2ra-605/14 — Evacuarea din imobil.

Dosar nr. 2ra-605/14 Instanţa de fond: Judecătoria Leova Judecător: Victoria Bejenaru Instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: Galina Vavric Ion Dănăilă Tatiana Dimitriadi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mazîrov Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vlas Eugenia împotriva Larisei Mazîrov, Gheorghe Mazîrov, Ion Mazîrov cu privire la evacuarea din imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 26 septembrie 2013, prin care apelul declarat de Ion Mazîrov a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecatoriei Leova din 28 februarie 2013, ACONSTATAT : La 11 august 2010 reclamanta Vlas Eugenia a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Larisei Mazîrov, Gheorghe Mazîrov, Ion Mazîrov cu privire la evacuarea din imobil.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 14 mai 1997 prin hotărîrea Judecătoriei Leova a fost partajată între dînsa şi fostul soţ, Mazîrov Ion casa de locuit situată în s. Baiuş r- nul Leova, fiindu-i adjudecat în natură 2/3 din casă, iar lui Mazîrov Ion 1/3. Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost trecut în Registrul bunurilor imobile OCT Leova la nr. 448. A mai specificat reclamanta că, Mazîrov Ion, fară ştirea şi consimţămîntul său, la 02 august 2006 a vîndut casa de locuit pîrîtei Mazîrov Larisa. Ulterior, prin hotărîrea judecătoriei Leova din 13 octombrie 2008 a fost recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit încheiat între Mazîrov Ion şi Mazîrov Larisa, cu repunerea părţilor în situaţia iniţială.

Mazîrov Larisa şi Mazîrov 1 Gheorghe categoric refuză să elibereze partea sa din casa de locuit, au schimbat lacătul la uşă, au început a face reparaţie. Pîrîtul Mazîrov Ion a avertizat-o despre urmări grave, dacă va încerca să intre în casă. La 28 iulie 2012 executorul judecătoresc a întocmit proces-verbal de transmitere a bunurilor în proprietate creditorului Vlas Eugenia în contul achitării datoriei la pensia de întreţinere, fiindu-i transmisă 1/3 cotă-parte, care a aparţinut lui Mazîrov Ion şi reclamanta a înregistrat dreptul său de proprietate asupra părţii transmise, fapt confirmat prin certificatul OCT Leova din 06 septembrie 2012. Solicită evacuarea pîrîţilor Mazărov Larisa, Mazîrov Gheorghe şi Mazărov Ion din casa de locuit situată în s. Baiuş r-nul Leova, care-i aparţine cu drept de proprietate şi instalarea sa în casă.

Prin hotărârea Judecătoriei Leova din 28 februarie 2013 acţiunea înaintată de Vlas Eugenia împotriva Larisei Mazîrov, Gheorghe Mazîrov, Ion Mazîrov cu privire la evacuarea din imobil, a fost admisă. S-a dispus evacuarea lui Mazîrov Larisa, Mazîrov Gheorghe, Mazîrov Ion din casa de locuit situată în s. Baiuş r-nul Leova, înregistrată cu nr. cadastral 5711204067 pe numele Eugeniei Vlas. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 26 septembrie 2013, apelul declarat de Ion Mazîrov a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecatoriei Leova din 28 februarie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 02 decembrie 2013, Mazîrov Ion a contestat- o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate de Vlas Eugenia.

În motivarea recursului Mazîrov Ion a indicat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 14 octombrie 2013, iar recursul au fost declarat la 02 decembrie 2013. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Mazîrov Ion este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. 2 Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mazîrov Ion, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Mazîrov Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Vîlcov Vera Macinskaia 3