2ra-796/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr.2ra-796/14 prima instanţă: N.Veleva instanţa de apel: G.Eni, N.Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 13 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni „Făuraş”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Sîrbu Dumitru împotriva Societăţii pe Acţiuni “Făuraş”, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 04 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Făuraş” şi s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 15 ianuarie 2013, c o n s t a t ă La data de 14 iunie 2012, Sîrbu Dumitru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA “Făuraş”, prin care a solicitat repararea prejudiciului material şi anume încasarea sumei de 9 000 lei în contul reparării prejudiciului material în legătură cu executarea contractului nr. 2 din 04.06.2012 şi încasarea sumei de 822,50 lei cu titlul de prejudiciu material în legătură cu cumpărarea benzinei şi a prejudiciului moral ca rezultat al suferinţelor suportate în rezultatul neexecutării contractului.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la data de 04.06.2012 a încheiat cu SA “Făuraş” contractul de prestări servicii, prin care pîrîtul şi-a asumat obligaţia de executare a săpării fîntînii şi instalării tuburilor din beton, cu transportarea materialelor în satul Moscovei, r-l Cahul. Costul lucrărilor pîrîtul le-a apreciat la suma de 18 000 lei, reeşind din adîncimea fîntînii de 15 metri, costul unui tub de beton 600 lei şi instalarea unui tub 600 lei. La data de 04 iunie 2012 reclamantul a achitat în casieria întreprinderii 18 000 lei. Conform pct. 5 al contractului, în caz de imposibilitate de executare a lucrărilor, banii vor fi restituiţi la solicitarea beneficiarului. Prestatorul de servicii l-a asigurat că lucrările vor fi îndeplinite în termen de 2-3 zile.

La înţelegerea verbală cu prestatorul, reclamantul şi-a asumat obligaţia să cumpere combustibil, iar după efectuarea lucrărilor aceste cheltuieli îi vor fi restituite. Pentru efectuarea lucrărilor reclamantul a cumpărat combustibil în sumă de 822,50 lei. Lucrările de săpare a fîntînii nu au fost finisate de către pîrît, din motiv că tehnica de săpat s-a deteriorat iar prestatorul de servicii a spus că lucrările vor continua după ce utilajul de săpat va fi reparat, adică peste o lună sau mai mult. Consideră că pîrîtul a încălcat termenul de executare a obligaţiei asumate, de aceea reclamantul este justificat de a rezilia contractul în privinţa lucrărilor care necesitau a fi executate. În partea a 15 tuburi din beton la preţul de 9000 lei, care au rămas la reclamant, este de acord să şi le reţină, deoarece în viitor intenţionează să continue săparea fîntînii.

Reclamantul s-a adresat pîrîtului cu cererea de a finisa lucrările sau a-i restitui suma de 9 822,50 lei, însă prestatorul i-a respins cerinţa, cerîndu-i reclamantului să aducă în or. Cahul instalaţia defectată. În urma acestor acţiuni, reclamantul consideră că pîrîtul i-a pricinuit şi prejudiciu moral. Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 15.01.2013 a fost admisă parţial acţiunea reclamantului Sîrbu Dumitru, s-a încasat de la SA “Făuraş” în beneficiul lui Sîrbu Dumitru prejudiciul material cauzat în urma neexecutării obligaţiilor contractuale în sumă de 3 916,64 lei, cheltuieli de judecată 2117,50 lei şi prejudiciul moral 500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 04 iulie 2013, apelul declarat de SA “Făuraş” a fost admis.

S-a modificat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 15 ianuarie 2013, fiind modificat cuantumul prejudiciului material adjudecat de la SA “Făuraş” în beneficiul lui Sîrbu Dumitru, prin micşorarea acestuia de la suma de 3916,64 lei la suma de 3094,15 lei, în rest hotărîrea s-a menţinut. La data de 01 noiembrie 2013, SA “Făuraş” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului şi modificarea deciziei instanţei de apel în partea anulării încasării prejudiciului moral în mărime de 500 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 2000 lei privind acordarea asistenţei juridice. În motivarea recursului societatea recurentă a invocat că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele încălcînd normele de drept material şi procedural.

În special, societatea recurentă a invocat că, nu este clar care este prejudiciul moral cauzat de către SA „Făuraş”, care este acel stres şi frustrare descrisă, dacă societatea pe acţiuni a întreprins toate măsurile pentru finisarea lucrărilor începute. Menţionează că atît instanţa de fond, cît şi cea de apel au făcut referire la prevederile art. 94 CPC şi art. 96 CPC, concluzionînd contrar circumstanţelor cauzei că cheltuielile de judecată sub forma asistenţei juridice urmează a fi admise pe deplin în mărime de 2000 lei şi încasate de la SA “Făuraş”. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Reieşind din norma precitată, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să precizeze că societatea recurentă în cererea de recurs invocă acelaşi temei, asupra căruia instanţele ierarhic inferioare s-au expus în actele judecătoreşti respective.

În context, analizînd recursul prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de art. 432 alin.(2) lit. a) şi c) CPC, instanţele aplicînd corect normele de drept material, contrar celor invocate de către societatea recurentă.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA “Făuraş” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Făuraş” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă