2ra-1475/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

dosarul nr. 2ra-1475/13 prima instanţă: Igor Vornicescu, instanţa de apel: B. Bîrcă,T. Pelin, N. Traciuc, DECIZIE 19 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia, Tatiana Răducanu, Ion Vîlcov, Nicolae Clima examinînd recursul declarat de către Roman Panfil, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Roman Panfil împotriva Ministerul Finanţelor, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Roman Panfil şi menţinută hotărîrea Judecătorie Rîşcani, municipiul Chişinău din 03 august 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 08 decembrie 2011, Roman Panfil s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţelor, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti În motivarea acţiunii a indicat faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 octombrie 2002 s-a hotărît de a încasa de la Maier Oleg în beneficiul său suma de 1 983 lei.

Hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 octombrie 2002 a fost menţinută în vigoare fără modificări. Indică reclamantul că în anul 2006 a înaintat o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în vederea constatării încălcării art.6 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO şi adjudecării prejudiciului moral şi material. CEDO a primit spre examinare cererea depusă şi a înregistrat-o cu nr.44199/06, Panfil contra Moldovei.

Ulterior, că urmare a intrării în vigoare, la 1 iulie 2011, a Legii nr.87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, ca un nou remediu intern în scopul restabilirii drepturilor garantate de CEDO, solicită încasarea prejudiciului material – 1983 MDL, suma datoriei de bază neachitate şi 2 812.79 MDL dobînda calculată în baza art.619 CC al R.M pentru perioada de întîrziere a executării obligaţiei pecuniare pentru perioada iunie 2003 – decembrie 2011, în total suma de 4 795.79 MDL şi prejudiciu moral în sumă de 15 000 MDL. Reclamantul, fiind pensionar, consideră că a suferit de multiple maladii, iar în rezultatul executării tardive a simţit frustrare, neajutorare, anxietate, confuzie şi simţ de injustiţie.

Avînd în vedere aceste circumstanţe ale cauzei consideră că suma solicitată este una rezonabilă. Solicită Roman Panfil încasarea de la Ministerul de Finanţe a sumei de 4 795,79 MDL cu titlu de prejudiciu material şi 15 000 MDL cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 03 august 2012, acţiunea a fost admisă parţial, prin care s-a încasat din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Roman Panfil cu titlu de prejudiciu moral în sumă de 1 500 lei. S-a încasat din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Panfil Roman cu titlu de dobîndă pentru perioada de întîrziere iunie 2003 – decembrie 2011 sumă de 2 812,79 lei. S-a respins ca fiind neîntemeiate cerinţele lui Panfil Roman privind încasarea din contul Ministerului Finanţelor al R.M cu titlu de prejudiciu material al sumei de 1983 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Roman Panfil şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 martie 2013, Roman Panfil a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu admiterea integrală a cererii de chemare în judecată la acţiunea lui Roman Panfil împotriva Ministerului Finanţelor, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti În motivarea recursului, recurentul a invocat că hotărârea instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural.

Recurentul consideră că instanţele de judecată au pronunţat soluţia nemotivată în pofida prevederilor art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, potrivit căruia judecătorii naţionali sunt obligaţi să-şi motiveze deciziile în măsură în care acest lucru ar permite exercitarea efectivă a dreptului la casaţie, nu i-ar lăsa pe părţi în o stare de incertitudine şi nu se va crea impresia că nu au fost auziţi (Hirvisaari v. Finland, § 31; Garda Ruiz v. Spania, § 26; the Helle v. Finland, §§ 59 şi 60). Totodată, indică recurentul că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde explicit motivele de fapt care au format convingerea acestora, acestea nu sunt descrise, analizate şi apreciate, motivarea fiind înlocuită cu fraze generale, tipizate.

În particular nu s-au analizat următoarele aspecte, de altfel obligatorii: a) cuantumul despăgubirilor materiale; b) cuantumul despăgubirilor morale; c) încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică etc. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Roman Panfil, întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel în partea încasării prejudiciului moral de 1500 lei pentru încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărîrii cu adoptarea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a cerinţelor de încasare a sumei prejudiciului moral în sumă de 15000 lei din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Potrivit art.83 din Codul de executare, procedura de executare încetează în cazul în care: - obligaţia a fost stinsă; - între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile prezentului cod; - după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea decesului creditorului ori al debitorul creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a creanţelor creditorului; - hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu a fost anulată prin hotărîre judecătorească irevocabilă; - debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta; creditorul a renunţat la executare.

Astfel, avînd în vedere că creditorul nu a primit efectiv satisfacţia ce rezultă din procesul penal şi hotărîrea judecătorească adoptată, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrea judecătorească nominalizată nu este executată, anume din vina autorităţilor investite cu dreptul de executare a hotărîrilor judecătoreşti.

Potrivit art.2 din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, orice persoană fizici sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciul, cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare. Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul a delegat atribuţii de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară de către stat.

Repararea prejudiciului se face de la bugetul de stat. După repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotarîrilor judecătoreşti, statul are drept de regres faţă de persoana vinovată. Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Organul care reprezintă statul în instanţă de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Finanţelor. Prin urmare, s-a constatat cu certitudine că sentinţa Judecătoriei Ialoveni, municipiul Chişinău din 21.10.2002, prin care s-a dispus de a încasa de la Oleg Maier în beneficiul lui Roman Panfil a prejudiciului material în sumă de 1 983 MDL, pînă în prezent nu a fost executată.

Potrivit art. 4 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în redacţia la data examinării cauzei în prima instanţă sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar. Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărîrii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

În materialele dosarului este lipsă raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil, cu toate că Ministerul Finanţelor a solicitat de la autoritate de executare prezentarea acestuia, deaceea instanţele au examinat cauza pe baza materialelor existente. Conform art. 5 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Mai mult, conform normelor de drept enunţate, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie mai constată că prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 CEDO. Complementar, urmează a menţiona, că potrivit „Situaţiei post-Olaru si jurisprudenţa Curţii Europene în despăgubirea reclamanţilor în cazurile despre neexecutarea hotărârilor judecătoreşti”, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, la stabilirea mărimii pagubei morale, ia în consideraţie factori precum durata neexecutării, miza litigiului, circumstanţele personale ale reclamantului şi alţi factori. În funcţie de aceşti factori, CtEDO poate decide în fiecare caz în parte dacă este cazul să fie acordat despăgubire pentru dauna morală sau dacă simpla constatare a violării poate fi suficientă.

De asemenea, în funcţie de aceşti factori, CtEDO decide să acorde o compensaţie mai mare sau mai mică. Mărimea acesteia este de aproximativ 600 EUR pentru 12 luni de întîrziere şi cîte 300 EUR pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întîrziere. Din materialele dosarului se constată că executarea hotărîrii judecătoreşti din 21 octombrie 2002, s-a tergiversat cu 10 ani şi 7 luni, fapt ce presupune că prejudiciul moral ar trebui să corespundă termenului de tergiversare a executării hotărîrii. În astfel de împrejurări, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prejudiciul moral în mărime de 15 000 MDL, solicitat de către Roman Panfil nu este unul exagerat şi neîntemeiat, după cum au adjudecat instanţele de judecată.

Cu referire la prejudiciul material în sumă de 1 983 MDL, ce constituie suma datoriei de bază neachitate, stabilită prin hotărîrea judecătorească din 21 octombrie 2002, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă şi instanţa de apel corect au apreciat că pretenţia recurentului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Această opinie este întemeiată prin faptul că Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, se referă anume la repararea prejudiciului cauzat şi nu la încasarea sumei stabilite printr-o hotărîrea judecătorească.

Executarea hotărîrii judecătoriei Ialoveni din 21 octombrie 2002, prin care s- a stabilit încasarea din contul Lidiei Maier în beneficiul lui Roman Panfil a sumei de 1 983 MDL, rămîne în continuare în obligaţia executorului judecătoresc. Respectiva obligaţiune încetează doar în temeiurile stipulate exhaustiv în art. 83 din Codul de executare. Într-o altă situaţie, suma prejudiciului material de 1 983 MDL s-ar dubla, or titlul executoriu, aflat în executare nu se declară nul sau fără valoare juridică. Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră corectă decizia instanţelor de judecată şi în partea ce ţine de achitarea sumei de 2 812,79 MDL, solicitată de către recurent, cu titlul de dobîndă calculată, deoarece aceasta este în corespundere cu jurisprudenţa CEDO.

Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul urmează a fi admis în sensul declarat cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 03 august 2012, în partea ce ţine de încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Roman Panfil cu titlul de prejudiciu moral a sumei de 1 500 MDL, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri, prin care se încasează din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Roman Panfil, cu titlul de prejudiciu moral, suma de 15 000 MDL, în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Roman Panfil. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 03 august 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Roman Panfil împotriva Ministerul Finanţelor, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în partea ce ţine de încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Roman Panfil cu titlul de prejudiciu moral suma de 1 500 MDL, cu pronunţarea unei noi hotărîri după cum urmează.

Se încasează din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Roman Panfil, cu titlul de prejudiciu moral, suma de 15 000 (cincisprezece mii lei) MDL. În rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Doagă Valeriu Judecătorul Judecătorii Vera Macinscaia Tatiana Răducanu Ion Vîlcov Nicolae Clima