2ra-1895/13 — Încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil şi recunoaşterea dreptului la retenţie

prima instanţă – D. Dubcoveţchi dosarul nr. 2ra-1895/13 instanţa de apel – G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă DECIZIE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru Constantin Alerguş examinând recursul declarat de către Leonid Pleşca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Pleşca împotriva lui Gheorghe Pleşca şi Mariei Cucerenco cu privire la încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil şi recunoaşterea dreptului la retenţie împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 15 noiembrie 2012, prin care au fost admise apelurile declarate de Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco, modificată hotărârea Judecătoriei Slobozia din 17 ianuarie 2012 în partea încasării cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil prin micşorarea sumei încasate constată: La 30 mai 2011, Leonid Pleşca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Pleşca şi Mariei Cucerenco cu privire la încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil şi recunoaşterea dreptului la retenţie.

În motivarea acţiunii a indicat că în anul 1990, el împreună cu familia s-a stabilit cu traiul în casa părinţilor săi, la rugămintea fraţilor şi surorilor, deoarece părinţii au rămas singuri şi aveau nevoie de ajutor. Astfel, trecând cu traiul în casă, fiind mezinul familiei, au convenit că casa şi gospodăria îi vor rămâne lui. În anul 1992 mama sa a decedat. Menţionează că la acel moment casa necesita reparaţie capitală, astfel a convenit cu tatăl său că pe cheltuieli proprii va face reparaţie în casă. Indică că a modificat 2 odăi, a schimbat uşile, a construit o sobă nouă, a schimbat geamurile la toată casa, podelele, în bucătăria de vară a instalat baie, a instalat încălzire. Ulterior, a gazificat casa, a conectat-o la telefonie fixă, a betonat ograda, a construit gard din piatră, a construit un magazin, care tot este înregistrat pe numele tatălui.

Susţine că suma totală a îmbunătăţirilor aduse imobilului, conform actului de expertiză, constituie 48383 lei. Afirmă că toate lucrările au fost efectuate pe banii familiei lui, cu acordul pârâtului Gheorghe Pleşca. Afirmă că în anul 2007, pârâtul a încheiat contract de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă cu Maria Cucerenco, iar apoi a depus acţiune cu privire la evacuarea forţată a lui din imobil. La rândul său reclamantul invocă că a depus cerere reconvenţională cu privire la recunoaşterea lui în calitate de coproprietar, ultima fiind respinsă, însă în decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie, s-a menţionat că terţul de bună-credinţă are dreptul la compensarea cheltuielilor suportate.

Mai indică că imobilul în care a locuit, era în posesia lui, acordul proprietarului la reconstrucţie este prezumat, deoarece în toţi aceşti ani cât a durat reparaţia nu a fost careva acţiune în instanţă cu privire la interzicerea efectuării lucrărilor. Cu referire la art. 311 Cod civil, insistă că îmbunătăţirile efectuate de el la imobilul în litigiu au sporit esenţial valoarea acestuia. Solicită încasarea în mod solidar de la pârâţi a sumei de 48383 lei cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil, şi anume a casei de locuit amplasate în sat. Talmaza, r-nul Ştefan-Vodă, şi recunoaşterea dreptului de retenţie asupra imobilului până la achitarea integrală a sumei solicitate.

Prin hotărârea Judecătoriei Slobozia din 17 ianuarie 2012 a fost încasat în mod solidar de la Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco în beneficiul lui Leonid Pleşca cheltuielile suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunurilor imobile în sumă de 57541 lei, iar cerinţa cu privire la recunoaşterea dreptului de retenţie a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 15 noiembrie 2012 au fost admise apelurile declarate de Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco, modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil prin micşorarea sumei încasate în mod solidar de la Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco în beneficiul lui Leonid Pleşca de la 57541 lei până la 6358,63 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 21 martie 2013, Leonid Pleşca a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a interpretat eronat normele procesuale în ceea ce ţine de probaţiune, şi anume prevederile art. 123 alin. (6) a CPC, care prevede că faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Astfel, intimaţii nu au negat cele invocate de către recurent, aducând cu totul alte argumente în apărarea sa, decât cele că a contribuit cu surse proprii la îmbunătăţirea bunului imobil.

