2ra-902/14 — Încasarea prejudiciului material

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-902/14 Judecător: Gh.Bîrnaz Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Budăi, A.Nogai, I.Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Anton Andrei şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Florea Oleg împotriva lui Anton Andrei, Anton Ludmila, Călugări Angela şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 privind încasarea prejudiciului material în urma inundării apartamentului şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31octombrie 2013, CONSTATĂ : La 02.10.2007, reclamantul Florea Oleg s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Anton Andrei, Anton Ludmila, Călugări Angela şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 (ÎMGFL nr. 23) privind încasarea prejudiciului material în urma inundării apartamentului în sumă de 50 304 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 19.10.2006, a avut loc branşarea blocului locativ din bd. Renaşterii, 17, mun. Chişinău la conducta de furnizare a agentului termic. După reluarea furnizării energiei termice în apartamentul nr. 17, care-i aparţine cu drept de proprietate, a avut loc o inundaţie de proporţii, în urma căreia i-a fost pricinuit o pagubă materială, fiind deteriorate mobila, uşile, parchetul, pereţii şi tavanul. Susţine că pe parcursul perioadei reci reclamantul a fost lipsit de posibilitatea de a se folosi de acest apartament şi nu a avut posibilitatea de a demara lucrările de reparaţie, pe motiv că, pereţii erau umezi.

Comisia ÎMGFL nr. 23, venită la faţa locului, a stabilit că inundaţia a avut loc ca urmare a deteriorării unei ţevi din apartamentul nr.20, ce-i aparţine cu drept de proprietate lui Călugări Angela, în urma instalării de către Anton Andrei din apartamentul nr.9 a încălzirii autonome, care şi sunt responsabili de producerea inundaţiei. Menţionează reclamantul că pîrîţii se eschivează de la compensarea pagubei pricinuite. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 iunie 2010, acţiunea înaintată de Florea Oleg a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea în 1 mod solidar de la Anton Andrei, Anton Ludmila şi ÎMGFL nr.23 în beneficiul lui Florea Oleg, prejudiciu material în legătură cu inundarea apartamentului în sumă de 50 304 lei şi cheltuielile de judecată suportate în legătură cu achitarea taxei de stat în sumă de 1 500 lei RM, pentru citarea participanţilor la proces, inclusiv publică, în sumă de 145,50 lei RM, iar în total suma de 51 949, 50 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2010, apelul declarat de Anton Andrei şi Anton Ludmila a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 iunie 2010 şi restituită pricina la rejudecare în instanţa de fond. Rejudecînd cauza, la 14 iunie 2013, Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău a adoptat hotărîrea prin care a admis parţial acţiunea, fiind dispusă încasarea în mod solidar de la Anton Andrei, Anton Ludmila şi ÎMGFL nr.23 în beneficiul lui Florea Oleg, prejudiciul material în legătură cu inundarea apartamentului în sumă de de 50 304 lei şi cheltuielile de judecată suportate în legătură cu achitarea taxei de stat în sumă de 1 500 lei RM, pentru citarea participanţilor la proces, inclusiv publică, în sumă de 145,50 lei RM, iar în total suma de 51 949, 50 lei.

În rest, acţiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată. În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 8, 14, 141, 1398, 1416 CC, constatînd că, în urma cercetării judecătoreşti, a fost stabilit că în ap. 9, care aparţine familiei Anton, a fost instalată încălzire autonomă şi în urma efectuării lucrărilor de instalare a acesteia au fost schimbate ţevile de la sistemul de încălzire centralizată de către persoane angajate de proprietarii apartamentului nr. 9, iar ulterior s-a rupt ungherul la ţeava care se unea cu ţeava de la caloriferul din ap. 20 şi s-a provocat inundaţia. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 10.07.2013, Anton Andrei şi Anton Ludmila au declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea înaintată de Florea Oleg ca fiind neîntemeiată. Totodată, apelanţii au mai solicitat încasarea de la Florea Oleg în beneficiul apelanţilor cheltuielile suportate pentru asistenţa juridică în mărime de 5 000 lei, cheltuieli legate pentru achitarea taxei de stat 1 131,04 lei şi 26,61 lei cheltuieli pentru obţinerea actului de instalare şi dare în exploatare a utilajelor de gaze. În motivarea cererii de apel, apelanţii au invocat că, instanţa de fond la adoptarea hotărîrii a aplicat legea care nu trebuia aplicată la caz. Circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente.

Instanţa de fond în hotărîrea sa a stabilit vinovăţia pîrîţilor în baza actului din 19.10.2006, care a fost întocmit unilateral de către colaboratorii ÎMGFL nr. 23, care nemijlocit sunt vinovaţi de producerea inundaţiei, deoarece nu au verificat sistemul de încălzire a casei sub tensiunea aerului mai mare decît tensiunea apei, atît după debranşarea apartamentului care le aparţine de la sistemul de încălzire centralizat, cît şi la pregătirea sistemului pentru sezonul rece 2006-2007, pentru a depista dereglările şi scurgerile de apă. De asemenea menţionează Anton Andrei şi Anton Ludmila că suma pretinsă de a fi încasată de la dînşii este exagerată, acesta nedemonstrînd prejudiciul real prin probe veridice.

Consideră apelanţii că numai un expert atestat în domeniu putea stabili mărimea prejudiciului material cauzat prin scurgerea apei din sistemul 2 de încălzire a casei în ap. 20 din bd. G. Vieru (Renaşterii) 13, la 19.10.2006. Astfel, instanţa de fond în vederea elucidării unor aspecte neclare, urma să dispună efectuarea unei expertize pentru a stabili pricina scurgerii apei din sistemul de încălzire la blocul locativ în cauză. La 03.10.2013, reprezentantul ÎMGFL nr.23, a depus cerere de alăturare la apelul înaintat de către Anton Andrei şi Anton Ludmila, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14.06.2013 cu pronunţarea unei decizii privind respingerea acţiunii înaintate de Florea Oleg către ÎMGFL nr.23, ca fiind nefondată.

Ulterior, ÎMGFL nr.23 a depus cerere de apel separat, care a fost restituit de instanţa de apel ca fiind depus tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Anton Andrei şi Anton Ludmila şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 iunie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 23.12.2013, Anton Andrei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea înaintată de Florea Oleg ca fiind neîntemeiată. Totodată, apelanţii au mai solicitat încasarea de la Florea Oleg în beneficiul apelanţilor cheltuielile suportate pentru asistenţa juridică în mărime de 5 000 lei, cheltuieli legate pentru achitarea taxei de stat 2 817 lei şi 26,61 lei cheltuieli pentru obţinerea actului de instalare şi dare în exploatare a utilajelor de gaze şi 150 lei pentru citarea publică.

În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele expuse şi în cererea de apel, menţionînd că instanţele au examinat superficial litigiul. La 27.12.2013 şi ÎMGFL nr.23 a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013 şi a hotărîrii JudecătorieiRîşcani, mun. Chişinău din 14 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea înaintată de Florea Oleg. Florea Oleg, prin intermediul reprezentantului său, a depus referinţă pe marginea recursurilor înaintate, prin care a solicitat declararea acestora inadmisibile. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului înaintat de Anton Andrei în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, nu au fost întrunite condiţiile generale pentru antrenarea răspunderii delictuale. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de 3 reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Anton Andrei, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anton Andrei ca inadmisibil. Referitor la recursul depus de ÎMGFL nr.23, instanţa de recurs consideră că este inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. Potrivit art. 429 alin. (4) CPC, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărîrile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374. 4 După cum atestă actele cauzei, apelul declarat de ÎMGFL nr. 23 a fost restituit ca fiind depus tradiv. Prin urmare, ÎMGFL nr. 23 nu este în drept să declare recurs, deoarece nu a folosit calea de apel.

În conformitate cu art. 269-270, 429 alin. (4), 432, 433 lit. a) şi c), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Anton Andrei şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Florea Oleg împotriva lui Anton Andrei, Anton Ludmila, Călugări Angela şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 privind încasarea prejudiciului material în urma inundării apartamentului şi a cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 5