2ra-198/14 — Repararea prejudiciului material şi moral.

Dosar nr. 2ra-198/14 Prima instanţă: Judecătoria Centru, mun. Chişinău Judecător: Ţurcanu Ion Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nicolae Craiu Lidia Bulgac Anatolie Minciuna Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Ala Cobăneanu, Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov, Oleg Sternioală şi Vera Macinskaia, examinînd recursurile declarate de Istratii Ivan şi Istratii Larisa, Dumitru Pavel în interesele lui Victor Lupaşcu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lupaşcu Ion şi Victor Lupaşcu împotriva lui Ivan Istratii şi Larisa Istratii cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, prin care apelul declarat de Victor Lupaşcu a fost admis, ACONSTATAT : La 20 septembrie 2006, Ion Lupaşcu a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Ivan Istratii şi Larisa Istratii cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul, Ion Lupaşcu a indicat că, la 10 august 2006 în ograda casei de pe str. A. Mateevici, nr. 41 mun. Chişinău s-au început lucrări de construcţie prin săparea unei fundaţii de 9 x 6 m cu adâncimea de 5 m, în nemijlocita apropiere de apartamentul de pe str. A. Mateevici, nr. 43. Reclamantul a indicat că, lucrările de construcţie au fost efectuate de către pîrît fără careva autorizaţii de construcţii de la organele de resort şi fără acordul lui ca vecin. Invocă reclamantul că, la 11 august 2011 a avut loc prăbuşirea malului şantierului de construcţie care a provocat alunecarea peretelui casei nr.43 din str. A. Mateevici în şantier, avariind casa ireparabil. Consideră reclamantul, Ion Lupaşcu că prin acţiunile ilegale ale pîrîtului i s-a cauzat prejudiciu material şi moral.

1 La 3 octombrie 2006, Ion Lupaşcu a înaintat cererea de concretizare a cerinţelor. În motivarea cererii a indicat că, în urma prăbuşirii peretelui a primit un şoc puternic, fiind spitalizat cu consecinţe ireparabile a sănătăţii, fapt confirmat prin certificatul medical nr.180 din 18 august 2006, extrasul - epicriză din foaia de observaţie a bolnavului nr.5491/722, cerinţe care au fost întemeiate în baza art.art.1398 şi 1422 din CC . Ulterior, la 23 iunie 2009, Ion Lupaşcu şi Victor Lupaşcu au înaintat o cererea de chemare în judecată suplimentară împotriva lui Istratii Ivan şi Istratii Raisa. În motivarea acestei cereri a indicat că, în rezultatul consecinţelor grave de sănătate a lui Ion Lupaşcu, Victor Lupaşcu a fost nevoit să-l ia pe tatăl său la întreţinerea sa, care necesită o îngrijire medicală specială.

Starea sănătăţii lui Ion Lupaşcu, ca consecinţe a celor întîmplate, a provocat mari suferinţe psihice şi morale lui Victor Lupaşcu, care a fost nevoit să poarte grijă părintelui său şi să caute surse suplimentare pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi îngrijire. Solicită reclamantul repararea prejudiciului material în mărime de 22500 euro, ce constituie costul imobilului şi prejudiciul moral în mărime de 150000 lei, în beneficiul lui Ion Lupaşcu, cît şi repararea prejudiciului moral în mărime de 1,000,000 lei în beneficiul lui Victor Lupaşcu. Prin cererea din 18 mai 2011 Victor Lupaşcu (succesorul în drepturi al lui Ion Lupaşcu, decedat la 13 martie 2011) a solicitat înlocuirea reclamantului cu succesorul său Victor Lupaşcu.

Solicită reclamantul Victor Lupaşcu succesorul de drepturi al lui Ion Lupaşcu, încasarea în mod solidar din contul lui Istratii Ivan şi Istratii Raisa în beneficiul său a prejudiciului material cauzat în sumă de 22500 Euro şi prejudiciul moral în mărime de 1150000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 iunie 2011, acţiunea înaintată de Lupaşcu Ion şi Victor Lupaşcu împotriva lui Ivan Istratii şi Larisa Istratii cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, la 05 iulie 2011, Lupaşcu Victor a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârii Judecătoriei Centru din 03 iunie 2011 şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acţiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 august 2011 apelul declarat de Victor Lupaşcu a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 iunie 2011. La 9 septembrie 2011, Victor Lupaşcu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 aprilie 2012 a fost admis recursul declarat de Victor Lupaşcu, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 august 2011, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. 2 Prin încheierea Curţii de apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Lupaşcu Victor. Prin încheierea din 19 decembrie 2012 a fost respinsă cererea de scutire de la plata taxei de stat şi a fost restituită cererea de apel declarată de Lupaşcu Victor împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 iunie 2011. La 21 decembrie 2012, Lupaşcu Victor a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie soluţionată problema în fond. La 30 ianuarie 2013, Lupaşcu Victor a depus cerere de recurs motivată solicitînd admiterea recursului, casarea încheierilor din 28 noiembrie 2012 şi din 19 decembrie 2012 cu remiterea cauzei la rejudecare. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013, a fost respins recursul declarat de Lupaşcu Ion şi fiind menţinute încheierile Curţii de Apel Chişinău. La data de 08 aprilie 2013 Lupaşcu Victor a depus cerere de apel, cu anexarea bonului de plată a taxei de stat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, apelul declarat de Victor Lupaşcu a fost admis. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 iunie 2011, fiind pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de Ion Lupaşcu şi Victor Lupaşcu împotriva lui Ivan Istratii şi Larisei Istratii cu privire la repararea prejudiciului material a fost admisă partial, încasîndu-se din contul lui Ivan Istratii în folosul lui Victor Lupaşcu prejudiciul material în mărime de 191741 lei, precum şi cheltuielile de judecată în mărime de 29175 lei. În rest pretenţiile se resping, ca neîntemeiate. Acţiunea în partea ce ţine de cerinţa privind încasarea prejudiciului moral se încetează în baza art. 265 lit. f) C.P.C..

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, au fost respinse observaţiile înaintate de avocatul Valentin Enachi asupra procesului-verbal al şedinţei de judecată din 26 iunie 2013. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, a fost admisă cererea de repunere în termenul de declarare apelului. A fost repus în termen apelul declarat de Victor Lupaşcu. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 22 august 2013, Istratii Ivan, Istratii Larisa a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, Istratii Ivan şi Istratii Larisa a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Ulterior, nefiind deacord cu decizia instanţei de apel la 23 august 2013 Dumitru Pavel în interesele lui Victor Lupaşcu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea 3 acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, Dumitru Pavel în interesele lui Victor Lupaşcu a indicat că, decizia instanţei de apel, în partea contestată, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurstă a fost pronunţată la 26 iunie 2013, iar recursrile au fost declarate la 22 august 2013 şi respective 23 august 2013. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursurile au fost declarate în termen.

Referinţa înaintată de Istratii Ivan la cererea de recurs declarată Dumitru Pavel în interesele lui Victor Lupaşcu, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 13 decembrie 2013. La 18 decembrie 2013, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa înaintată de Victor Lupaşcu la cererea de recurs declarată de înaintată de Istratii Ivan şi Istratii Larisa. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Istratii Ivan şi Istratii Larisa întemeiat şi care urmează a fi admis, iar recursul declarat de Dumitru Pavel în interesele lui Victor Lupaşcu neîntemeiat şi care urmează a fi respins.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, La 20 septembrie 2006, Ion Lupaşcu a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Ivan Istratii şi Larisa Istratii prin care a solicitat încasarea în mod solidar din contul lui Istratii Ivan şi Istratii Raisa în beneficiul său a prejudiciului material cauzat în sumă de 22500 Euro şi prejudiciul moral în mărime de 1150000 lei.

S-a mai constatat că, Istrati Ivan a început lucrările de desfiinţare a casei de locuit pe str. Mateevici, nr. 41, dispunînd de autorizaţie de desfiinţare nr. 62 id/06 din 16 iunie 2006 a imobilului vechi. Din materialele cauzei s-a constatat cu certitudine faptul efectuării de către Istrati Ivan a lucrărilor de demolare, precum şi săpare şi instalarea pilonilor de beton. În procesul dat a avut loc prăbuşirea peretelui casei din str. A. Mateevici, 41. S-a mai constatat că, reclamantul Ion Lupaşcu a depus plîngeri la mai multe organe, privind tragerea la răspundere a lui Ivan Istrati. Prin decizia Judecătoriei s. Botanica m. 4 Chişinău din 07 mai 2007 a fost anulată decizia comisiei administrative de pe lîngă Pretura Botanica din 05 octombrie 2006 cu clasarea procedurii administrative în privinţa lui Istrati Ivan pe art. 149 CCA.

Iar prin decizia din 30 septembrie 2009 a Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 octombrie 2010, s-a stabilit că, acţiunile lui Ivan Istrati nu întrunesc elementele contravenţiei prevăzute de art. 149 din CCA, astfel fiind încetat procesul penal pe art. 198 al.2 lit. b) din motiv, că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune şi fără atragerea la răspundere administrativă pe art. 149 CCA, care prevede executarea construcţiilor de orice categorie fără certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 362 C.P.C., care statuiază expres că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de apel se întrerupe prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau prin decesul mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea. În astfel de cazuri, se face o nouă comunicare la locul deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe să curgă din nou de la data comunicării hotărîrii. Pentru moştenitorii incapabili şi pentru cei limitaţi în capacitatea de exerciţiu sau pentru cei dispăruţi fără urmă termenul curge din ziua în care se numeşte tutorele sau curatorul. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116 C.P.C.. Instanţa de recurs consideră necesar de a reitera prevederile art. 116 C.P.C., potrivit cărora, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.

Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Astfel, avînd la bază normele de drept procedural citate mai sus, instanţa de recurs menţionează că, instanţa de apel nu a avut temeiuri pentru a repune în termenul de declarare a apelului, circumstanţă care atrage tardivitatea apelului declarat de Victor Lupaşcu. Instanţa de recurs menţionează că, din actele pricinii se constată cu certitudine că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 aprilie 2012 a fost admis recursul declarat 5 de Victor Lupaşcu, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 august 2011, pricina fiind restituită pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău.

La rejudecare, prin încheierea din 28 noiembrie 2012 instanţa de apel nu a dat curs cererii de apel declarate de Lupaşcu Victor, pe motiv că nu a fost achitată taxa de stat pentru depunerea apelului, iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 a fost respinsă cererea de scutire de la plata taxei de stat şi a fost restituită cererea de apel declarată de Lupaşcu Victor împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 iunie 2011. Încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi cea prin care a fost restituită cererea de apel declarată de Lupaşcu Victor, a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013. Ulterior, Lupaşcu Victor la 08 aprilie 2013 a declarat apel repetat împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 iunie 2011, prin care acţiunea înaintată de Lupaşcu Ion şi Victor Lupaşcu împotriva lui Ivan Istratii şi Larisa Istratii cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, a fost respinsă, cu anexarea bonului de plată a taxei de stat. Instanţa de recurs constată faptul că, hotărîrea primei instanţe a fost pronunţată la 03 iunie 2011, iar apelantul Victor Lupaşcu a declarat apel după restituirea apelului, numai la 08 aprilie 2013, cu încălcarea termenului de declarare a apelului. De altfel, apelantul prin declararea apelului la 08 aprilie 2013, şi-a exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a apelului şi să justifice în speţă, admiterea excepţiei tardivităţii apelului şi în consecinţă, atrage respingerea apelului ca fiind depus cu omiterea termenului de atac.

Instanţa de recurs reiterează că, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Mai mult decît atît, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, părţile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credinţă faţă de drepturile procedurale conferite de legistator. Totodată, de menţionat că, părţile interesate în cadrul unui proces, trebuie să urmărească “pas cu pas” desfăşurarea procesului, remarcă sugerată şi de jurisprudenţa Curţii Europene.

Astfel, instanţa de recurs concluzionează că, apelul declarat de Lupaşcu Victor la 08 aprilie 2013, este unul tardiv, declarat în afara termenului legal şi fără a se invoca motive întemeiate care ar justifica încălcarea acestui termen. Avînd în vedere cele expuse mai sus, completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, apelantul a omis termenul de declarare a apelului, fără careva motive justificate şi temeiuri de repunere în termen nu sunt.

6 Este neîntemeiat argumentul invocat de Lupaşcu Victor, referitor la încheirea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012, în care este indicat posibilitatea declarării repetate a apelului, nu are relevanţă la situaţia din speţa dată, deoarece depunerea repetată poate avea loc numai cu respectarea termenului legal de declarare a apelului stabilit în art. 362 C.P.C., care statuiază expres că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Instanţa de recurs concluzionînd menţioneză că, admiterea unui apel tardiv ar periclita principiul securităţii raporturilor juridice.

Din considerentele sus-menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate pe deplin de către prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept procedural şi material au fost aplicate eronat, nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Istratii Ivan şi Istratii Larisa, a casa decizia, decizia suplimentară şi încheirea instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărîri, iar recursul declarat de Dumitru Pavel în interesele lui Victor Lupaşcu urmează a fi respins. În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) C.P.C., Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Dumitru Pavel în interesele lui Victor Lupaşcu.

Se admite recursul declarat de Istratii Ivan şi Istratii Larisa. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, decizia suplimentară a instanţei de apel din 02 octombrie 2013 şi încheierea instanţei de apel din 02 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lupaşcu Ion şi Victor Lupaşcu împotriva lui Ivan Istratii şi Larisa Istratii cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, cu pronunţarea unei noi hotărîri după cum urmează: Se respinge cererea înaintată de Lupaşcu Victor cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului. Se respinge apelul declarat de Lupaşcu Victor ca tardiv. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecător Ala Cobăneanu Judecători Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Oleg Sternioală Vera Macinskaia 7