2ra-740/14 — Desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului, acţiune reconvenţională

Prin hotărârea Judecătoriei Ocnița din 29 octombrie 2012, corectată prin încheierea din 26 noiembrie 2012, a fost admisă acţiunea înaintată de Ivasiuc Alessea împotriva lui Ivasiuc Octavian: a fost desfăcută căsătoria încheiată între Ivasiuc Alessea şi Ivasiuc Octavian; a fost determinat domiciliul copilului minor Ivasiuc Oleg a.n. 05 mai 2009, cu reclamanta Ivasiuc Alessea. Acţiunea reconvenţională înaintată de către Ivasiuc Octavian către Ivasiuc Alessea cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 25 aprilie 2013 a fost respins demersul reprezentantului lui Ivasiuc Octavian, avocatului I. Ţurcanu privind atragerea în proces a Centrului pentru Drepturile Omului.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 octombrie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare a judecătorilor Curţii de Apel Bălţi Iulia Grosu, Aliona Corcenco, Dumitru Corolevschi, formulată de apelantul Ivasiuc Octavian şi avocatul acestuia Igor Ţurcanu.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ivasiuc Octavian şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocnița din 29 octombrie 2012.

La 02 ianuarie 2014, Ivasiuc Octavian a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 octombrie 2013, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 25 aprilie 2013 și împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 17 octombrie 2013, solicitînd casarea integrală a deciziei a încheierii din 25 aprilie 2013 în partea ce ţine de respingerea demersului privind atragerea în proces a Centrului pentru Drepturile Omului și a încheierii din 17 octombrie 2013 şi cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că concluzia instanței de apel este neîntemeiată, or instanța de apel incorect a stabilit circumstanțele de fapt ale pricinii.

La 03 ianuarie 2014, Organul de Tutelă și Curatelă Edineț a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 octombrie 2013 și încheierii Curţii de Apel Bălţi din 25 aprilie 2013, solicitînd casarea integrală a deciziei contestate și a încheierii din 25 aprilie 2013 în partea ce ţine de respingerea demersului privind atragerea în proces a Centrului pentru Drepturile Omului, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel depusă de Ivasiuc Octavian și cererea de alăturare la apel a Organului de Tutelă și Curatelă Edineț.

Analizînd modul în care recurenții si-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune pe marginea legalității actelor judecătorești contestate, Colegiul consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Conform art. 442 alin. (1) CPC, „Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi”. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ivasiuc Octavian și Organul de Tutelă și Curatelă Edineț nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel, aflîndu-se în afara obiectului cercetării judecătorești în ordine de recurs.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Avînd în vedere cele menționate, recursurile declarate de Ivasiuc Octavian și Organul de Tutelă și Curatelă Edineț nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunosc inadmisibile recursurile declarate de Ivasiuc Octavian și Organul de Tutelă și Curatelă Edineț. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă