2ra-634/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă S. Bleşceaga dosarul nr.2ra-634/14 instanţa de apel D. Manole N. Traciuc E. Fistican DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Vladimir Panfil, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Panfil împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vladimir Panfil, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 19 decembrie 2012 în partea admiterii parţiale a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă, în rest hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 19 decembrie 2012 a fost menţinută, c o n s t a t ă: La 08 decembrie 2012, Vladimir Panfil a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. În motivarea acţiunii reclamantul Vladimir Panfil a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 1998 s-a hotărât de a încasa de la CCL nr. 5 în beneficiul lui Vladimir Panfil suma de 25742 lei. Hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 1998 a devenit irevocabilă. În anul 2005 de către debitor a fost plătită suma de 12871 lei, suma restantă fiind de 12871 lei. În anul 2006 a înaintat o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în vederea constatării încălcării art. 6 alin. (1) din Protocolul nr. 1 CEDO şi adjudecării prejudiciului moral şi material.

Curtea Europeană a primit spre examinare cererea depusă şi a înregistrat-o cu nr. 44201/06, Panfil vs Moldova.

Urmare a intrării în vigoare la 01 iulie 2011 a Legii nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii 1 judecătoreşti, ca şi un nou remediu intern în scopul restabilirii drepturilor sale garantate de CEDO să se adreseze cu prezenta cerere solicitând încasarea următoarelor sume care constau din prejudiciul material: 12871 lei suma datoriei de bază neachitate, 8881,34 lei dobânda de întîrziere calculată în baza art. 619 Codul civil pentru perioada de întârziere a executării obligaţiei pecuniare pentru perioada iunie 2003- aprilie 2005 şi 13816,23 lei calculată în baza art. 619 Codul civil pentru perioada de întârziere a executării obligaţiei pecuniare pentru perioada mai 2005 – decembrie 2011. În total suma de 35568 lei.

Prejudiciul moral – 15000 lei, fiind pensionar, suferă de multiple maladii, iar în rezultatul executării tardive a simţit frustrare, neajutorare anxietate, confuzie şi simţ de injustiţie. Având în vedere aceste şi alte circumstanţe particulare ale cauzei consideră că suma solicitată este una rezonabilă. Cere Vladimir Panfil încasarea de la Ministerul Finanţelor a sumei de 35568 lei cu titlu de prejudiciu material şi 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 19 decembrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea lui Vladimir Panfil şi a fost constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti din 04 noiembrie 1998 la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Panfil împotriva CCL nr. 5 cu privire la încasarea sumei.

A fost încasat de la Statul Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vladimir Panfil suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Vladimir Panfil, admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, casată hotărârea primei instanţe în partea admiterii parţiale a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi a emis în această parte o nouă hotărâre de respingerii a pretenţiei date, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 16 decembrie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea admiterii acţiunii cu emiterea în această parte o nouă hotărâre de respingere integrală a acţiunii.

Recurentul, Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel în partea constatării dreptului încălcat a lui Vladimir Panfil la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti deoarece titlul executoriu s-a aflat în procedură de executare un termen de aproximativ 7 luni, de la 12 ianuarie 2005, data intentării procedurii de executare, până la 25 august 2005, data emiterii încheierii de restituire a documentului executoriu pe faptul imposibilităţii de executare, încheierea executorului judecătoresc nu a fost contestată de către creditor. Mai menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 1998 a fost dispusă încasarea unor sume băneşti nu de la stat sau de la careva autoritate publică, ci de la un subiect de drept privat CCL nr. 5 Ialoveni.

În acest sens, menţionează că art. 18 alin. (2) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992 „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” se stipulează că cooperativele de producţie şi de întreprinzător sunt persoane juridice şi răspund pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul lor.

Astfel, având în vedere calitatea debitorului, acţiunile întreprinse de executorul judecătoresc materializate prin executarea parţială a titlului executoriu 2 vizat, restituirea titlului executoriu de la executare pe faptul imposibilităţii de executare necontestată de creditor a încheierii organului de executare privind restituirea titlului executoriu, consideră că neîntemeiat s-a dispus constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 1998. La 15 ianuarie 2014, Vladimir Panfil a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

Recurentul, Vladimir Panfil în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată deoarece la examinarea pricinii atât prima instanţă cît şi instanţa de apel au încălcat prevederile art. 239 şi 241 CPC şi au pronunţat soluţii nemotivate. Consideră că hotărârea primei instanţe de fond nu cuprinde explicit motivele de fapt care au format convingerea acestora, acestea nu sunt descrise, analizate şi apreciate, motivarea fiind înlocuită cu fraze generale, tipizate. În particular nu s-a analizat următoarele aspecte, de altfel obligatorii: cuantumul despăgubirii materiale şi cuantumul despăgubirilor morale. Prin referinţa depusă de Vladimir Panfil la 14 februarie 2014 a solicitat ca recursul Ministerului Finanţelor să fie declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Prin scrisoarea din 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 15 octombrie 2013. Dat fiind faptul că la actele pricinii lipsesc probe privind data comunicării deciziei instanţei de apel instanţa de recurs consideră că recursul Ministerului Finanţelor depus la 16 decembrie 2013 şi recursul lui Vladimir Panfil depus la 15 ianuarie 2014, ca fiind depuse în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 19 februarie 2012 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Vladimir Panfil neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către Ministerul Finanţelor întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Vladimir Panfil a solicitat încasarea din contul Ministerului Finanţelor a sumelor de 35568 lei şi 15000 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi respectiv a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. 3 Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii constatînd încălcarea dreptului lui Vladimir Panfil la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti din 04 noiembrie 1998 şi a încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Vladimir Panfil suma de 10000 lei în vederea reparării prejudiciului moral, în rest acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Judecând pricina în ordine de apel, instanţa de apel a concluzionat că însăşi constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii constituie în sine pentru reclamant o satisfacţie echitabilă, motiv din care a casat hotărârea primei instanţe în partea admiterii parţiale a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi a emis în această parte o nouă hotărâre de respingere a pretenţiei date. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la admiterea parţială a acţiunii sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate.

În conformitate cu art. 16 CPC, hotărârile, încheierile, ordonanţele şi deciziile judecătoreşti definitive, precum şi dispoziţiile, cererile, delegaţiile, citaţiile, alte adresări legale ale instanţei judecătoreşti, sunt obligatorii pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Conform art. 2 din Codul de executare, executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative. Conform art. 70 alin. (1), (2) şi (3) Codul de executare, documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil.

Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanţilor la procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acţiunile necesare în vederea executării hotărîrii judecătoreşti. Dacă legea nu prevede altfel, termenul dintre acţiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va depăşi 15 zile. Curgerea acestui termen se suspendă pe durata suspendării sau amînării executării, strămutării procedurii de executare, imposibilităţii executorului judecătoresc de a acţiona din motive ce nu depind de voinţa sa, precum şi în cazul în care nu au fost avansate cheltuielile necesare pentru efectuarea actului următor.

Cu acordul creditorului, termenul prevăzut la alin.(2) poate fi prelungit. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 1998 a fost admisă acţiunea lui Vladimir Panfil împotriva Cooperativei de construcţie a locuinţelor nr. 5 Ialoveni cu privire la încasarea sumei şi a fost încasat de la CCL nr. 5 Ialoveni în beneficiul lui Vladimir Panfil a sumei de 25742 lei. Hotîrîrea în cauză a devenit definitivă şi irevocabilă la 20 noiembrie 1998. 4 Prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 06 decembrie 2002 s-a dispus restituirea fără executare a titlului executoriu nr. 2-281/98 din 04 noiembrie 1998 creditorului-urmăritor conform art. 366 alin. (2) CPC.

Prin răspunsul Ministerului Justiţiei din 26 decembrie 2002 i s-a comunicat reclamantului-recurent că neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile este motivată de către executorul judecătoresc prin faptul că Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr. 5 Ialoveni nu mai funcţionează, nu dispune de surse financiare la conturile bancare şi nu are înregistrate careva bunuri mobile sau imobile, care ar putea fi urmărite pentru executarea hotărârii sus-menţionate. (f.d. 26). De asemenea din materialele dosarului rezultă că titlul executoriu enunţat a parvenit din nou spre executare la Oficiul de Executare Ialoveni la 12 ianuarie 2005. La 14 ianuarie 2005, Ministerul Justiţiei a înaintat în adresa Cooperativei de construcţie a locuinţelor nr. 5 propunerea de executare benevolă.

