul aceleiaşi unităţi, cu modificarea contractului individual de muncă conform art. 68, precum şi angajarea prin transferare la o muncă permanentă la o altă unitate ori transferarea într-o altă localitate împreună cu unitatea, se permit numai cu acordul scris al părţilor. Conform practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă, transferul salariatului la o altă muncă permanentă constituie o modificare definitivă a contractului individual de muncă realizată numai prin acordul în scris al părţilor (art. 74 alin. (1) Codul Muncii al RM).

Tot conform acestei practici juridice a Curţii Supreme de Justiţie, acordurile suplimentare de modificare a contractelor individuale de muncă vor fi încheiate prin ordinele (dispoziţiile, deciziile, hotărârile) administraţiei unităţii. Atunci cînd aceste acorduri se referă la salariaţii funcţionari publici, ele se vor considera acte administrative individuale, iar jurisdicţională competenţa va aparţine jurisdicţiei de contencios administrativ, în celelalte cazuri actele de modificare a contractului individual de muncă, prin natura lor, au caracter de acte de drept al muncii, iar competenţa va aparţine instanţei de drept comun. Conform practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie, potrivit art. 69 CM salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau concediat nelegitim, poate fi restabilit la locul de muncă prin hotărâre a instanţei de judecată.

La examinarea acţiunii se va lua în consideraţie că potrivit art. 89 alin. (2) CM sarcina probei revine angajatorului, care trebuie să dovedească temeinicia actului de concediere sau transfer. Conform art. 90 alin. (1) al Codului muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. 5 Colegiul reţine ca corectă concluzia instanţei de apel, că angajatorul în temeiul art. 74 alin. (1) al Codului muncii putea transfera apelanta-intimată Poiana Olga dintr-o funcţie în alta numai cu acordul scris al acesteia, însă în detrimentul acestuia fapt, Poiana Olga nu a fost înştiinţată despre emiterea ordinului nr. 2-C1 din 05.01.2012.

Mai mult decît atît, Colegiul reţine că potrivit art. 68 alin. (1) al Codului muncii al RM, contractul individual de muncă nu poate fi modificat decît printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia, iar potrivit alin. (2) lit. f) al aceluiaşi articol, modificare a contractului individual de muncă se consideră orice schimbare sau completare ce se referă la specialitatea, profesia, calificarea, funcţia. Astfel, reieşind din prevederile art. 68 al Codului muncii al RM, sus- evidenţiate, se constată cu siguranţă caracterul ilegal al transferului lui Poiana Olga din funcţia de consultant în funcţia de secretară, ce a avut loc la iniţiativa unilaterală a intimatului.

Mai mult decît atît, conform practicii judiciară a Curţii Supreme de Justiţie a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă, transferul salariatului la o altă muncă permanentă constituie o modificare definitivă a contractului individual de muncă realizată numai prin acordul în scris al părţilor (art. 74 alin. (1) Codul Muncii al RM). Totodată, conform aceleiaşi practici judiciare, acordurile suplimentare de modificare a contractelor individuale de muncă vor fi încheiate prin ordinele (dispoziţiile, deciziile, hotărârile) administraţiei unităţii. Mai mult decît atît, este indicat că potrivit art. 69 Codul Muncii al RM, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau concediat nelegitim, poate fi restabilit la locul de muncă prin hotărâre a instanţei de judecată.

La examinarea acţiunii se va lua în consideraţie că potrivit art. 89 alin. (2) Codul Muncii al RM, sarcina probei revine angajatorului, care trebuie să dovedească temeinicia actului de concediere sau transfer. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că este ilegal ordinul cu privire la transfer nr. 2-C1 din 05.01.2012 emis de Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova în privinţa lui Poiana Olga, Colegiul consideră corectă soluţia instanţei de apel de a admite acţiunea la cererea de chemare în judecată înaintată de Poiana Olga împotriva Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen, anularea ordinului de transfer la o altă funcţie, recuperarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Codul Muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Conform art. 90 alin. (2) Codul Muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă din: a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; b) compensarea cheltuielilor suportate legate de compensarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiştilor, cheltuielile de judecată etc); c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

6 Conform art. 90 alin. (3) CM, mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinându-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că Poiana Olga a fost transferată din funcţia de consultant în aparatul de conducere, în funcţia de secretară în secţia cadre ilegal, Colegiul apreciază ca corectă concluzia instanţei de apel, că în beneficiul lui Poiana Olga urmează a fi încasată o compensaţie bănească pentru recuperarea prejudiciului moral, însă nu în mărimea cerută de apelantă - 100 000 lei, dar în mărimea de 3000 lei. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre ilegalitatea actului contestat şi respectiv temeinicia pretenţiilor înaintate de Poiana Olga.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Poiana Olga împotriva Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen, anularea ordinului de transfer la o altă funcţie, recuperarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 7