2ra-720/14 — Anularea contractului de donaţie

prima instanţă: L. Trocin dosarul nr: 2ra-720/14 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Marin Fusa, reprezentat de avocatul Iulian Pleşca şi Irina Friptuleac, reprezentată de avocatul Eduard Ceornea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Selvestr Friptuleac, Sergiu Friptuleac şi Lidia Friptuleac împotriva Irinei Friptuleac şi Marin Fusa cu privire la anularea contractului de donaţie împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 07 noiembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de reprezentantul apelanţilor Selvestr Friptuleac, Sergiu Friptuleac şi Lidia Friptuleac, avocatul Tatiana Roibu, casată hotărârea Judecătoriei Făleşti din 28 iunie 2013 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea a fost admisă constată: La 25 octombrie 2012, Selvestr Friptuleac şi Sergiu Friptuleac au depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Friptuleac şi Marin Fusa cu privire la anularea contractului de donaţie.

În motivarea acţiunii au indicat că în anii 1996-1997 (cu aproximaţie) Selvestr Friptuleac a cumpărat de la Marin Fusa un teren cu destinaţia pentru construcţii, amplasat în s. Scumpia, r-l. Făleşti, cu suprafaţa de 0,1802 ha, nr. cadastral 4376122354, la preţ de 600 dolari americani. Menţionează că ulterior, i-a permis fiului său Sergiu Friptuleac să construiască pe terenul respectiv, casă şi alte imobile accesorii, indispensabile unei gospodării. Relatează că Sergiu Friptuleac, căsătorindu-se la 08 mai 2003 cu Irina Friptuleac (Guşuvati), au construit împreună pe terenul vizat o fundaţie de casă, un imobil cu destinaţie accesorie şi un spaţiu comercial.

Afirmă că totodată Marin Fusa, la 24 aprilie 2012, a semnat un contract de donaţie prin care a donat acelaşi teren Irinei Friptuleac cu toate construcţiile de pe acest teren (care erau construite de soţii Friptuleac în perioada căsătoriei), contract care a fost autentificat de notarul public Leonid Tatian, înregistrat cu nr. 4872. 1 Indică că despre existenţa acestui contract reclamanţii, în special Sergiu Friptuleac, au aflat în luna septembrie 2012, la momentul când Irina Friptuleac a înaintat în instanţa de judecată o acţiunea privind desfacerea căsătoriei. Mai indică că la momentul când a fost semnat contractul de donaţie Sergiu Friptuleac se afla la muncă peste hotarele ţării.

Solicită declararea nulităţii contractului de donaţie din 24 aprilie 2012, înregistrat la Biroul notarului Leonid Tatian cu nr. 4872, având ca părţi pe Marin Fusa şi Irina Friptuleac, obiectul donaţiei fiind imobilele cu nr. cadastral 4376122354 (teren şi construcţii), amplasate în s. Scumpia, raionul Făleşti. Prin încheierea Judecătoriei Făleşti din 29 noiembrie 2012 a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu din partea pârâţilor – notarul public Leonid Tatian. Prin încheierea Judecătoriei Făleşti din 28 iunie 2013 a fost admisă coparticiparea Lidiei Friptuleac în calitate de coreclamant în pricina dată. Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 28 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de reprezentantul apelanţilor Selvestr Friptuleac, Sergiu Friptuleac şi Lidia Friptuleac, avocatul Tatiana Roibu, casată hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea a fost admisă, fiind anulat contractul de donaţie încheiat între Irina Friptuleac şi Marin Fusa la 24 aprilie 2012. La 27 decembrie 2013, Marin Fusa, reprezentat de avocatul Iulian Pleşca a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând- o neîntemeiată şi pasibilă anulării, deoarece emiterea deciziei a avut loc cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi de drept procedural.

Susţine că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, fapt ce a determinat elaborarea unei soluţii eronate.

De asemenea indică că instanţa nu a ţinut cont de comportamentul lui Marin Fusa cu bunurile litigioase ca un bun proprietar până la data donaţiei, locul unde acesta a locuit, relaţiile ostile între Marin Fusa şi reclamanţi, relaţiile ostile între Irina Friptuleac şi reclamanţi, lipsa unui înscris autentificat ce ar confirma contractul de vânzare-cumpărare în condiţiile prevederilor CapitoluluiIII şi art. 240/2 a Codului civil adoptat la 26.12.1964, încheiat între Fusa Marin şi Selivestr Friptuleac, lipsa unui înscris autentificat ce ar confirma contractul de vânzare- cumpărare/donaţie între Selvestr Friptuleac şi fiul său, absenţa certificatelor de urbanism, proiectelor de construcţie, autorizaţiei de construcţie a bunurilor imobile litigioase, pe care Sergiu Friptuleac invocă că le-a construit, absenţa pretenţiilor din partea reclamanţilor faţă de Marin Fusa privind încheierea tranzacţiei de vânzare- cumpărare între Marin Fusa şi Selvestr Friptuleac, absenţa acţiunilor privind declararea valabilităţii tranzacţiei între Marin Fusa şi Selvestr Friptuleac, între Selvestr Friptuleac şi Sergiu Friptuleac, presiunea exercitată şi conţinutul denaturat al declaraţiei lui Marin Fusa.

Mai invocă şi faptul că reclamanţii în cadrul şedinţelor de judecată nu au oferit un răspuns lucid şi clar la elucidarea circumstanţelor:data la care a avut loc 2 vânzarea-cumpărarea terenului şi construcţiei existente între Marin Fusa şi Friptuleac Selvestr, data când a avut loc începerea construcţiei casei de locuit, data dării în exploatare a ei, de ce nu a fost înregistrat şi dobândit dreptul de proprietate a lui Sergiu Friptuleac asupra imobilelor, cine concret a participat la construcţia casei şi construcţiei accesorii, lipsa cărorva bonuri ce ar demonstra că reclamanţii au suportat cheltuieli legate de întreţinerea, reparaţiile curente şi construcţia imobilelor, care era costul de piaţă al imobilului la data încheierii tranzacţiei de vânzare- cumpărare în anii 1996-1997, de ce nu au fost înaintate pretenţii lui Marin Fusa pe parcursul a 12 ani.

Consideră că instanţa de apel prin faptul examinării superficiale a cauzei, a încălcat prevederile art. 373 CPC. La 17 ianuarie 2014, Irina Friptuleac, reprezentată de avocatul Eduard Ceornea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând că soluţia instanţei de apel este neîntemeiată şi pasibilă anulării, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi a interpretat în mod eronat legea. Menţionează că în motivarea deciziei instanţa de apel a ajuns la concluzia precum că Marin Fusa a încheiat contractual de donaţie (contestat de reclamanţi) cu scopul de a legaliza contractual de vânzare-cumpărare a terenului.

Contract care nu a existat niciodată, ba mai mult a fost încheiat în formă verbală în anul 1996-1997. Consideră că în acest fel, instanţa de apel a ignorat prevederile art. 208-214 Cod civil. Relevă că instanţă de apel a constatat precum că Marin Fusa a înregistrat dreptul său de proprietate asupra lotului de teren cu nr. cadastral 4376122.354 cu suprafaţa de 0,1802 ha la 25 ianuarie 2007. Fapt din care evident rezultă că până în anul 2007, nefiind proprietar a acestui teren, Marin Fusa nicidecum nu putea încheia o tranzacţie de vânzare-cumpărare a acestui teren cu Silvestr Friptuleac în anul 1994 sau 1997. Totodată, instanţa de apel, prin hotărârea sa, neîntemeiat îl limitează pe pârâtul Marin Fusa în dreptul său de dispoziţie asupra bunului ce îi aparţinea cu drept de proprietate privată până la încheierea contractului de donaţie, care a şi fost o expunere a voinţei sale de dispoziţie a proprietarului.

Susţine că instanţa de apel neîntemeiat a aplicat prevederile ar. 221 alin. (2) Cod civil constatând precum că contractul de donaţie încheiat de Marin Fusa şi Irina Friptuleac este unul simulat, deoarece între părţile contractante nu a existat un act juridic pe care aceştia ar dori să-l ascundă, intenţia acestora fiind anume în transmiterea cu titlul gratuit a dreptului de proprietate asupra bunului de la un proprietar al altul. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 04decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 31809 (f. d. 160). Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen, la 27 decembrie 2013 şi respectiv, 17 ianuarie 2014. 3 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Marin Fusu, reclamanţii au solicitat declararea nulităţii contractului de donaţie nr. 4872 din 24 aprilie 2012 semnat între Marin Fusa şi Irina Friptuleac, ca obiect având imobilele cu nr. cadastral 4376122354, 4376122.354.01 şi 4376122.354.02 (teren şi construcţii), amplasate în s. Scumpia, r-l Făleşti, înregistrat la Biroul notarului Tatian Leonid.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a respins acţiunea pe motiv că dreptul de proprietate asupra acestor bunuri imobile este înregistrat după Marin Fusa încă din anul 2007. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Silvestr Friptuleac, Sergiu Friptuleac şi Lidia Friptuleac instanţa de apel a găsit necesar de a admite apelul, a casat hotărârea primei instanţe şi a emis o nouă hotărâre prin care a admis acţiunea şi a anulat contractul de donaţie încheiat între Irina Friptuleac şi Marin Fusa la data de 24 aprilie 2012. Instanţa de apel a concluzionat că prin încheierea contractului de donaţie s-a urmărit scopul de a nu admite partajarea bunurilor între Serghei Friptuleac şi Irina Friptuleac, ultima devenind proprietară în temeiul contractului de donaţie.

