2ra-891/14 — Repararea prejudiciului

dosarul nr. 2ra-891/14 prima instanţă S. Bleşceaga instanţa de apel M. Anton E. Fistican I. Secrieru ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vladimir Morari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Morari împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vladimir Morari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 03 iunie 2013 c o n s t a t ă La 02 august 2012 Vladimir Morari a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Vladimir Morari a indicat că a încheiat contract de furnizare a gazelor naturale cu societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz”. La 18 ianuarie 2012 a fost emis ordinul de deconectare a instalaţiei de utilizare a gazului natural de către pîrît şi a fost deconectat, motivul invocat fiind existenţa datoriilor. Avizul de plată din 16 februarie 2012 indică că plata pentru consumul de gaze este 469 lei, în luna ianuarie nu a avut datorii, achitînd suma de 2188,85 lei în loc de 1719,45 lei. În rezultatul deconectării de la reţeaua de gaz, a îngheţat sistema de încălzire şi au crăpat ţevile şi caloriferele. De asemenea, reclamantul a mai menţionat că termenul limită de achitare a 1 fost stabilită data de 20 ianuarie 2012, însă a fost deconectat la 18 ianuarie 2012, ne fiind avertizat despre sistarea furnizării gazului.

La 22 ianuarie 2012 a fost întocmit Actul de control al echipamentului de măsurare, iar în avizul de plată din 01 februarie 2012 era indicat că nu avea datorii. Vladimir Morari consideră că a fost deconectat ilegal, însă pîrîtul a refuzat să-l reconecteze la alimentarea cu gaze. Vladimir Morari solicită repararea prejudiciului moral în mărime de 3000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, reclamantul a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd repararea prejudiciului material în mărime de 17.500 lei, prejudiciului moral în mărime de 10.000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 03 iunie 2013, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Vladimir Morari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 03 iunie 2013. La 30 decembrie 2013 Vladimir Morari a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă. Recurentul Vladimir Morari, în motivarea recursului a menţionat că, la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vladimir Morari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. 2 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vladimir Morari ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Vladimir Morari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3