2ra-822/14 — Încasarea sumei în ordine de regres

prima instanţă: V.Buhnari nr.2ra-822/14 instanţa de apel: M.Anton, M.Moraru, I.Secrieru ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Mihno, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎM CIA „Transelit” SA împotriva lui Anatolie Mihno cu privire la încasarea sumei în ordine de regres, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Anatolie Mihno şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 30 mai 2013, c o n s t a t ă La 16 aprilie 2013 ÎM CIA „Transelit” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Mihno cu privire la încasarea sumei în ordine de regres.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 14 noiembrie 2012 Anatolie Mihno conducînd autoturismul de model TOYOTA MASTER cu n/î CJS 940 în mun.Chişinău, a încălcat Regulamentul circulaţiei rutiere şi în rezultat a tamponat autovehiculul de model RENAULT THALIA cu n/î CTAJ 655 ce aparţine Dianei Marin. Menţionează că, prin decizia din 22 noiembrie 2012 Anatolie Mihno a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei administrative prevăzute de art. 242 alin.(2) Cod contravenţional, fiindu-i aplicată sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 50 u.c şi 6 puncte de penalizare. Susţine că, pe cazul asigurat a deschis dosar de daune cu nr.367/11-2012- CH/RCA, achitînd la 05 februarie 2013 păgubitului, despăgubirea de asigurare în mărime de 20 000 lei.

Conform informaţiei de la Agenţia Naţională „Transport Auto” s-a stabilit că autoturismul TOYOTA MASTER cu n/î CJS 940, condus de Anatolie Mihno nu a fost supus controlului tehnic, neavînd revizie tehnică la momentul producerii accidentului. Faptul dat este confirmat prin răspunsul nr.06/1-1-2568 din 03 decembrie 2012, în care este indicat că autovehiculul implicat în accidentul rutier la 14 noiembrie 2012 nu este inclus în baza de date ca fiind testat auto la data producerii accidentului, drept urmare autovehiculul dat nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii lui. Mai afirmă reclamantul că, conform informaţiei oferite de organul competent, autovehiculul în cauză a fost supus controlului tehnic la data de 29 septembrie 2011, raportul fiind valabil pînă la 28 septembrie 2012. Invocă că, Anatolie Mihno are obligaţia de a achita asiguratorului despăgubirea de asigurare achitată păgubitului în sumă de 20 000 lei.

La 08 februarie 2013 a fost expediată în adresa lui Anatolie Mihno o pretenţie prin care s-a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare achitată păgubitului în sumă de 20 000 lei, însă aceasta a fost lăsată fără răspuns şi satisfacţie. Solicită reclamantul încasarea de la Anatolie Mihno în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA în ordine de regres, despăgubirea de asigurare în sumă de 20 000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 30 mai 2013 acţiunea a fost admisă, fiind încasat în ordine de regres de la Anatolie Mihno în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA despăgubirea de asigurare în sumă de 20 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 600 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Anatolie Mihno şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 30 mai 2013. La 13 ianuarie 2014 Anatolie Mihno a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a indicat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Anatolie Mihno nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Anatolie Mihno în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Anatolie Mihno ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Anatolie Mihno se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Galina Stratulat