Consideră că sunt neîntemeiate concluziile instanţei de apel în partea ce ţine de reţinerea în calitate de probe a certificatelor de venituri a familiei recurentului, precum că ei dispuneau de surse pentru a efectua îmbunătăţiri, iar ca temei de casare a hotărârii şi micşorării sumei de bani au constituit declaraţiile intimatului că deţinea stupi şi că avea venituri proprii. Invocă că instanţa de apel a reţinut eronat, fapt confirmat prin proba cu martori, că contribuţia a fost comună. Indică că instanţa de apel a menţionat faptul că recurentul toată perioada de timp s-a folosit de îmbunătăţirile pe care le-a efectuat, astfel ignorând prevederile legislaţiei civile în domeniul posesiei, ceea ce a fost invocat în cerere, iar dreptul posesorului de bună-credinţă se naşte odată cu predarea bunului.

Buna-credinţă nu a fost infirmată de către instanţa de apel, iar probatoriul anexat la materialele cauzei a fost interpretat eronat de către instanţa de apel, cât şi eronat instanţa de apel a interpretat prevederile legale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 24 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 147). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 martie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Gheorghe Pleşca şi Mariei Cucerenco, Leonid Creţu a solicitat încasarea de la pârâţi în beneficiul său a cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil, şi anume a casei de locuit amplasate în sat. Talmaza, r-nul Ştefan-Vodă, şi recunoaşterea dreptului de retenţie asupra imobilului până la achitarea integrală a sumei solicitate.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis acţiunea parţial, încasând în mod solidar de la Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco în beneficiul lui Leonid Pleşca cheltuielile suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunurilor imobile în sumă de 57541 lei, în rest respingând acţiunea. Fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de către Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelurilor şi modificarea hotărârii primei instanţe în partea încasării cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil prin micşorarea sumei încasate în mod solidar de la Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco în beneficiul lui Leonid Pleşca de la 57541 lei până la 6358,63 lei, în rest menţinând hotărârea primei instanţe.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că la caz au fost confirmate lucrările de construcţie şi reconstrucţie în valoare totală de 36883 lei şi că costul schimbării uşilor, ferestrelor, instalării încălzirii constituie 9626 lei, în speţă nu se confirmă că acestei lucrări s-au efectuat din contul exclusiv a lui Leonid Pleşca.

Instanţa de recurs, verificând legalitatea deciziei instanţei de apel, prin prisma criticelor formulate în recursuri, conchide că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia de a admite acţiunea lui Leonid Pleşca în partea încasării cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunurilor imobile în sumă de 57541 lei. Astfel, la caz a fost dovedit incontestabil faptul că Leonid Pleşca s-a instalat cu traiul în casa părintească situată în str. 27 august sat.

Talmaza, r-l Ştefan Vodă, cu acordul tatălui său Gheorghe Pleşca, fapt ce se confirmă şi prin declaraţiile ultimului date în şedinţa de judecată a primei instanţe (f. d. 51), din care Din materialele dosarului rezultă şi faptul că dreptul de proprietate asupra casei de locuit nominalizate şi a terenului aferent acesteia a fost înregistrat pe numele lui Gheorghe Pleşca la 22 februarie 2007, în baza certificatului nr. 714 din 08 februarie 2007 eliberat de Primăria sat. Talmaza, iar la 20 iulie 2007 la OCT a fost înregistrat dreptul de proprietate asupra casei de locuit nominalizate şi terenului aferent pe numele Mariei Cucerenco în baza contractului de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Tot actele cauzei atestă şi faptul că în perioada anilor 1991-2005 la imobilul din str. 27 august sat. Talmaza, r-l Ştefan Vodă s-au efectuat lucrări de construcţii şi de reconstrucţii, fapt confirmat prin actul de partajare a imobilului întocmit la 27 decembrie 2007 de OCT Ştefan Vodă, filiala ÎS „Cadastru” (f. d. 118-119). Din conţinutul aceluiaşi act rezultă cu certitudine că costul total al construcţiilor şi reconstrucţiilor executate în perioada anilor 1991-2005, la imobilul în litigiu este de 36883 lei, la fel fiind menţionat că costul schimbării ferestrelor, uşilor, podelelor şi instalarea încălzirii cu apă executate în aceiaşi perioadă este de 9626 lei. Materialul probator atestă şi faptul că în anul 2005 s-au efectuat şi lucrări de gazificare a bunului imobil, costul căror a constituit 11032 lei, fapt confirmat prin copiile bonurilor de plată, facturilor şi certificatelor (f. d. 24-44).

Analizând cumulul de probe prezentate, cât şi declaraţiile participanţilor la proces în cadrul judecării cauzei, instanţa de recurs reţine drept corectă constatarea primei instanţe cu privire la faptul că toate îmbunătăţirile nominalizate au fost efectuate de către Leonid Pleşca şi pe contul ultimului. În susţinerea acestei opinii instanţa de recurs reţine dispoziţiile art. 123 alin. (6) CPC, care prevăd că faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Prin prisma normei enunţate, se va remarca că pe tot parcursul judecării pricinii Leonid Pleşca a insistat asupra faptului că toate îmbunătăţirile stabilite în actul de partajare sus menţionat au fost efectuate de el şi din contul propriu, iar Gheorghe Pleşca nu a negat faptul că lucrările de construcţie şi de reparaţie a imobilului au fost executate de către recurent, menţionând doar că acestea au fost efectuate din propria iniţiativă a lui Leonid Pleşca, fără permisiunea sa. Faptul ce derivă chiar din explicaţiile intimatului Gheorghe Pleşca date în şedinţa de judecată a primei instanţe şi se confirmă prin procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 17 ianuarie 2012 (f. d. 51-52).

Mai mult ca atât, deşi din explicaţiile menţionate se oglindeşte şi faptul că Gheorghe Pleşca că nu i-a permis feciorului Leonid Pleşca de a face reparaţie şi alte lucrări de îmbunătăţire a imobilului, precum şi gazificarea imobilului, intimatul, însă, nu a negat că nu a întreprins careva măsuri în vederea interzicerii efectuării acestor lucrări, ci a tolerat executarea de mai departe a acestora. Este de remarcat că şi în cererea de apel împotriva hotărârii primei instanţe, Gheorghe Pleşca a indicat doar că el este proprietarul casei, iar toate cheltuielile şi construcţiile pe care le-a făcut Leonid Pleşca sunt pe seama ultimului, fără a susţine că lucrările de reparaţie şi gazificare au fost făcute de el.

Prin urmare, cele menţionate combat concluziile instanţei de apel în sensul că în speţă nu se confirmă că lucrările de îmbunătăţire a imobilului au fost efectuate exclusiv din contul a lui Leonid Pleşca. În speţă s-a constatat şi faptul că pe parcursul perioadei de efectuare a lucrărilor de îmbunătăţire a imobilului din str. 27 august din sat. Talmaza, Leonid Pleşca a posedat cu bună-credinţă de acest bun, cu acordul titularului de drept la acel moment, care era Gheorghe Pleşca. Conform art. 311 alin. (2) Cod civil, posesorul de bună-credinţă poate cere titularului de drept compensarea îmbunătăţirilor, dacă acestea nu pot fi separate fără a se aduce prejudicii bunului, intervenţiilor, sarcinilor, impozitelor şi a altor cheltuieli suportate pe parcursul posesiunii de bună-credinţă a bunului, care nu se compensează prin folosirea bunului şi a fructelor obţinute, ţinându-se cont de fructele care nu au fost percepute din culpa lui.

Această regulă se aplică şi cheltuielilor ce au avut ca urmare sporirea valorii bunului dacă sporul valorii încă mai exista la momentul predării bunului. În sensul normei enunţate este de înţeles că dacă, îmbunătăţirile pot fi separate fără a se aduce prejudicii bunului ele vor fi separate şi vor rămâne la posesor, în caz contrar vor fi aplicabile regulile de compensare a cheltuielilor suportate de posesor. Raportând aceste dispoziţii la caz, instanţa de recurs consideră drept justă admiterea de către prima instanţă a pretenţiei lui Leonid Pleşca cu privire la încasarea în mod solidar de la Gheorghe Pleşca şi Maria Cucerenco a cheltuielile suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil în sumă de 57541 lei, or cuantumul acestor cheltuieli nu a fost combătută de către intimaţi.

În conexiunea celor relatate se atestă temeinicia recursului declarat şi ilegalitatea deciziei instanţei de apel în partea prin care a fost modificată hotărârea primei instanţe. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Leonid Pleşca.

Se casează decizia Curţii de Apel Cahul din 15 noiembrie 2012 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Slobozia din 17 ianuarie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Pleşca împotriva lui Gheorghe Pleşca şi Mariei Cucerenco cu privire la încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu îmbunătăţirea bunului imobil şi recunoaşterea dreptului la retenţie. Decizia este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru Constantin Alerguş