De asemenea instanţa de apel a menţionat că prin contractul contestat, s-a legalizat şi înstrăinarea terenului şi a construcţiilor care nu au fost autorizate. Consideră instanţa de apel că actul juridic a fost încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic, în consecinţă anulându-l. Instanţa de recurs, verificând legalitatea deciziei instanţei de apel, prin prisma criticelor formulate în recursuri, conchide că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea ca neîntemeiată. În susţinerea opiniei enunţate, se vor reţine dispoziţiile art. 321 alin. (2) Cod civil care prevăd că în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.

În sensul prevederilor normei citate legiuitorul a instituit regula conform căreia dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândeşte din momentul înscrierii în registrul bunurilor imobiliare. Această regulă poate fi privită în context cu art. 290 Cod civil din care rezultă că dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile sânt supuse înregistrării de stat.

În speţă, prin prisma normei enunţate, se constată că dreptul de proprietate asupra terenului pentru construcţii nr. cadastral 4376122.354, asupra casei de locuit individuală nr. cadastral 4376122.354.01 şi asupra construcţiei accesorie nr. cadastral 4376122.354.02, care constituie obiectul contractului de donaţie, a fost înregistrat la 25 ianuarie 2007 după Marin Fusa, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat la 24 aprilie 2012 (f. d. 31). 4 Tot din extrasul menţionat rezultă că înregistrarea dreptului de proprietate a fost efectuat în temeiul extrasului din registrul de evidenţă a gospodăriilor eliberat de Primăria comunei Scumpia r-l Făleşti, cu nr. 2354 din 01 februarie 2006 şi a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 4376122354, eliberat de Primăria comunei Scumpia, r-l Făleşti la data de 13 decembrie 2006. Atât din cererea de chemare în judecată cât şi pe parcursul examinării cauzei în fond, Selvestr Friptuleac, Sergiu Friptuleac şi Lidia Friptuleac au solicitat doar anularea contractului de donaţie, fără a contesta înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului pentru construcţii nr. cadastral 4376122.354, casei de locuit individuală nr. cadastral 4376122.354.01 şi construcţiei accesorie nr. cadastral 4376122.354.02 după Marin Fusa.

În raport de cele mai sus reţinute este evident că invocarea de către intimaţii Selvestr Friptuleac, Sergiu Friptuleac şi Lidia Friptuleac a dreptului lor de proprietate asupra bunurilor ce constituie obiectul contractului de donaţie, nu pot fi considerate ca fondate, atât timp cât dreptul de proprietate a lui Marin Fusa asupra bunurilor menţionate nu a fost contestat şi nu a fost anulat. Mai mult că, deşi reclamanţii invocă dreptul lor de proprietate în privinţa bunurilor imobile ce constituie obiectul contractului de donaţie, dânşii nu au solicitat recunoaşterea acestui drept prin înaintarea unei cereri de chemare în judecată.

Or, conform prevederilor art. 320 alin. (2) Cod civil dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate În acest sens, este cert că deţinând la 24 aprilie 2012, data autentificării contractului de donaţie, dreptul de proprietate asupra bunurilor donate, donatorul Marin Fusa era în drept să exercite atributele dreptului de proprietate in interes propriu, inclusiv şi a celui de donare.

Sub acest aspect, temeiul reţinut de instanţa de apel pentru anularea contractului de donaţie încheiat între Irina Friptuleac şi Marin Fusa la 24 aprilie 2012 precum că prin contractul de donaţie contestat s-a legalizat înstrăinarea terenului şi a construcţiilor care nu au fost autorizate, totodată fiind urmărit scopul de a nu admite partajarea bunurilor între Serghei Friptuleac şi Irina Friptuleac nu poate fi reţinut ca întemeiat. În conexiunea celor relatate se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite. pe când prima instanţă în mod corect a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Totodată, la caz se va remarca că, deşi soluţia primei instanţe cu privire la netemeinicia acţiunii cu privire la anularea contractului de donaţie este corectă, în contextul celor reţinute mai sus este irelevantă abordarea în hotărâre primei instanţe a netemeiniciei argumentului invocat de reclamanţi cu privire la contractul de vânzare-cumpărare a terenului în anii 1996-1997, precum şi declaraţiei lui Marin Fusa depusă la biroul notarial la 11 0ctombrie 2012. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de Marin Fusa, reprezentat de avocatul Iulian Pleşca şi Irina Friptuleac, reprezentată de avocatul Eduard Ceornea. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 noiembrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Făleşti din 28 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Selvestr Friptuleac, Sergiu Friptuleac şi Lidia Friptuleac împotriva Irinei Friptuleac şi Marin Fusa cu privire la anularea contractului de donaţie. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 6