La 15 martie 2005 a fost vândută la licitaţie o casă de locuit nefinisată ce aparţinea CCL nr. 5. În rezultatul comercializării bunului imobil lui Vladimir Panfil i-a revenit suma de 12871 lei. Conform informaţiilor furnizate de Oficiul Cadastral Teritorial şi Ministerul Dezvoltării Informaţionale, debitorul CCL nr. 5 Ialoveni nu dispune de bunuri care ar putea fi sechestrate. Drept urmare, prin încheierea şefului Oficiului de executare Ialoveni din 25 august 2008 a fost aprobat procesul-verbal din 28 august 2008 de constatare a imposibilităţii de executare a documentului executoriu nr. 2-821/98 din 04 noiembrie 1998 eliberat de Judecătoria Ialoveni şi a fost dispusă restituirea documentului executoriu creditorului Vladimir Panfil din motiv că debitorul nu dispune de bunuri ce ar putea fi sechestrate.

Prin aceiaşi încheiere s-a stabilit că documentul executoriu a fost executat parţial, Vladimir Panfil a primit suma de 12871 lei şi a fost explicat creditorului urmăritor că restituirea documentului executoriu nu împiedică prezentarea lui repetată spre executare în limita termenelor stabilite de lege (f.d.

23). Conform art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Iar, aliniatul alin. (2) al articolului dat direct indică că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. În conexiunea celor relatate şi având în susţinere prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de legislaţia internă, precum şi de articolul 6 § 1 al 5 Convenţiei, a fost respectată, împrejurări ce atestă incorectitudinea soluţiei instanţei de apel cu privire menţinerea soluţiei primei instanţe de admitere a pretenţiei lui Vladimir Panfil ce ţine de constatarea acestei încălcări.

Or, cele descrise mai sus atestă că din partea organului de executare, în seama cărui a fost pusă sarcina executării hotărârii judecătoreşti, au fost întreprinse toate măsurile în vederea executării acesteia într-un termen rezonabil, care, însă, nu s-au soldat cu succes din cauza unor circumstanţe ce nu-i sunt imputabile, mai cu seamă nici statului. În sprijinul acestei concluzii instanţa de recurs notează că vina în neexecutarea hotărârii judecătoreşti, pronunţate în favoarea lui Vladimir Panfil cu privire la încasarea sumei investite de acesta în construcţia unui apartament, nu-i este imputabilă Ministerului Finanţelor deoarece după cum s-a stabilit CCL nr. 5 Ialoveni nu mai exista şi nu dispune de bunuri care ar putea fi urmărite în vederea executării hotărîrii menţionate, fapt ce a generat restituirea documentului executoriu.

Aici este important de menţionat şi faptul că, deşi documentul executoriu a fost restituit lui Vladimir Panfil prin încheierea organului de executare, ultimul nu a contestat această încheiere, cum de altfel, n-a înaintat repetat spre executare acest titlu executoriu, în termenul stabilit de art. 16 alin. (1) din Codul de executare, or careva probe care ar atesta contrariul instanţelor nu au fost prezentate. În acest context, instanţa de recurs constată că pretenţiile lui Vladimir Panfil formulate prin prezenta acţiune, nu relevă vreo aparenţă de violare a prevederilor instituite de art. 6 § 1 al Convenţiei. În acest context se va remarca că existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea abuzivă şi cu rea credinţă a acestora, indiferent de faptul dacă a fost sau nu lezat un drept recunoscut de lege.

În concluzie, instanţa de recurs ţine să reitereze că la caz nici un element de probă nu a confirmat existenţa culpabilităţii organului de executare în procesul executării hotărârii judecătoreşti irevocabile. În asemenea împrejurări, se atestă netemeinicia soluţiei pronunţate atît de instanţa de apel şi de prima instanţă, care nu au calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la emiterea unei soluţii greşite de admitere parţială a acţiunii.

Astfel, din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Vladimir Panfil, de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea lui Vladimir Panfil împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral de respins ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Vladimir Panfil.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor. 6 Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 19 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Panfil împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral. Se respinge acţiunea lui Vladimir Panfil împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi 7