2ra-819/14 — Declararea ilegală a refuzului privind anularea sechestrului

prima instanță: A.Rotari dosarul nr. 2ra-819/14 instanța de apel: B.Bîrcă, M.Ciugureanu, M.Moraru ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea pe Acțiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” împotriva Procuraturii Buiucani, mun. Chișinău, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Cadastru”, privind declararea ca ilegal refuzul Procuraturii Buiucani, mun.

Chișinău de a anula sechestrul și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013 și hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 mai 2013, c o n s t a t ă: La 15.06.2011, reclamantul SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” (IPDA) s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune împotriva Procuraturii Buiucani, mun. Chișinău, intervenient accesoriu ÎS „Cadastru”, solicitând constatarea ca ilegal refuzul Procuraturii Buiucani, mun. Chişinău de a anula sechestrul aplicat în Registrul bunurilor imobile prin demersul procurorului V. Untilă nr. 2703 din 25.11.2005 asupra imobilul situat în mun. Chişinău, str. Bucuriei, 12 A, cu radierea acestuia.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 19.01.2012 procesul civil a fost încetat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11.04.2012 încheierea Judecătoriei Buiucani din 19.01.2012 a fost menținută. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 15.11.2012 a fost admisă cererea de revizuire declarată de SA „IPDA", casată decizia Curţii de Apel Chișinău din 11.04.2012 și încheierea Judecătoriei Buiucani din 19.01.2012 cu remiterea pricinii spre judecare în fond. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22.05.2013, acțiunea înaintată de SA „IPDA” a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01.10.2013, a fost respinsă cererea de apel depusă de SA „IPDA" cu menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 22.05.2013. La 23.12.2013, SA „IPDA” a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei pentru cunoștință este datată cu 16.10.2013, însă date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei nu sunt, prin care a solicitat casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului, a indicat că decizia recurată a fost emisă cu încălcarea normelor de drept material. Recurentul consideră concluziile instanței de apel că sunt bazate pe constatări neîntemeiate, având în vedere faptul că nu au fost examinate pe deplin circumstanțele de fapt şi de drept ale pricinii, nefiind verificată legalitatea şi corectitudinea aplicării și menţinerii sechestrului aplicat de către Procuratura Buiucani, mun.

Chișinău din punct de vedere al încadrării acțiunii în limitele legale. Recurentul menționează că prin menținerea nejustificată a sechestrului aplicat de către organul de urmărire penală asupra proprietății SA „IPDA”, au fost ignorate condițiile legale de aplicare a restricțiilor în privința proprietății recurentului și că i-au fost cauzate daune morale care se exprimă prin incertitudinea cu privire la proprietatea sa, cu atât mai mult că bunul imobil asupra căruia a fost instituită o astfel de măsură face parte din capitalul social al SA „IPDA”. Recurentul consideră că prin acțiunea ilegală a Procuraturii de a nu ridica sechestrul a fost lezată reputația societății SA „IPDA” și a creat prejudicii considerabile entității, de ordin patrimonial și moral.

Astfel, fiind dată o interpretare greșită circumstanțelor de fapt relatate în acțiune, instanța de apel a omis aplicarea legii care trebuia să fie aplicată, ceea ce constituie temei de recurs potrivit art. 432 alin. (2) CPC. Or, recurentul afirmă că reieșind din constatările Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Antipenkov vs. Rusia, nr. 70/03 din 15 octombrie 2009, părţii lezate nu-i poate fi cerut ca aceasta să prezinte probe întru argumentarea prejudiciului moral suferit. Simpla constatare a încălcării săvârșite de organele de urmărire penală şi declaraţiile părţii lezate sunt suficiente pentru a oferi o satisfacţie echitabilă. Acelaşi concept, potrivit căruia prejudiciul moral nu trebuie să fie probat de către partea lezată, este reiterat de CEDO în cauza Gridin vs. Rusia, nr. 4171/04 din 01.06.2006.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „IPDA” este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. 2 Argumentele invocate de recurentul SA „IPDA” în cererea de recurs, precum că decizia instanței de apel din 01.10.2013 este ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute. Dezacordul cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 01.10.2013, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „IPDA”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 3