2ra-858/14 — Declararea nulitatii concedierii, restabilirea în cîmpul muncii etc.

prima instanță: N.Șova dosarul nr. 2ra-858/14 instanța de apel: N.Craiu, A.Nogai, I.Muruianu ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Hîncu Iulia, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Hîncu Iulia împotriva Societății Comerciale „IMC Market” SRL privind declararea nulității concedierii, restabilirea în câmpul muncii, achitarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 31 octombrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Societatea Comercială „IMC Market” SRL, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 19 iunie 2013 și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 14.03.2013 reclamantul Hîncu Iulia a depus cerere de chemare în judecată către SC „IMC Market” SRL cu privire la anularea pct.1 al ordinului nr.220 din 22.02.2013, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea prejudiciului material cauzat sub formă de salariu pentru absență forțată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 29.09.2010 a fost încheiat contractul individual de muncă prin care a fost angajat la muncă de către administrația SC „IMC Market” SRL în funcția de casier.

Pe parcursul activității a fost transferat de mai multe ori cu lucrul în cadrul entității comerciale, iar la 10.02.2013, aproximativ la ora 21.30, din boxe şi safeul amplasat în biroul de serviciu al filialei SC „IMC Market” SRL, magazinul din mun. Chișinău str. Miorița nr. 10 au fost sustrase mijloace bănești în sumă de 66175 lei de către o persoană necunoscută. La 11.02.2013 a prezentat explicație în acest sens. La 22.02.2013, administrația SC „IMC Market” SRL a emis ordinul de concediere în privința sa, în temeiul art.86 alin.(l) lit.k) Codul muncii. Consideră că a fost concediat ilegal, deoarece nu este culpabil de sustragerea mijloacelor bănești în sumă de 66175 lei din cadrul SC „IMC Market” SRL.

Prin Hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19.06.2013 acțiunea a fost admisă parțial. S-a declarat nul pct.1 al ordinului nr.220 din 22.02.2013 privind concedierea angajatei Hîncu Iuliana, cu restabilirea în funcția de administrator deținută anterior în cadrul SC „IMC Market” SRL. S-a încasat de la întreprindere în beneficiul reclamantului Hîncu Iuliana următoarele sume: 21013,30 lei – salariul pentru privarea ilegală de posibilitatea de a munci; 6000 lei – prejudiciul moral; 3000 lei – cheltuieli de judecată. S-a declarat executarea imediată a hotărârii privind restabilirea în câmpul muncii și încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 5616,21 lei. În rest cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 31.10.2013, a fost admis apelul declarat de SC „IMC Market” SRL, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19.06.2013 și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 27.12.2013, Hîncu Iuliana a declarat recurs prin intermediul avocatului Dodon Ion, în termen legal, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea Hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19.06.2013. În motivarea recursului, a invocat că decizia recurată a fost emisă cu încălcarea normelor de drept material și procedural, ceea ce constituie temei de recurs potrivit art. 432 CPC. Totodată, recurentul menționează că instanța de apel nu a aplicat, deși urma să aplice prevederile art.art.

50, 206 alin.(5), 334 alin.(l) Codul muncii și a interpretat eronat prevederile art.86 alin.(1) lit.k) Codul muncii. Mai afirmă că instanța de apel a încălcat art.369 alin.(l) lit.d), art.365 alin.(3) CPC, prin care a admis spre examinare o cerere de apel depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Hîncu Iuliana este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul Hîncu Iuliana în cererea de recurs, precum că decizia instanței de apel din 31.10.2013 este ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute.

Dezacordul cu decizia Curţii de Apel Chișinău din 31.10.2013, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Hîncu Iuliana, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Hîncu Iuliana, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală