3ra-284/14 — Recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor notarului

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 13 iunie 2013 a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Tomailî Savelii împotriva notarului public Ganeva Ludmila privind recunoașterea drept ilegale a acțiunilor notarului public, restituirea mijloacelor bănești și încasarea prejudiciului moral: s-a recunoscut ilegalitatea acţiunilor notarului public Ganeva Ludmila, la stabilirea mărimii plăţii pentru serviciul notarial prestat şi încasarea ei într- o mărime excesiv de mare; s-a încasat de la notarul public Ganeva Ludmila în favoarea lui Tomailî Savelii mijloacele băneşti încasate neîntemeiat în mărime de 849 lei, 2000 lei – prejudiciu moral cauzat şi 876 lei – cheltuieli de transport.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 05 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către notarul public Ganeva Ludmila, casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 13 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă.

La 05 decembrie 2013, Tomailî Savelii a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Comrat din 05 noiembrie 2013 cu menținerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Comrat din 13 iunie 2013.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată.

A mai indicat recurentul că concluzia instanței de apel este în contradicție cu circumstanțele pricinii. Consideră recurentul că, deși cererea privind eliberarea duplicatului contractului de vînzare-cumpărare adresată notarului public Ganeva Ludmila a fost depusă de către Tomailî Maria, banii achitați pentru serviciile respective aparțin lui Tomailî Savelii, astfel prejudiciul cauzat prin acțiunile ilegale ale notarului Ganeva Ludmila a fost suportat de către Tomailî Savelii.

La 04 martie 2014, Ganeva Ludmila a înaintat referință la cererea de recurs depusă de Tomailî Savelii, solicitînd respingerea acestuia.

Analizînd modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune pe marginea legalității actului judecătoresc contestat, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentul invocat de recurent în cererea de recurs precum că concluzia instanței de apel este în contradicție cu circumstanțele pricinii, vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tomailî Savelii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel, aflîndu-se în afara obiectului cercetării judecătorești în ordine de recurs.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Tomailî Savelii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Tomailî Savelii. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă