2ra-2862/13 — Restituirea sumei

Judecătoria Comrat Dosarul nr. 2ra-2862/13 Judecător: S.Popovici Curtea de Apel Comrat Judecători: A.Curdov, D.Talai, E.Dimina Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Arnaut Vasilisa, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Vasilisei Arnaut către notarul public Ganeva Liudmila privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 09 octombrie 2012, CONSTATĂ : La 30.03.2012 Arnaut Vasilisa Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către notarul public Ganeva Liudmila privind restituirea sumei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 01.03.2012, s-a adresat la notarul Ganeva Liudmila cu cerere de a autentifica contractul de donaţie de către mama sa Arnaut Stepanida Ilie a 8 terenuri de pămînt agricol, cu costul total de 35 080 lei. Pentru serviciul notarial prestat - autentificarea contractului de donaţie nr.1465 din 01.03.2012, pîrîta Ganeva Liudmila a primit de la ea în total 2 105 lei, fapt confirmat prin chitanţa nr.NL 505521 din 01.03.2012. Din chitanţa dată se vede că pentru serviciile acordate, pîrîta a primit 1 000 lei. Primirea acestei sume este confirmată prin notificarea şi în contractul de donaţie din 01.03.2012. Susţine reclamanta că modul de stabilire a cuantumului plăţii pentru serviciile notariale este reglementat prin art. 30- 32 al Legii cu privire la notariat nr. 1453 din 08.11.2002 şi Legea cu privire la metodologia calculării plăţii pentru servicii notariale nr. 271 din 27.06.2003.

Astfel, indică că în conformitate cu art. 30 alin. (2) din Legea cu privire la notariat, pentru serviciile notariale se achită taxa de stat, care se varsă de solicitant sau de persoana care desfăşoară activitate notarială la bugetul de stat, iar în conformitate cu alin. (l) art. 32 a aceleeaşi legi, mărimea plăţii pentru serviciul notarial prestat se stabileşte de notar şi de altă persoană care desfăşoară activitate notarială de comun acord cu solicitantul în conformitate cu metodologia aprobată de Parlament. Conform art. 2 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 271 din 27.06.2003 cu privire la metodologia calculării plăţii pentru servicii notariale, cuantumul plăţii pentru servicii notariale se stabileşte în funcţie de valoarea tranzacţiei dacă poate fi 1 evaluată, iar în conformitate cu art. 2 alin (2) al aceleişi legi, pentru servicii notariale prestate se percepe plată de comun acord cu solicitantul, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea cu privire la metodologia calculării plăţii pentru servicii notariale, cuantumul plăţii pentru autentificarea tranzacţiilor evaluabile cu bunurile imobile, în cazul în care solicitantul este persoană fizică, se stabileşte în proporţie de 0,1% din valoarea tranzacţiei, totodată cuantumul minim al plăţii pentru autentificarea tranzacţiilor evaluabile cu bunurile imobile constituie 120 de lei.

Susţine reclamanta că preţul obiectului contractului de donaţie nr. 1465 din 01.03.2012 a celor 8 terenuri de pămînt arabil constituie 35 085 lei, iar plata pentru autentificarea tranzacţiilor cu bunurile imobile pentru persoanele fizice, este de 120 lei . Mai menţionează că, contrar art. 2 alin. (2) din Legea cu privire la metodologia calculării plăţii pentru servicii notariale, nu i-a fost propusă încheierea nici unui acord prin care ar fi schimbat cuantumul plăţii stabilit prin lege pentru autentificarea tranzacţiei cu bunul imobil menţionat. Susţine reclamanta că Ganeva Liudmila, fără a anunţa preţul acţiunii notariale solicitată stabilită prin lege – 120 lei, a stabilit în mod unilateral cuantumul acestei acţiuni în mărime de 1000 lei.

Astfel pîrîta a majorat cuantumul plăţii cu 880 lei (1000 lei - 120 lei = 880 lei), fapt care în conformitate cu normele expuse mai sus este ilegal. Consideră reclamanta că încasarea surplusului de 880 lei de către notarul Ganeva Liudmila la autentificarea contractului de donaţie este o îmbogăţire fără justă cauză şi solicită restituirea acestei sume de bani. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 14 mai 2012 acţiunea Vasilisei Arnaut către notarul public Ganeva Liudmila a fost respinsă ca nefondată. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la 14 iunie 2012, Arnaut Vasilisa a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 09 octombrie 2012, a fost respins apelul declarat de Arnaut Vasilisa şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 14 mai 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 02.05.2013, Arnaut Vasilisa a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 09 octombrie 2012 şi hotărîrii Judecătoriei Comrat din 14 mai 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În argumentarea recursului recurenta a reiterat argumentele de fapt ale pricinii, expuse atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Arnaut Vasilisa, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Arnaut Vasilisa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: 3 Se consideră inadmisibil recursul declarat de Arnaut Vasilisa, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 09 octombrie 2012, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Vasilisei Arnaut către notarul public Ganeva Liudmila privind încasarea sumei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4