2ra-3161/13 — Cu privire la încasarea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-3161/13 prima instanţă: G. Bivol instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare” împotriva lui Alexandru Frunză cu privire la rambursarea prejudiciului material cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare” cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 25 octombrie 2012, Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Frunză cu privire la rambursarea prejudiciului material cauzat în sumă de 167 854 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că potrivit contractului individual de muncă nr. 43 din 11 august 2010 încheiat între Fondator şi Frunză Alexandru ultimul a fost angajat în calitate de administrator al întreprinderii de stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare” pe o perioadă de cinci ani, începînd cu data de 11 august 2010. Menţionează că printre obligaţiile de bază ale acestuia era organizarea îndeplinirii programului de producţie, a obligaţiunilor contractuale, dirijarea activităţii serviciilor şi specialiştilor în vederea asigurării unei funcţionări stabile şi eficiente a întreprinderii, utilizării maximale a capacităţilor de producţie, procedurii bunurilor materiale, executării lucrărilor şi prestării serviciilor de calitate înaltă, reducerii cheltuielilor materiale şi de muncă în activitatea de producţie şi sporirii rentabilităţii întreprinderii şi îndeplinirea altor obligaţii ce ţin 1 de organizarea şi asigurarea activităţii întreprinderii conform legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova.

A indicat că la 26 noiembrie 2010 Frunză Alexandru a emis ordinul nr. 4 cu privire la rezilierea contractelor individuale de muncă cu angajaţii pensionaţi, printre care se enumerau Ciobanu Nadejda şi Pădure Elena. Astfel, Ciobanu Nadejda nefiind de acord cu prevederile ordinului respectiv s-a adresat în instanţa de judecată solicitînd anularea acestuia, restabilirea la muncă şi achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu. Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 24 iunie 2011 ordinul nr. 4 din 26 noiembrie 2010 a fost anulat în partea rezilierii contractului individual de muncă a Nadejdei Ciobanu ca fiind ilegal. Ciobanu Nadejda a fost restabilită în funcţia deţinută anterior, şi în contul acesteia s-a încasat salariul pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă totală de 27983 lei.

Menţionează că şi Pădure Elena la fel s-a adresat în instanţa de judecată solicitînd anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă şi achitarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu. Prin decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012, ordinul nr. 4 din 26 noiembrie 2010 a fost anulat ca fiind ilegal. Pădure Elena a fost restabilită în funcţia anterior deţinută, şi în contul acesteia s-a încasat salariul mediu pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 72 043 lei, prejudiciu moral în sumă de 5 000 lei şi cheltuieli de judecată suportate în sumă de 3 000 lei. Relevă că, la 01 decembrie 2010 Frunză Alexandru a emis ordinul nr. 6 cu privire la eliberarea lui Remiz Alexei din funcţia de director al întreprinderii de stat pentru protecţia Solurilor Briceni.

Ordinul respectiv a fost contestat de către Remiz Alexei, astfel prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 septembrie 2012 ordinul nr. 6 din 01 decembrie 2010 a fost anulat. Remiz Alexei a fost restabilit în funcţia deţinută, şi i s-a achitat despăgubiri pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 47 142 lei, despăgubiri morale în sumă de 5 000 lei şi cheltuieli pentru servicii juridice în sumă de 5 720 lei. Consideră reclamantul că prin emiterea ilegală a acestor două ordine Frunză Alexandru a cauzat întreprinderii un prejudiciu material în proporţii deosebit de mari şi prin urmare este necesară compensarea acestora din contul acestuia. Cere, reclamantul încasarea din contul lui Frunză Alexandru prejudiciul material în sumă de 167 854 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 18 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare”, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 18 decembrie 2012. La 22 iulie 2013, Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. 2 În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepţionării de către recurent a deciziei Curţii de Apel expediată conform scrisorii de însoţire din 17 mai 2013 (f.d. 97). Recurentul, Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare”, în motivarea recursului a indicat că, instanţele ierarhic inferioare la adoptarea deciziilor contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 12 august 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Frunză Alexandru cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Frunză Alexandru nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Colegiul menţionează că, Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4