2rh-183/13 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile şi încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2rh-183/13 prima instanţă: V. Trişnevschi instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi instanţa de recurs: V. Doag, N. Clima, I. Oprea, I. Corolevschi, I. Şumcov ÎNCHEIERE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Tatiana Răducanu, Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima, examinînd cererea de revizuire depusă de către Leonid Morari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Morari împotriva lui Victor Pleşca şi Primăriei Răuţel r-nul Făleşti, cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile şi încasarea cheltuielilor de judecată şi la cererea reconvenţională a lui Victor Pleşca împotriva lui Leonid Moraru şi Primăriei Răuţel cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile, înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2013, prin care recursul declarat de către Victor Pleşca a fost admis şi casată parţial decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iunie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 24 noiembrie 2011, c o n s t a t ă La 13 mai 2011,

Leonid Moraru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Pleşca şi Primăriei Răuţel r-nul Făleşti cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile. În motivarea acţiunii a invocat că, la 17 noiembrie 2010, a aflat că pîrîtul, Victor Pleşca este deţinătorul titlului de autentificare a dreptului asupra terenului cu numărul cadastral 4370201219, eliberat de Primăria Răuţel la 28 decembrie 2000 în baza deciziei Consiliului local nr.01/3 din 15 februarie 1993. Terenul cu suprafaţa de 0,1604 ha i-a fost repartizat lui Victor Pleşca în proprietate privată pentru construcţie locativă.

Consideră că titlul de autentificare a dreptului asupra pămîntului i-a fost eliberat pîrîtului ilegal, deoarece decizia Consiliului sătesc Răuţel din 15 februarie 1993, în baza căreia a fost eliberat titlul se referă la defalcarea mijloacelor băneşti din soldul liber al bugetului local, şi nu la atribuirea terenului lui Victor Pleşca. Acest fapt a fost confirmat şi de către primarul Primăriei s.Răuţel, prin răspunsul dat la cererea prealabilă înaintată de reclamant. Mai mult ca atît, o parte din terenul menţionat se contrapune cu terenul cu suprafaţa de 0,1452, care-i aparţine reclamantului cu drept de proprietate în baza certificatului de moştenitor legal din 23 aprilie 1999. Cere anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu suprafaţa de 0,1604, nr.cadastral 4370201219, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile şi încasarea de la pîrît a tuturor cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei.

La 14 septembrie 2011, Victor Pleşca a depus cerere reconvenţională împotriva lui Leonid Moraru şi Primăriei Răuţel cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile, înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată. In motivarea acţiunii a indicat că, titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu suprafaţa de 0,1452 ha i-a fost eliberat lui Leonid Moraru la 09 iunie 1999 contrar prevederilor legale şi urmează a fi anulat din următoarele considerente.

Lui Leonid Moraru i s-a eliberat titlul de autentificare a dreptului asupra pămîntului în baza certificatului de moştenitor legal din 23 aprilie 1999. Anterior, terenul de pămînt cu suprafaţa de 0,1452 ha i-a fost repartizat în proprietate privată fiului pîrîtului, Andrei Morari în baza deciziei Primăriei Răuţel nr.l din 15 februarie 1993. La 02 octombrie 1995, Andrei Morari a decedat. Titlul deţinătorului de teren a fost trecut în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri numai la 26 aprilie 1996, eliberat la 14 aprilie 1999, adică după decesul lui Andrei Morari. In astfel de circumstanţe consideră că Andrei Morari nu a obţinut dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece terenul nu a fost înregistrat la Organul cadastral, iar conform art.321 Cod civil, dreptul de proprietate survine din momentul înregistrării cadastrale.

Mai arată, că la 14 aprilie 1999 Primăria nu a fost în drept să elibereze un act juridic pe numele unei persoane decedate cu schimbarea destinaţiei în construcţie locativă. Cere anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat la 14 aprilie 1999 pe numele lui Andrei Morari, anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat la 09 iunie 1999 în baza certificatului de moştenitor legal pe numele lui Leonid Moraru, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile, înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 24 noiembrie 2011, cererea de chemare în judecată a lui Leonid Moraru împotriva lui Victor Pleşca şi Primăriei Răuţel r-nul Făleşti cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile şi încasarea cheltuielilor de judecată a fost admisă parţial. A fost declarat nul titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu numărul cadastral 4370201219 din 28 decembrie 2000, eliberat de către Primăria s.Răuţel r-1 Făleşti pîrîtului Pleşca Victor, prin care s-a autentificat dreptul ultimului asupra pămîntului cu suprafaţa totală de 0,1604 ha, din motivul că a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legale.

A fost obligat OCT Făleşti să radieze din Registrul bunurilor imobile înscrierea respectivă, care a fost efectuată la data de 12.12.2000. Cerinţa cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Acţiunea reconvenţională a lui Victor Pleşca împotriva lui Leonid Moraru şi Primăriei Răuţel cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile, înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iunie 2012 a fost respins apelul declarat de către Victor Pleşca şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2013, a fost admis recursul declarat de către Victor Pleşca, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iunie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 24 noiembrie 2011, în partea admiterii parţiale a cererii de chemare în judecată a lui Leonid Moraru împotriva lui Victor Plesca si Primăriei Răuţel r-nul Făleşti cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile şi încasarea cheltuielilor de judecată, şi pronunţată în această parte o nouă hotărîre prin care: Cererea de chemare în judecată a lui Leonid Moraru împotriva lui Victor Pleşca şi Primăriei Răuţel r-nul Făleşti cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile şi încasarea cheltuielilor de judecată, s-a respins integral.

În rest, decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iunie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 24 noiembrie 2011, au fost menţinute. La 02 mai 2013, Leonid Morari a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs cerînd admiterea cererii, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2013, lăsînd în vigoare hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 24 noiembrie 2011 şi decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iunie 2012. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul, a invocat că, la 12 decembrie 2013, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd recursul declarat de către Victor Pleşca, fără a cita pîrţile, în lipsa acestora, a admis recursul şi în temeiul art.445 alin. (1) lit.b) CPC, a casat parţial decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iunie 2012 şi a respins integral acţiunea lui Leonid Morari.

Totodată, invocă faptul că după adoptarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2013, au fost descoperite circumstanţe care nu au putut fi prezentate instanţelor inferioare de judecată. Astfel, consideră revizuentul că situaţia respectivă serveşte temei pentru revizuire, încadrîndu-se în prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art.449 lit. b), c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care: b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul cărei nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate.

Studiind argumentele invocate în revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, constată că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de articolul suscitat şi, astfel, nu pot servi temei pentru redeschiderea procesului. În susţinerea acestei opinii urmează a menţiona că art. 449 lit. b) CPC, se referă la situaţia în care revizuentul nu a fost şi nici nu a putut fi cunoscut cu circumstanţele şi faptele care au devenit cunoscute, deşi acesta a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, situaţie ce urmează a fi demonstrată. Din materiale dosarului, în schimb, nu ar reieşi că revizuentul a întreprins aceste acţiuni, iar din anumite motive, nu a putut intra în posesiunea înscrisurilor enumerate în cererea de revizuire.

Cu referire la încălcarea prevederilor art. 449 lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că această normă încorporează situaţiile cînd au fost emise hotărîri cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, pe cînd revizuentul, indubitabil a fost implicat în toate procesele în cadrul cărora au fost examinate probleme ce ţin de drepturile acestuia. Mai mult, art. 444 CPC, prevede expres că recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul, doar în cazul soluţionării unor problemele de legalitate invocate în cererea de recurs, poate (şi nu este obligat) să decidă asupra invitării unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra respectivelor probleme.

Complementar celor relatate, este necesar a preciza că revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, precizează, că circumstanţele sau faptele noi prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte noi pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt esenţiale pentru judecarea justă a cauzei.

În context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei. În cauza specificată CEDO aminteşte că „casarea unei hotărâri irevocabile este un act instantaneu, care nu creează o situaţie continuă, chiar dacă ea determină redeschiderea procedurilor”. În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie . Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului rejudecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea, după cum s-a mai menţionat, nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare. Din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Leonid Morari, ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, 453 al.(1) lit. a) şi 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Leonid Morari împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2013,în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Morari împotriva lui Victor Pleşca şi Primăriei Răuţel r-nul Făleşti, cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile şi încasarea cheltuielilor de judecată şi la cererea reconvenţională a lui Victor Pleşca împotriva lui Leonid Moraru şi Primăriei Răuţel cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, radierea înscrisului din Registrul bunurilor imobile, înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecători Ala Cobăneanu Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima,