2rh-93/14 — Încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil şi recunoaşterea dreptului la retenţie

prima instanţă – D. Dubcoveţchi dosarul nr. 2rh-93/14 instanţa de apel – G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă instanţa de recurs –A. Cobăneanu, T. Răducanu, Sv. Moldovan, T. Vieru, C. Alerguş ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de către Gheorghe Pleşca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Pleşca împotriva lui Gheorghe Pleşca şi Mariei Cucerenco cu privire la încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil şi recunoaşterea dreptului la retenţie împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Leonid Pleşca, casată decizia Curţii de Apel Cahul din 15 noiembrie 2012 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Slobozia din 17 ianuarie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 30 mai 2011, Leonid Pleşca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Pleşca şi Mariei Cucerenco cu privire la încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil şi recunoaşterea dreptului la retenţie.

În motivarea acţiunii a indicat că în anul 1990, el împreună cu familia s-a stabilit cu traiul în casa părinţilor săi, la rugămintea fraţilor şi surorilor, deoarece părinţii au rămas singuri şi aveau nevoie de ajutor. Astfel, trecând cu traiul în casă, fiind mezinul familiei, au convenit că casa şi gospodăria îi vor rămâne lui. În anul 1992 mama sa a decedat. Menţionează că la acel moment casa necesita reparaţie capitală, astfel a convenit cu tatăl său că pe cheltuieli proprii va face reparaţie în casă. Indică că a modificat 2 odăi, a schimbat uşile, a construit o sobă nouă, a schimbat geamurile la toată casa, podelele, în bucătăria de vară a instalat baie, a instalat încălzire. Ulterior, a gazificat casa, a conectat-o la telefonie fixă, a betonat ograda, a construit gard din piatră, a construit un magazin, care tot este înregistrat pe numele tatălui.

Susţine că suma totală a îmbunătăţirilor aduse imobilului, conform actului de expertiză, constituie 48383 lei. Afirmă că toate lucrările au fost efectuate pe banii familiei lui, cu acordul pârâtului Gheorghe Pleşca. Susţine că în anul 2007, pârâtul a încheiat contract de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă cu Maria Cucerenco, iar apoi a depus acţiune cu privire la evacuarea forţată a lui din imobil. La rândul său reclamantul invocă că a depus cerere reconvenţională cu privire la recunoaşterea lui în calitate de coproprietar, ultima fiind respinsă, însă în decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie, s-a menţionat că terţul de bună-credinţă are dreptul la compensarea cheltuielilor suportate.

Mai indică că imobilul în care a locuit, era în posesia lui, acordul proprietarului la reconstrucţie este prezumat, deoarece în toţi aceşti ani cât a durat reparaţia nu a fost careva acţiune în instanţă cu privire la interzicerea efectuării lucrărilor. Cu referire la art. 311 Cod civil, insistă că îmbunătăţirile efectuate de el la imobilul în litigiu au sporit esenţial valoarea acestuia. Solicită încasarea în mod solidar de la pârâţi a sumei de 48383 lei cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil, şi anume a casei de locuit amplasate în sat. Talmaza, r-nul Ştefan-Vodă, şi recunoaşterea dreptului de retenţie asupra imobilului până la achitarea integrală a sumei solicitate.

Prin hotărârea Judecătoriei Slobozia din 17 ianuarie 2012 a fost încasat în mod solidar de la Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco în beneficiul lui Leonid Pleşca cheltuielile suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunurilor imobile în sumă de 57541 lei, iar cerinţa cu privire la recunoaşterea dreptului de retenţie a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 15 noiembrie 2012 au fost admise apelurile declarate de Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco, modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil prin micşorarea sumei încasate în mod solidar de la Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco în beneficiul lui Leonid Pleşca de la 57541 lei până la 6358,63 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2013 a fost admis recursul declarat de către Leonid Pleşca, casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 februarie 2014, Gheorghe Pleşca a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs cu rejudecarea cauzei şi respingerea cererii de recurs. În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC. Menţionează că Leonid Pleşca a dus instanţa în eroare invocând că a îmbunătăţit casa prin efectuarea reparaţiilor, fapt ce se confirmă de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 790 din 25 noiembrie 2013, efectuat de Centrul de Expertize Independente, de unde se vede cert că imobilul litigios este în stare rea, careva reparaţii nu se văd la casă.

Afirmă că el a motivat atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel că încă din anul 1960 dânsul s-a ocupat până în prezent cu apicultura, având şi peste 45 căsuţe cu albini. Susţine că dacă şi s-a făcut reparaţie la casă, aceasta a avut loc cu aportul lui, deoarece intimatul cât şi soţia acestuia Valentina Pleşca nu erau angajaţi în câmpul muncii, fiind practic la întreţinerea revizuientului atât ei, cât şi copiii acestora. Indică că întru confirmarea celor relatate a anexat certificatul eliberat de Primăria Talmaza, de unde rezultă că el a crescut albine, având un venit de peste 175322,73 lei de la ÎI „Albinuţa Pleşca”, pentru anii 1987-2000 şi respectiv 159465 lei pentru anii 2001-2006.

Consideră că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 790 din 25 noiembrie 2013, efectuat de Centrul de Expertize Independente confirmă încă o dată că Leonid Pleşca nu a contribuit la reparaţia casei, în caz contrar casa nu ar fi fost în starea care este acum, expertul concluzionând că în ultimii ani nu au fost efectuate lucrări de reparaţie şi că starea tehnică a casei este nesatisfăcătoare şi necesită reparaţie capitală. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuientul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 790 din 25 noiembrie 2013 întocmit de Centrul Expertize Independente RM, la cererea din 31 octombrie 2013 a lui Gheorghe Pleşca, al cărui obiect de cercetare a constituit imobilul proprietarului Gheorghe Pleşca din str. 27 August, sat. Talmaza, r-nul Ştefan-Vodă. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuient în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, or, revizuentul nu a făcut dovada faptului că a întreprins toate măsurile pentru a afla cele invocate în cererea de revizuire în timpul judecării anterioare a pricinii, până la pronunţarea hotărârii.

Cât priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 790 din 25 noiembrie 2013 anexat la cererea de revizuire, Colegiul remarcă că acesta nu poate constitui temei de admitere a revizuirii în condiţiile art. 449 CPC, dat fiind că revizuentul nu a fost lipsit pe parcursul soluţionării cauzei, de drepturile sale procedurale şi de posibilitatea de a prezenta asemenea probe. În acest context, Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale. Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Gheorghe Pleşca împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Pleşca împotriva lui Gheorghe Pleşca şi Mariei Cucerenco cu privire la încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil şi recunoaşterea dreptului la retenţie. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu